Prapastiile Zarnestilor, miscare si aer curat

TIPĂREȘTE

Daca va veti petrece concediul, sfarsitul de saptamana sau, pur si simplu, sunteti in trecere prin imprejurimile sud-vestice ale Brasovului, va recomand sa adaugati pe lista de obiective turistice inca un punct, unul din multele locuri unde natura si-a demonstrat “puterea creativa” dand nastere unor adevarate capodopere, unele usor accesibile, altele mai putin accesibile, insa toate menite sa farmece turistul ce si-a intersectat privirea cu aceste minunatii.

Profitand de o zi libera in timpul saptamanii, coincidenta facand sa fie si ultima inainte de caderea anuntatei zapezi, am hotarat sa facem un pic de miscare si, dupa ce am cantarit “oferta”, am ales o plimbare usoara printre uriasii pereti de piatra ce formeaza frumoasele chei ale orasului Zarnesti. Si, desi am mai trecut de nenumarate ori pe aici, fascinatia, surprinderea, mirajul acestor locuri au ramas la fel ca intaia oara, fapt care ma face sa revin mereu cu placere si care ma indeamna sa va impartasesc cate ceva despre ceea ce inseamna PRAPASTIILE ZARNESTILOR.

Defileul se intinde pe aproximativ 3 km si este amplasat intre masivul Piatra Craiului si magurile Branului. Faptul ca este strabatut in totalitate de drum forestier iar diferenta de nivel este relativ mica, il face usor accesibil oricarui turist si in orice anotimp. De mentionat ca, de la intrarea in chei, circulatia publica motorizata este interzisa, fapt semnalat de bariera si panourile de avertizare amplasate in acest punct. Astfel ca, peisajul impresionant este completat de o liniste tulburata doar de freamatul naturii si rareori de susurul apei ce isi face din loc in loc aparitia in albia ingusta ce serpuieste, paralel cu drumul de acces, printre blocurile de piatra. Privind firavul fir de apa ce poarta numele de Raul Zarnestilor (si care si-a creat drum mai mult pe sub patul de pietre), incercam cu greu sa ne imaginam ca, de-a lungul timpului, a reusit sa sape si sa modeleze aceasta impresionanta “lucrare”, cu acesti pereti de 100 chiar 200 de metri inaltime si cu multele grote ce par agatate de-o parte si de cealalta, de-a lungul acestor colosi. Nu pot omite sa mentionez ca cea mai reprezentativa este cea numita Pestera Mare de la Prepeleac, cea care ne atrage atentia inca de la intrarea in chei, gura acesteia deschizandu-se in perete, la 10-12 metri inaltime. Avand circa 15 metri lungime, aici a fost descoperita, pentru prima data, o specie de paianjen ce a fost denumita Nesticus Constantinescui si care este endemica Pietrei Craiului. De o buna perioada de timp, pestera a fost inchisa, in vederea conservarii ei. Despre celelalte nu am nici o informatie, asa ca ma voi limita la a spune ca acestea au rolul de a intregi frumusetea peisajului.

Accesul este, asa cum am mai spus, facil oricarui turist. Din centrul Zarnestiului urmam soseaua catre cabana Gura Raului iar de aici continuam pe drum forestier. Mergand paralel cu firul apei, care in aceasta zona are un debit mai mare, lasam in urma, mai intai o fosta cariera (Baia de Piatra) apoi izvorul (Fantana lui Botogog) din dreptul caruia pleaca o poteca marcata ce duce la cabana Curmatura (despre care am scris intr-un review anterior) si intersectia cu drumul ce face legatura cu satul Magura, respectiv Pestera. De la aceasta raspantie de drumuri mai strabatem 1-1,5 km inconjurati de padure si ne vedem intrati in Prapastii. Daca in prima parte spatiul este destul de rastrans, treptat, de ce inaintam, valea parca se mai lumineaza. Ajungem in punctul in care Raul Zarnestilor isi primeste un important afluent (Vladusca). Il consider mai important decat celelalte deoarece, la randul lui, a dat nastere unui alt canion, poate mai spectaculos dar si mai dificil de abordat, zona fiind salbatica, accesul facandu-se printre pietre si copaci rupti adusi de viituri, pe o poteca destul de anevoioasa – poteca este marcata si se intersecteaza la iesirea din aceste chei, mai scurte ca lungime, tot cu drumul forestier pe care noi am ajuns la confluenta si pe care ne-am continuat drumetia, pana in punctul unde oficial Prapastiile se sfarsesc (in ultima parte mai intalnim o poteca marcata ce urca la Curmatura) si de unde facem cale intoarsa, admirand inca o data peretii de stanca in care alinistii au stabilit numeroase trasee de escalada, trasee ce sunt detaliate si pe panourile ce le-am intalnit din loc in loc, de-a lungul drumului nostru.

Cam aici se incheie plimbarea noastra, la fel si acest text care, impreuna cu fotografiile, sper ca v-au ajutat sa va faceti o imagine despre acest obiectiv, despre Prapastiile Zarnestilor.

---

VIZUALIZĂRI: 4941 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI