Complexul „La Vâltori” – Lisa (jud. Brașov)

TIPĂREȘTE

Instalațiile tehnice populare ilustrează inventivitatea ființei umane și capacitatea de adaptare a oamenilor la condițiile oferite de mediul natural. Un asemenea complex tehnic întâlnim în localitatea Lisa, județul Brașov, la doar câțiva kilometri distanță de Stațiunea Climaterică Sâmbăta.

Vâltoarea. Definiția acestui cuvânt este simplă: un vârtej format într-o groapă/adâncitură pe cursul unei ape curgătoare. Dar mai există o definiție: „vâltoarea” este o instalație tradițională acționată de forța apei, instalație utilizată pentru spălarea, baterea și limpezirea țesăturilor. Vâltoarea este formată din scânduri groase, așezate conic - apa este dirijată printr-un jgheab (debitul este închis/deschis de o ecluză de lemn) în această instalație formând un vârtej puternic ce rotește țesăturile aflate în interior și le spală/îndesește.

Acces. Pentru a intra în lumea apei și a țesăturilor tradiționale nu trebuie decât să ajungem pe drumul județean DJ 104A, o șosea pitorească ce se strecoară pe sub munții Făgăraș, pornind de la Perșani (E68) și Șinca Veche, trecând prin Sâmbăta de Sus, până în orașul Victoria. Distanța între stațiunea Sâmbăta și Lisa este de circa 11 km. Complexul „La Vâltori”, cum se numește ansamblul de la Lisa, este poziționat pe Str. Principală nr. 194, de fapt la 300 metri după ieșirea din satul Lisa spre comuna Sâmbăta de Sus. Un panou mare ne semnalează existența complexului îndemnându-ne să vizităm prima instalație tradițională de prelucrare a lânii integrate în circuitul turistic. Se intră pe un drum lateral pietruit, printre culturile verzi, până la clădirile ce găzduiesc instalațiile tehnice fiind circa 750 metri. Privind din drumul județean nici nu bănuiești ce se ascunde în acel pâlc de copaci. O mică parcare este amenajată chiar la intrare în gospodăria meșterului popular.

Program și tarife. Vizita instalațiilor tradiționale se poate face zilnic între orele 09.00 – 18.00, excepție fiind ziua de sâmbătă – când e închis (datorită religiei familiei). Familia Greavu cooperează cu Muzeul Județean Brașov pentru întreținerea instalațiilor și promovarea acestui meșteșug popular. Drept urmare există și o taxă de vizitare (5 lei/persoană) care include și demonstrații live. De asemenea, se mai percepe o taxă de 3 lei/persoană pentru filmat – nouă nu ne-a fost cerută nici o sumă pentru fotografiat.

Istorie întinsă de-a lungul mai multor generații. Întreaga activitate de prelucrare a lânii în această gospodărie se desfășoară de peste 150 de ani, până acum cinci generații ale familiei Greavu ocupându-se de producerea cergilor mițoase. Pe la 1840 străbunicul lui Viorel Greavu (care are acum peste 80 ani), un anume Gheorghe Greavu se așează în satul Lisa și întemeiază pe râul satului prima vâltoare. De atunci toți au deprins meșteșugul lânii și a țesăturilor de lână transmițăndu-l mai departe copiilor. Noi am fost conduși de dna Angelica, fiica lui Viorel Greavu, cea de-a cincea generație a familiei.

Descrierea complexului. Deși am ajuns cu mai puțin de o oră până la încheierea programului de vizitare, am fost conduși cu amabilitate de dna Angelica în incinta complexului. Am vrut să vizităm vâltorile vineri după-masă întrucât citisem că sâmbăta e închis. Traversăm un podeț peste firul de apă ce vine de la iazul din curte (construit pentru a regulariza debitul apei) și intrăm prima dată în clădirea dedicată expoziției cu vânzare de țesături. Doamna ne povestește despre istoria familiei și ne arată produsele ce se produc aici și care se pot achiziționa la prețuri bune. E posibil ca unele prețuri să ni se pară mari, dar după ce am văzut întreg procesul de producție și am conștientizat munca depusă am concluzionat că prețurile sunt chiar bune (comparând și cu ce se găsește prin târgurile de profil). Straie de diverse dimensiuni (denumirea locală a „cergilor”), trăistuțe, felurite țesături stau frumos aranjate pe rafturi; etichetele personalizate le dau valoare. În această cameră se află expus și un costum tradițional din Lisa, ce a aparținut familiei de zeci de ani.

Ieșim afară pentru a vedea etapele producerii „straielor” – firul de apă înaintează vijelios printr-un tub chiar pe sub casa familiei și iese în spatele gospodăriei. Aici se desparte în două: un jgheab îngust forțează apa să cadă de la înălțime într-o primă vâltoare, iar al doilea jgheab, mai lat, conduce apa către marea roată de lemn. Prima operațiune prin care trece straiul țesut de femei este introducerea în vâltoare - învâltorit. Aici țesătura este lăsată să se rotească între 6 și 12 ore, în funcție de calitatea lânii și temperatura apei – astfel este spălată și îngroșată. Având în vedere greutatea țesăturii ude pentru extragerea din vâltoare se utilizează un fel de macara. Apoi straiele se întind la soare la uscat. Urmează trecerea straielor prin coșul de păruit. În anexa alăturată se află această instalație populară hidraulică acționată de un sistem de role: se deschide o trapă în jgheabul mare și forța apei învârte roata mare de lemn – aceasta transmite mișcarea la instalațiile aflate în clădirea-anexă. „Coșul de păruit” este un cilindru lung de lemn pe care se întind straiele – în podea este fixat un suport în care se află înșirate rânduri de mărăcini, protejate la margine de un șir de cuie cu vârful în sus. Prin rotirea cilindrului straiele sunt trecute peste acele șiruri de mărăcini pentru a se scoate firele, a se scămoșa țesătura („a o face lățoasă”). Nu se utilizează energie electrică, totul e acționat hidraulic prin intermediul unor axe, roți zimțate, role și curele de piele.

Urmează operațiunea de îngroșat a straielor, care se desfășoară într-o cameră alăturată. Aici se face focul și se încălzește aerul la o temperatură de 70-90 grade Celsius. Straiele se introduc în interiorul coșului de lemn (un cilindru de lemn identic cu cel de păruit) prevăzut cu un fel de cuie de lemn la interior și se udă în permanență. Prin învârtire, udare și căldură țesătura „se bate” și își reduce dimensiunea la jumătate și se fixează „lațele” scoase la păruit.

Există în complex și o interesantă instalație de răsucit lâna și format gheme din fire de lână. Sunt operațiuni care conduc la transformarea lânii brute în fire ce se utilizează la urzeală. Urmează etapa țesutului la război. Noi nu am văzut și aceste operațiuni, probabil trebuia să ajungem în cursul zilei. Am citit că familia Greavu deține un interesant atelier de tâmplărie și un gater vechi din anii 60.

Mulțumind doamnei pentru explicații și amabilitate am ieșit din nou la vâltori, amenajate din 2003 ca punct turistic. Am fost invitați să privim zbuciumul apei în coșul conic de lemn și chiar să urcăm pe podul de deasupra instalațiilor. Apa ce iese din prima vâltoare merge pe un canal și antrenează o bulboană în cea de-a doua vâltoare. Am admirat minute în șir rotirea apei în vâltoare minunându-ne de ingeniozitatea strămoșilor noștri care au inventat aceste instalații hidraulice țărănești.

Recomandări. Pe malurile pâraielor și râurilor ce traversează aproape fiecare sat se aflau în vechime diverse instalații tradiționale: mori de apă, vâltori, gatere, instalații de obținere a uleiului. Complexul „La Vâltori” – Lisa joacă un triplu rol: acela de perpetuare a meșteșugului și de producere efectivă a straielor, de obiectiv turistic, punct de comercializare a țesăturilor și de promovare a instalațiilor tradiționale, dar și rol de „spălătorie” naturală pentru localnici (care aduc aici covoare, pături, țesături). Cred că ar fi bine să ajungeți la Lisa în cursul zilei (nu la sfârșitul programului) pentru a beneficia de o vizită completă: vâltori, instalație de răsucit lâna și format gheme, război de țesut, atelier de tâmplărie și gater. Recomand vizitarea acestei pagini din trecutul meșteșugurilor tradiționale și chiar achiziționarea unei țesături naturale, produsă cu tehnici de lucru populare. Timpul lucrează cu înverșunare, mentalitățile se schimbă permanent, preferințele oamenilor sunt în continuă transformare – cine știe cât vor mai rezista aceste instalații hidraulice tradiționale (aici, la Lisa, ele chiar funcționează – nu sunt piese de muzeu).

---

VIZUALIZĂRI: 6662 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI