Cei trei B, din Maramu' : Baia Sprie, Breb si Barsana

TIPĂREȘTE

La nici 10 km de Baia Mare se afla Baia Sprie, oras in care am poposit doar pentru a ajunge la Rezervatia Naturala Lacul Albastru. Cu masina am urcat pe stradutele inguste pana la liziera padurii, unde am parcat si am pornit pe jos pe o poteca marcata, prin padurea de pin si gorun. Ca dificultate, se incadreaza la nivel usor, insa drumul nu e chiar ca-n palma, avand zone in care e pieptis, urcand la altitudinea de 530 metri, iar ca timp, traseul dureaza circa 40 minute. Nu este prea bine marcat, la intoarcere chiar ne-am ratacit, ajungand pe un alt traseu care cobora in oras, insa nu ajungea in locatia unde care parcasem masina.

Citisem despre lac ca este unic in Europa datorita modului in care s-a format, adica prin prabusirea unor vechi lucrari miniere de exploatare si in special datorita faptului ca isi schimba culoarea in functie de anotimp: primavara are culoarea albastra, vara e verde inchis sau smarald, iar toamna devine verde inchis si uneori maro.

In lac nu exista fauna si flora acvatica, cu exceptia unor microorganisme, datorita pH-ului acid, in apa acestuia fiind dizolvate saruri de fier si cupru, care probabil confera acestuia varietatea de culori.

Asa cum zice proverbul:„La pomul laudat sa nu te duci cu sacul” , am fost surprinsi sa gasim un lac a carui culoare era kaki, ce nu impresioneaza cu nimic. Aceasta nu a fost doar parerea noastra, ci si a celorlati turisti, la fel de dezamagiti si obositi dupa traseu. Poate o fi avand ceva de aratat in alte anotimpuri, insa toamna, nu.

Si asta nu e tot: un alt obiectiv in zona ar fi trebuit sa fie„Crapatura zorilor” , aflat la circa 250 metri, o fosta exploatare miniera pe verticala, ce are pereti verticali abrupti, dand senzatia ca te afli intr-un canion.

Din pacate, nu exista niciun marcaj pana la obiectiv, prin urmare, am incercat sa ne folosim de GPS pentru a ajunge la acesta. Ni s-a alaturat o tanara, insa, la un moment dat traseul ales devenea greoi (probabil nu acesta era traseul turistic), astfel incat, pe rand, am cedat, eu fiind mai incapatanata si incercand sa gasesc„crapatura” , fara succes. Am reusit insa sa surprind o panorama frumoasa asupra orasului Baia Sprie.

Ne-am intors la masina dezamagiti de aceasta experienta si am pornit spre Breb, satul ajuns celebru dupa ce a fost vizitat de printul Charles, a carui fundatie a cumparat aici doua case pe care le-a restaurat.

Intrarea se face pe sub o poarta din lemn, iar in satul care mi s-a parut pustiu, am vazut cativa turisti care doreau, pentru cateva zile, sa traiasca fara telefon, internet si televizor, sa manance din retetele traditionale si sa se plimbe pe ulitele neasfaltate. Am observat ca aproape fiecare casa era transformata in pensiune sau casa de vacanta, insa noi nu suntem amatori sa traim astfel de experiente, izolati de lume, asa incat dupa ce am facut un tur al satului, am pornit mai departe.

La nici 30 de km se gaseste manastirea Barsana, unul dintre obiectivele de referinta ale Maramuresului. In luna iunie am vizitat manastirile emblematice din nordul Moldovei, renumite pentru picturi, acum le vizitez pe cele din nordul Maramuresului, incepand cu Barsana, a doua cea mai inalta constructie de lemn din Europa, avand 57 de metri.

Initial, manastirea Barsana a fost construita in alta locatie, insa a fost distrusa de-a lungul timpului, actualul complex fiind construit intr-un peisaj de basm, in 1993, pe Valea Izei.

Acesta cuprinde constructii realizate in lemn, de mesteri ai zonei.

Accesul la manastire este usor, exista o parcare mare pentru masini, iar de aici se urca pe un drum circa 100 m pana la intrarea principala a manastirii, la Turnul clopotnita. Toate cladirile din ansamblul manastiresc de la Barsana au fost construite in stil popular maramuresan, iar interiorul manastirii este foarte ingrijit.

In curtea manastirii se gaseste central un aghiasmatar, de unde pornesc alei catre toate celelalte constructii. Aghiasmatarul are patru intrari, iar in mijloc se afla o fantana.

Piesa principala este Biserica de lemn ce are doua nivele: demisol si etaj. Biserica concentreaza toate spatiile caracteristice unui lacas de cult ortodox: pridvor, pronaos, naos si altar.

Pridvorul situat la etaj, este construit din lemn de stejar sculptat cu ornamente maramuresene, iar aici se ajunge pe doua scari laterale. Picturile din interior sunt diferite fata de altele pe care le-am vazut in biserici, icoanele si tablourile murale fiind pictate pe un fond de var alb, in nuante stinse de maro, bleu si verde. Aceste motive decorative de inspiratie baroca si rococo, par mult mai dinamice fata de picturile bisericesti bizantine, statice.

Turnul este plasat deasupra pronaosului și este prevazut cu foisor si coif prelung. Acoperisul este lucrat in stil „coada de randunica” , cu streasina dubla. In varful acoperisului se afla o cruce de fier cu inaltimea de sapte metri si greutatea de cinci sute de kilograme.

Altarul de vara, lucrat in acelasi stil arhitectonic, este locul unde se oficiaza slujbele pe timp de vara si mai ales acum, in pandemie.

Daca mergem pe conturul exterior, pe latura din stanga, imediat cum intri pe sub clopotnita, se afla: Muzeul, Centrul cultural si Casa de oaspeti. Pe latura cea mai indepartata sunt Praznicarul, o casa veche, Chiliile si Staretia, cu terasele impodobite cu flori, la fiecare nivel. Pe latura din dreapta se gasesc: Casa duhovnicului, Casa episcopala si Poarta maramuresana, precum si Biserica.

Ne-am plimbat pe alei, ne-am bucurat de linistea care ti-o ofera un astfel de lacas, dupa care am plecat de la Manastirea Barsana spre un alt loc special si unic al romanilor, Sapanta.

---

VIZUALIZĂRI: 2076 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI