La plimbare prin Băile Tușnad și prin împrejurimi

TIPĂREȘTE

În acest articol voi prezenta câteva impresii în urma unui sejur scurt petrecut la Băile Tușnad, stațiune unde am ajuns pentru prima dată în acest an. Studiam destinația de mai multă vreme și am stabilit că vom merge acolo în luna august. Noi am ajuns la Băile Tușnad cu mașina pe DN 12 dinspre Miercurea Ciuc, șoseaua străbătând depresiunea Ciucului de la nord către sud; assfaltul este bun, iar peisajele sunt frumoase, așa că drumul a fost plăcut. Cei interesați trebuie să cunoască faptul că la Băile Tușnad se mai poate ajunge și cu trenul.

Câteva informații generale despre această destinație: este orașul cu cel mai mic număr de locuitori din țara noastră, fiind situat la altitudinea de aproximativ 650 de metri. Stațiunea balneo-climaterică Băile Tușnad a fost înființată cel mai probabil în anul 1842, în trecut fiind denumită ”Perla Ardealului” sau chiar ”Mica Elveție” pentru frumusețea peisajelor, dar și datorită numeroaselor izvoare minerale și termale din zonă. Dacă în prezent stațiunea mai merită vreuna dintre aceste denumiri?! Depinde de fiecare dintre cei care ajungem acolo, de ceea ce ne așteptăm să găsim, de felul în care ne simțim odată ajunși la destinație...

Noi am rămas trei nopți la Băile Tușnad (adică aproape patru zile întregi) și am încercat să facem câte puțin din toate. Ne-am plimbat prin stațiune, am mers la Wellness Tușnad într-una din zile pentru o bălăceală pe cinste, am urcat la Turnul Apor într-o scurtă drumeție (un loc de unde se deschide o priveliște superbă asupra stațiunii) și am vizitat lacul Sfânta Ana (în ultima zi din acest minisejur). Să detaliem...

Deoarece am plecat dis-de-dimineață către destinație, am ajuns în stațiune pe la ora 11.00 și ne-am cazat rapid, camera noastră fiind liberă în acel moment. În aproximativ jumătate de oră am rezolvat cu bagajele și ne-am echipat pentru plimbare. Ne-am dorit pentru început să cunoaștem stațiunea, mai ales că citisem înainte păreri diferite.

Înainte de orice altceva, am ales să mergem spre lacul Ciucaș, simbolul stațiunii. În câteva minute am ajuns pe strada principală în apropierea benzinăriei Petrom și am coborât către lac, urmând strada Ciucaș. Printre copacii din dreapta se mai zăreau din loc în loc licăririle Oltului, râu ce formează un defileu spectaculos în zona respectivă. Am ieșit curând în parcarea centrului Wellness din stațiune, locul unde aveam să revenim ziua următoare. Deoarece nu ne grăbeam, am intrat pe o alee aflată între lac și calea ferată; acolo este amenajat un părculeț unde se află mai multe bănci, câteva dintre acestea fiind libere. Am lenevit pe bancă aproximativ o oră, încercând să surprindem în fotografii din cât mai multe unghiuri frumusețea acestui lac. Păcat totuși de faptul că restaurantul de pe lac era închis și, din ceea ce am observat, aflat în paragină; ne-ar fi plăcut să putem servi masa în acel loc. Pe aleea de lângă lac au trecut mai multe familii cu copii mici, dar și turiști care se plimbau cu bicicleta, semn că stațiunea este în continuare destul de vizitată. Pentru cei care își doresc să pescuiască în lacul Ciucaș, este bine de știut faptul că pescuitul este interzis (proprietate privată; erau mai multe afișe prinse în copacii din apropiere). Într-unul din articolele anterioare referitoare la stațiunea Băile Tușnad am reținut că era amintită posibilitatea de a te plimba cu barca pe lacul Ciucaș pe timpul verii; când noi am fost acolo nici vorbă de așa ceva, în cele câteva zile nicio barcă nu și-a făcut apariția pe lac.

De cealaltă parte a lacului era amenajat ”Club Aventura”; merită menționat faptul că traseul de tiroliană are lungimea de 520 de metri (conform informațiilor afișate) și continuă pe deasupra lacului, până pe malul celălalt.

Referitor la curățenie, nu am văzut gunoaie pe aleile de lângă lac, însă câteva peturi pluteau pe suprafața apei. În părculețul de lângă lac am revenit către seară, dar și în zilele viitoare, ne-a plăcut să admirăm de acolo masivele împădurite din vecinătate. Totodată, unele trotuare din stațiune sunt destul de stricate, iar câteva construcții lăsate în paragină (cum este și cazul restaurantului de pe lac) știrbesc din imaginea ”Micii Elveții” de altădată.

În stațiune, pe marginea străzii principale, nu departe de hotelul Tușnad, câțiva comercianți aveau expuse diferite suveniruri spre vânzare. Oferta era asemănătoare cu ceea ce am văzut și prin alte destinații turistice din România, așa că am cumpărat și noi un magnet care să ne completeze colecția de pe frigiderul de acasă (tot mai mare, cu fiecare an ce trece).

În stațiune, de o parte și de alta a străzii principale, există două lăcașe de cult. Pe partea dreaptă (sensul de mers către Miercurea Ciuc) se află biserica ortodoxă ”Adormirea Maicii Domnului”. Lăcașul de cult merită amintit pentru frumoasele picturi exterioare, un lucru nu prea des întâlnit la o biserică obișnuită. Pe lângă biserică, este pictată pe exterior și clopotnița. Ca să amintesc și un lucru neplăcut, am fost mustrați pe un ton înțepat de către o maică prezentă la biserică (nu am înțeles ce rol avea) atunci când am scos aparatul foto cu intenția de a face niște poze în interior. Pur și simplu nu observasem în dreapta intrării semnul care arăta că fotografiatul era interzis! În fine, voi mai adăuga faptul că zidirea acestei biserici a început în anul 1939 și, după câteva întreruperi, lăcașul de cult a fost finalizat în anul 1978 (informații selectate din pisania lăcașului de cult).

În apropiere, pe cealaltă parte a străzii, se află o biserică romano-catolică construită în cinstea ”Nașterii Maicii Domnului”. Acest lăcaș de cult a fost ridicat între anii 1982 – 1983, în ciuda faptului că autoritățile comuniste interziseseră de câteva ori realizarea bisericii. Am vizitat interiorul și nu am avut vreo problemă în a face fotografii. O diferență evidentă de atitudine față de celălalt lăcaș de cult!

Deoarece stațiunea este renumită pentru izvoarele sale minerale, pe perioada sejurului nostru am mers la izvoarele 3 și 4 de câteva ori ca să bem din acea apă (mi s-a părut a fi destul de bună la gust). Cele două izvoare se află pe aleea Sfânta Ana, în spatele hotelului Tușnad.

Referitor la unitățile de cazare, în stațiunea Băile Tușnad există trei hoteluri mari (este vorba despre Tușnad, O3zone și Ciucaș). Pe lângă acestea, posibilitățile de cazare sunt completate de numeroase vile și pensiuni, unele mai vechi, altele construite recent. În perioada când noi am mers acolo, prețurile la cazare începeau de la 70-80 de lei pentru o cameră dublă.

În stațiune există și câteva restaurante; am testat și noi unul dintre acestea și ne-a plăcut - este vorba despre Hanul Secuiesc, o locație unde am mâncat bine. Am aruncat acolo o privire prin meniu, am văzut afișate și alte câteva meniuri la intrările restaurantelor pe lângă care am mai trecut și am observat că nelipsite sunt gulașul și papricașul. Mâncăruri specifice zonei, până la urmă (cred că peste 90% din locuitorii de la Băile Tuşnad sunt de etnie maghiară) !

Din acest articol nu poate lipsi o scurtă referire la Wellness Tuşnad. Nu o să insist prea mult asupra acestui centru spa, deoarece există pe site câteva impresii în care wellness-ul a fost prezentat în detaliu (de exemplu, acest articol al lui dorgo pe care l-am lecturat înainte de a pleca spre Băile Tușnad). Noi am mers în a doua zi a sejurului nostru și nu era prea aglomerat; situația se schimba însă în weekend-uri, după cum aveam să aflăm de la alte persoane venite acolo pentru bălăceală. În interior există un bazin mare pentru înot, bazine cu apă caldă, jacuzzi, dar și bazin special pentru cei mici. Unul dintre bazine are comunicare cu un alt bazin aflat în aer liber, locul unde de fapt ne-am petrecut mare parte din cele 3 ore cât am stat acolo. A fost foarte plăcut să ne putem bălăci și să ne putem bronza între munți și parcă cele trei ore au trecut mult prea repede! Consider că patru – patru ore și jumătate ar fi un timp mai rezonabil pentru a putea beneficia pe săturate de facilitățile locației (noi nu am avut timp de saune ori de vreun masaj). Nici pe la bufetul de la etaj nu am ajuns! Pentru cele 3 ore de bălăceală, am plătit în total 75 de lei (30/adult și 15 lei/copil).

Trebuie să mai precizez că în zonă există posibilitatea de a aborda mai multe trasee montane. Două drumeții destul de scurte pot fi făcute la Turnul Apor sau către Piatra Șoimilor. Noi am ales-o pe prima dintre ele. Am plecat la plimbare către Turnul Apor într-o dimineață pe la ora 10.00, când afară începuse deja să se încălzească simțitor. Cei care nu au ajuns acolo se vor întreba probabil ce reprezintă Turnul Apor?! Ei bine, asta ne-am întrebat și noi atunci când studiam posibilitățile de relaxare de la Băile Tușnad și când am întâlnit respectiva denumire. Turnul Apor reprezintă o construcție înaltă de câțiva metri, aflată în pădure la altitudinea de 701 metri. Turnul a fost construit în anul 1883 de către contele Apor Karoly ca punct de belvedere asupra stațiunii, neavând scop strategic. De la Turnul Apor (aflat în partea de jos a vârfului Surduc) se deschide o frumoasă panoramă asupra stațiunii, dar și către Piatra Șoimilor, loc de belvedere aflat în masivul de pe cealaltă parte a văii Oltului.

Pentru a intra în pădure am mers pe aleea Sfânta Ana (pe lângă izvoarele 3 și 4) și ne-am tot făcut curaj deoarece am trecut pe lângă mai multe afișe care semnalau prezența urșilor în zonă. Chiar trebuie luate în serios aceste avertizări, conform spuselor localnicilor în zonă ar trăi circa 20 de urși, aceștia coborând de multe ori seara până în stațiune după câte ceva de mâncare!

Am trecut de ultimele locuințe și am intrat repejor în pădure; de reținut că această cărare spre Turnul Apor este comună pentru aproximativ un sfert de oră cu traseul care duce către lacul Sfânta Ana și către tinovul Mohoș. Conform indicatoarelor de la intrarea pe acest traseu, drumeția către Turnul Apor durează aproximativ o oră, în timp ce la Sfânta Ana se ajunge după circa trei ore de mers pe jos prin pădure.

La un moment dat, poteca spre Turnul Apor se desprinde spre stânga din cărarea către Sfânta Ana. Trebuie doar un pic de atenție, mai ales că pe copaci sunt realizate mai multe marcaje (spre Turnul Apor trebuie urmărit ”punctul roșu”, iar către lacul Sfânta Ana se merge după marcajul ”crucea roșie”). Cărarea spre Turnul Apor se îngustează destul de mult, iar buștenii masivi și tufișurile tot mai dese ne-au făcut să simțim niște fiori de gheață, gândindu-ne că ne-am putea întâlni cu vreun Moș Martin. Ca să evităm acest lucru am vorbit tot mai tare, la un moment dat (ca să exagerez puțin) cred că puteam fi auziți chiar din centrul stațiunii! :) După aproximativ 35 de minute am ajuns la Turnul Apor și, într-adevăr, priveliștea asupra stațiunii de acolo de sus era grozavă! Iar pe partea cealaltă se vedea Piatra Șoimilor în toată splendoarea sa (un loc unde dorim să urcăm în viitoarea vizită la Băile Tușnad). Este frumos să mergeți la Turnul Apor dacă ajungeți la Băile Tușnad, puțină mișcare nu strică nimănui, iar posibilitatea de a vă bucura de acea priveliște trebuie să fie argumente solide pentru a vă convinge că această drumeție merită abordată! Veți vedea și pozele și vă veți convinge că ce am scris este adevărat!

În ceea ce privește Turnul Apor, nu mai pot avea cuvinte la fel de frumoase despre această construcție... În turn se urcă pe cele câteva trepte zidite, însă este bine să vă calculați fiecare pas (Nu vă grăbiți!) deoarece podeaua turnului a fost măcinată de intemperii și este aproape inexistentă! Mai concret, turnul nu are acoperiș, așa că ploaia și zăpada ”au mușcat” zdravăn din lemnele care alcătuiau podeaua! Iar podeaua a fost realizată la vreo 3 metri deasupra solului, astfel că șansele de a scăpa cu bine la o eventuală cădere sunt foarte mici.

După ce am făcut numeroase fotografii, a venit timpul să plecăm. Aveam la dispoziție două variante – fie să ne întoarcem în stațiune pe unde am venit, fie să continuăm pe cărarea care o lua spre dreapta și se pierdea în niște tufișuri mai mari decât cele de până acum. Dornici de puțină aventură, ne-am hotărât să mergem tot înainte, iar dacă acea potecă avea să se înfunde ne-am fi întors pe unde am venit. Și am avut noroc! După vreo câteva minute în care ne-am luptat să rămânem cu hainele pe noi printre tufișuri și mărăcini, cărarea a devenit mai aerisită, astfel că nu am mai avut vreo problemă. Am trecut peste o zonă ceva mai mlăștinoasă la un moment dat și am continuat până am ajuns în vecinătatea antenelor care pot fi văzute din stațiune, în pădure deasupra benzinăriei Petrom. De acolo am mai coborât cam 10 minute și am ajuns la marginea pădurii, în spatele hotelului Ciucaș. În total, plimbarea noastră la Turnul Apor (cu tot cu revenirea în stațiune) a durat circa o oră și douăzeci de minute. Pentru cei care doresc să urce mai lin și să coboare ceva mai abrupt, este recomandat să abordeze traseul spre Turnul Apor plecând din spatele hotelului Ciucaș (adică prin locul pe unde am ieșit noi).

Și dacă tot am amintit și despre posibilitatea de a merge pe jos către lacul Sfânta Ana, vreau să mai adaug faptul că noi am fost acolo, dar cu mașina. Merită să vizitați zona frumosului lac vulcanic, după cum la fel de mult merită să vizitați și tinovul Mohoș din apropiere (la tinov nu am mai ajuns, însă nu le-am putut face chiar pe toate în acest sejur) !

Alte informații (prezentate pe scurt):

-în stațiune am remarcat existența a două bancomate (CEC Bank și BRD). Poate că mai există și altele pe la hotelurile mari, nu am verificat acest lucru;

-în apropierea benzinăriei Petrom există o mică piață de produse agroalimentare;

-șoseaua principală care străbate stațiunea este intens circulată, așa că este bine să fiți atenți pe unde traversați;

-în apropierea hotelului Tușnad sunt câteva magazine alimentare destul de bine aprovizionate, iar prețurile mi s-au părut rezonabile. Cei care doresc să prepare produse la grătar trebuie să știe că, în afară de cârnați, restul produselor de carne erau congelate;

-și dacă tot am amintit de localnici care sunt în proporție foarte mare de origine maghiară, vreau să mai adaug că nu ne-am simțit nicăieri dați la o parte pe acest criteriu; din contră, atunci când remarcau faptul că vorbim românește ne-au răspuns la fel sau măcar s-au străduit să lege câteva cuvinte. Bine -să fie clar- nu sunt încântat că în România există zone unde aproape nimeni nu vorbește românește în jurul tău;

-ca un ultim detaliu, cei care doresc să viziteze Băile Tușnad și împrejurimile acestei stațiuni pot răsfoi cu atenție articolele de pe AFA, întrucât există suficiente date pentru un sejur reușit acolo! Nouă ne-a plăcut la Băile Tușnad și vom reveni în următorii ani.

Până la un nou articol, profit de ocazie pentru a adresa urările: ”La mulți ani, Andrei și Andreea!”, ”La mulți ani, dragi români!” Călătorii plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 25106 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI