Mandria Sapantei: cimitirul ,,vesel” si cea mai inalta constructie din lemn a Europei

TIPĂREȘTE

Nu cred ca exista roman care sa nu fi auzit de Cimitirul vesel de la Sapanta, renumit prin coloritul viu, picturile naive si epitafurile amuzante inscriptionate pe cruci.

Am ajuns aici pe la ora pranzului, masina am parcat-o intr-o zona special amenajata, de unde am pornit pe jos spre obiectiv, pentru vizitarea caruia am platit 5 lei. Aglomeratie mare, multi turisti, dar si multi comercianti cu tarabe de o parte si alta a drumului, care vand produse si costume traditionale, suveniruri si alte„prostioare” .

Ideea unui astfel de cimitir ii apartine lui Stan Ioan Patras, sculptor, poet si pictor, care s-a inspirat din obiceiurilor dacice conform carora moartea nu este un sfarsit tragic, ci un moment de bucurie prin prisma apropierii de zeul suprem, Zamolxis.

Crucile cimitirului sunt realizate din lemn de stejar, care sunt vopsite intr-o anumita nuanta„, albastru de Sapanta” . Pe langă fondul albastru, se folosesc si alte culori, a caror simbolistica este urmatoarea: rosu-pasiune, galben-fertilitate, verde-viata, negru-moarte. In partea superioara este desenata o scena reprezentativa din viata decedatului sau meseria, pasiunea acestuia, de exemplu: medic, agricultor, padurar, invatator, agricultor, femeile sunt reprezentate facand paine, tesand covoare, torcand lana. Daca viata i-a fost curmata in urma unui accident mai neobisnuit, pe cruce aparea pictata scena intamplarii tragice.

Sub imaginea reprezentativa, este sculptat textul, care prezinta in mod ironic, uneori hazliu, viata raposatului, obiceiuri bune sau viciile acestuia, scrise la persoana I, ca si cum acesta isi scrie autobiografia. Pe majoritatea crucilor din Cimitirul Vesel sunt si greseli de ortografie sau variante arhaice de scriere.

Celebru este mormantul„soacrei” , pe crucea careia sta scris:„Sub aceasta cruce grea, / Zace biata soacra mea. / Trei zile de mai traia, / Zaceam eu si citea ea/ Voi care treceti pe aici, / Incercati sa n-o treziti, / Ca acasa daca vine, / Iara-i cu gura pe mine/ Da asa eu m-oi purta, / Ca-napoi n-a inturna, / Cei care cititi aici, / Ca mine sa nu patiti/ Soacra buna sa gasiti/ Cu ea bine sa traiti!” .

In 1977, cand Stan Ioan Patras a murit, acesta a fost inmormantat, bineinteles, in locul unde se gasesc creatiile sale, iar ceea ce sta scris pe crucea lui, raspunde multor intrebari despre viata si creatia sa: „De cu tanar copilas/ Io am fost Stan Ion Patras, /... / Din saizeci si noua tari/ M-au vizitat pana ieri. / Din conducatori de stat/ Foarte multi m-au vizitat/ Si de acum cand or veni/ Pe mine nu m-or gasi. / Si le doresc la toti bine/ Care au fost pe la mine/ Ca viata o lasai/ La 69 de ani. / Crucea mea cand s-a lucrat/ Care eu mi-am comandat/ Doi elevi ce-au invatat/ Mi-au facut lucru pe plac:/ Turda Toader, Stan Vasile/ Dumnezeu Sfantu sa-i tie” .

Traditia lucrarii crucilor din acest cimitir a fost continuata dupa moartea acestuia, de catre Dumitru Pop Tincu, ucenicul sau.

In curtea Cimitirului vesel este si o biserica frumoasa, renovata, in culori„asortate” cu ale crucilor si acoperisul de culoarea albastrului de Sapanta. Pe peretii exteriori exista numeroase mozaicuri cu scene religioase si motive regasite pe portile traditionale maramuresene. Pe un perete interior exista pictati Sfintii mucenici nasaudeni, imbracati in costume traditionale.

De aici am pornit pe ulitele Sapantei pentru a ajunge la una din valtorile din sat, am admirat portile si casele maramuresene si ne-am indreptat spre manastirea Peri, situata la circa 2 km distanta fata de cimitir.

Am rasuflat usurata pentru ca am parasit locul aglomerat si am ajuns in inima Parcului Dendrologic„Livada” , unde se gaseste biserica manastirii Sapanta Peri. In comparatie cu biserica manastirii Barsana, aceasta are 75 de metri, fiind cea mai inalta constructie de lemn din Europa, crucea invelita cu 4 kg de aur avand 7 metri. Are caracteristici ale bisericilor maramuresene dar si elemente arhitecturale specifice: pridvor cu cinci laturi si etaj in trei trepte. Cu toate acestea, biserica este modesta, fiind finalizat doar demisolul, construit din caramida, unde se tin si slujbele. Pe langa biserica, in curte se afla chiliile celor 6 maici si un altar de vara.

Manastirea este construita recent, in anul 1997, insa numele acesteia are o poveste de cateva sute de ani. A existat o biserica de piatra numita Peri, unde a fost sediul Episcopiei Romane a Maramuresului, insa acum terenul vechii manastiri se afla pe teritoriul Ucrainei.

Cam asta a fost Sapanta, cu agitatia din cimitirul colorat vizitat de multi curiosi, dar si cu linistea si spiritualitatea oferite de manastirea Peri, insuficient promovata.

---

VIZUALIZĂRI: 728 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI