GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Luna mai, ultima practica a studentilor din anul terminal de la Geografia Turismului din Galati, destinata muntilor Occidentali. Datorita pasiunii mele pentru zona si unor mancarimi de talpi care nu puteau fi stapanite cum am auzit intrebarea “Mergi? ”, m-am apucat de facut bagaje.
Vine si ziua plecarii! Dis-de-dimineata intalnire cu studentii aranjati in trei autocare si la drum, punctul final al calatoriei – Geoagiu Bai, unde aveam cazarea. Dupa un drum obositor, cu un sofer total nemultumit de traseu, de Romania, de viata etc. dar plin de “cunostinte” in toate domeniile, ajungem in Geoagiu.
Despre cazare pot spune ca a fost la vila Sanda (descrisa in review cu titlu omonim), locatie in care am stat in fiecare an de practica in zona, avand capacitatea necesara pentru a gazdui toata trupa.
A doua zi trebuia sa intram in Apuseni. Din experienta anilor anteriori, in care ajungeam inapoi pe la 1 noaptea, am gandit obiective mai scurte si mai apropiate. Asa am dat pe net de unele mentionari privind cheile Cibului, Glodului si Madei, care erau la o aruncatura de bat una de alta. Asta era pe harta aia minuscula si de doi lei! Asa ca aviz amatorilor, cand dati de o harta, schita pe net care e la rezolutie proasta, mai cautati si altceva sau comparati zona cu imagini de pe google earth sau maps.
Dimineata urcam in autocare cu directia nord, pe DJ 705, spre Ardeu, adica in Bozes tineti asfaltul sau indicatorul de Ardeu, Balsa sau chiar Almas. Am ales intrarea in sat ca si punct de plecare pentru vizitarea cheilor pe care le aveam in program, deoarece stiam ca va urma o impartire a studentilor (nu toti sunt amatori sa mearga pe jos cca. 20km, unii din diverse motive fizice, altii din comoditate), si mai ales sa fie usor pt. cei ce cedeaza pe parcurs sa ajunga la masini.
Gata, plecam la drum cu aprox. 50 de studenti dupa noi. Este o zi foarte calduroasa pentru luna mai (33 grade la radio), fapt care face traseul dificil, fiind necesare multe opriri pentru refacerea fortelor, tinand cont de faptul ca pentru marea majoritate a studentilor care erau cu noi ideea de drumetie montana se asocia cu Valea Prahovei, telecabina, discoteci etc.
Dupa o perioada de taraiala, precum melcul lesinat de foame, in care urcam o culme prin poieni, ajungem sa vedem primul obiectiv al calatoriei noastre, Cheile Cibului. Coborarea pe valea in chei se face pe o carare prin padure si va recomand chiar sa o urmati pana la rau. Culmile in Apuseni isi schimba foarte des directia, uneori sunt chiar circulare si riscati sa va invartiti in cerc daca mergeti cascand ochii dupa fluturi.
Aceste cheii incep la intrarea in satul cu acelasi nume si se continua o portiune buna spre nord prin satul Cheila Cibului. Nu sunt foarte spectaculoase, valea Cibului fiind larga, fapt care de altfel a permis si amplasarea satului alungit pe firul vaii cu acelasi nume, dar sunt pe traseu si nu se merita sa fie ratate. Poarta apelativul de chei deoarece peretii taiati in calcare devin abrupti pana la verticala dupa ce in amonte raul traverseaza o zona de coline domoale.
Daca pana in sat lucrurile au mers relativ bine, agale (ca sa nu spunem “dezastruos” din punct de vedere al economiei timpului consumat), aici incepe “distractia”, personificata de un nenea, obisnuit al drumetiilor montane (dupa echipament), cu care ne-am intalnit in timpul pauzei de refacere a diverselor provizii (apa, dulciuri, etc). Am uitat sa precizez un mic amanunt: marea majoritate a studentilor erau de fapt studente, tinerele, frumusele, “imbracate de 30 grade” motiv pentru care nenea o fi avut senzatia ca a facut insolatie si si-a revenit in rai. Normal ca nu a rezistat tentatiei de a incepe un dialog cu fetele:
“De unde sunteti? ”, “Ce faceti pe aici? ”, etc, si bomba
“Cum? Nu aveti ochelari de protectie impotriva viperelor scuipatoare? ! ”
Stupefactie generala! Domnul lansase “soparla” si o luase la picior, probabil ca sa nu fie vazut cum se umfla de ras. Le explicam fetelor ca in zona se pot intalni vipere cu corn si vipere comune care ca orice vipera respectabila nu ataca decat daca este provocata, nici gand de aceasta noua specie de “vipera scuipatoare”. Dupa calmarea spiritelor cu viperele, pornim spre urmatorul nostru obiectiv Cheile Glodului. Nenea nu stia un mic amanunt: echipa dorea atat de mult sa faca ceva, dupa ce ratasera urcarea in Domogled (fara noi, nu mai comentez) si stiind gloria echipelor trecute, incat putea sa le spuna ca trec si dragoni ce mananca unghiile proaspat facute ca nu le putea impresiona intratat ca sa renunte.
La iesirea din sat se face un drum de pamant la stanga ce ajunge peste o culme in satul Glod. Am urmat drumul o bucata, apoi am urcat culmea de cca. 150-200m diferenta de nivel prin pajisti parcelate cu garduri din materiale naturale (spini). Daa, era ca in debarcarea aliatilor in Normadia, numai aia mai aveau garduri vii de 3 m latime.
Dupa inca o portiune de drum in plin soare, locurile umbroase fiind o raritate, ajungem sus intr-o poiana cu ceva arbori, si le prezint alternativele: prima – se urmeaza traseul marcat prin padure pe culmea stancilor, dezavantajul fiind vizibilitatea redusa asupra cheilor; a doua - coboram in chei pe malul Ardeului, apa ce si-a sapat traseul in stanca formand cheile ce poarta numele satului din amonte, dezavantajul fiind reprezentat de faptul ca am anticipat ca sunt portiuni foarte stramte, unde singura varianta de a inainta este prin apa. Aceste chei se gasesc in muntii Metaliferi la limita dintre judetele Alba si Hunedoara, zona fiind declarata rezervatie naturala din anul 1995. Decizia unanima a fost CHEI.
Valea se strage brusc la intrarea pe sectorul de chei, asa ca, din piatra in piatra pornim la drum! Imi este foarte greu sa redau in cuvinte frumusetea locului, poate pozele pe care le vom atasa va vor ajuta sa va faceti o idee, insa frumusetea, in unele cazuri, trebuie si simtita nu doar vazuta. E unul din locurile salbatice unde accesul turistului obisnuit cu asfaltul si confortul este foarte dificil si din fericire va ramane asa pentru mult timp.
Mergand cu ochii la peretii care se ridicau in jurul nostru nu nimeream de fiecare data piatra cea mai stabila si in concluzie bocancii nostri tindeau sa devina mici crescatorii de pesti. Asta pana cand aproape de iesirea din chei avem parte de o surpriza de proportii: peretii sunt verticali si nivelul apei creste peste genunchi. Cheile se ingustau brusc, distanta dintre pereti cca. 1m, aspectul traseului devine sinuos, cu perete neted surplombat pe dreapta, identic pe stanga, accesul prin apa pana deasupra genunchilor si finalul direct intr-un lac, format de rau la iesirea din sectorul de canion. Prima imagine a fost o studenta cu apa pana la gat care imi spunea ca nu stie sa innoate! Noroc ca era o gluma…
Variantele de a trece de lac erau doua: 1. - innot si 2. - cu ajutorul baietilor de-a lungul peretilor de stanca pana intr-un loc cu apa mai mica si de acolo pe uscat. Amatoare au existat pentru ambele variante. Exista si o mica secventa filmata de studenti aici
Dupa o pauza de stoarcere a hainelor continuam drumul prin tot felul de saritori, mai mult pe langa apa de data asta, pana in sat, treptat, la locul unde lasasem autocarele. Ei bine, dupa ce am scapat cu bine din “lac” ne intampina un grup de fete cu ochii rosii de plans, ca nu credeau ca ne mai vad. Normal, in 6 ore au ascultat toate povestile “veninoase” de la toate babele din sat, care le si spuneau ca nu se poate trece in nici un caz pe acolo. Ne intalnim si cu restul grupului, ei plictisiti dupa o zi de nefacut nimic, noi lesinati de oboseala dar incantati de cele vazute si traite.
Din locul in care au stat masinile se traversa strada si se intra dupa o culme circulara in cheile Madei. Recunosc ca le-am ratat, convins fiind de popor ca foamea e mai puternica decat aventura intotdeauna.
Tot traseul, mers superlejer se face cam in 6 - 8 ore. Nu va recomand in sezon umed sau in ani ploiosi: nivelul apei in canionul strabatut de noi poate fi cu un metru mai mare (se vede in poze zona albicioasa), ceea ce il face de nestrabatut, curentul apei fiind foarte puternic si riscand accidente grave. Anul acesta, daca vine canicula la vara, poate fi ok abia prin septembrie.
Mai exista o cale de acces in zona si din nord, dinspre Zlatna, dar stiu ca in anii 2006-2008 drumul de la Zlatna la Almasul Mare era dezastru pana la periculos, cu frecvente prabusiri de versanti sau carosabil. E bine sa va interesati inainte.
Daca aveti disponibilitatea psihica va recomand o excursie in zona, peisajul este mirific iar aventura merita traita din plin.
Trimis de cc_iordachescu in 03.03.10 20:56:14
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în GEOAGIU / GEOAGIU-BĂI. A mai fost în/la: greu de spus unde nu am fost
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (cc_iordachescu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 46.03694400 N, 23.18222200 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest articol
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Am vazut poze din zona aceasta, foarte spectaculos intr-adevar dar putin cunoscuta din pacate sau din fericire... Multumesc pentru descrierea detaliata. Personal, apreciez acest gen de reviewuri si te rasplatesc cu ce pot
In drumetie fetele te-au recompensat la trecerea prin apa cu o sedinta de haine ude ( desigur erau tricouri ). Eu cu ce pot....
Mie genul asta de drumetie imi aduce aminte de multe cantonamente si de " drumetiile dure " de atunci. Cu scuze pentru pasionati si pentru tine ...dar nu imi este dor , decat de poze si sa citesc povestile altora. Apreciez si efortul depus pe teren si cel la scris.
Ma bucur ca va plac si va trezesc amintiri! De fiecare data in aplicatii am avut cate o tura de aventura si spectacol. Este doar primul episod din Apuseni. Daca prinde, vin si urmatoarele. Multumim!
Foarte frumos scris! Util si comic, in acelasi timp. De retinut aceasta varianta de traseu. Totusi, ma gandesc ca este mai bine de facut cu un grup mai mare, nu? Eu daca-l iau pe al meu si mergem pe acolo (el sigur ar da din codita ca vrea), poate ne ratacim si nu are cine sa ne caute
Pozele...foarte "graitoare"!
ancamaria: Nu neaparat un grup mare,dar nici in doi nu este chiar indicat. De ratacit nu va puteti rataci decat intre cele doua chei, in rest oricum nu puteti escalada peretii. Dar nu-ti recomand anul acesta, dupa cata zapada a fost si cate ploi se anunta.
am atasat acest fond sonor, daca nu corespunde, putem schimba!
Multumim, webmaster 13! O rugaminte: sterge P20, am incarcat-o de doua ori!
Pacat ca mi-a luat-o altcineva inainte cu superbonusul, insa oricum te votez. Foarte utile impresiile tale si cred ca se constituie intr-un mini-ghid foarte util de calatorie. Sincer, personal mi-ar place sa citesc si alte impresii asemanatoare, scrise cu aceeasi pasiune.
Ma gandeam sa ma reculeg, sa-mi scriu si eu impresiile din drumetiile mele montane, pe vremea cand nu eram inca familist, chiar daca sunt mai vechi, traseele sunt aceleasi, cabanele tot acolo, frumusetile se pastreaza si cred ca trebuie promovate. Felicitari pentru impresii!
Ha, ha, faza cu vipera scuipatoare........
Frumos review, sa inteleg ca esti student la geografia turismului, esti mai avizat ca noi.......
Ai votul meu!
pepsi70ro: multumim pentru aprecieri si asteptam si impresiile tale, cu siguranta vor fi utile tuturor.
magdalena: din pacate anii studentiei s-au dus de muuuult! Acum sunt de cealalta parte a baricadei dar inima nu imbatraneste niciodata daca nu o lasi! Am trecut grupa de varsta 20-30 ani pt. ca majoritatea se incadrau in aceasta grupa.
Peisajele sunt deosebite, cand se remarca padurile bogate si verzi, cand frumusetea salbatica...
Multumim, TLA si biancuta!
Aparatul foto nu a putut , din pacate, surprinde toata frumusetea locurilor. Cand esti acolo chiar nu-ti mai vine sa pleci!
Sunt convinsa. De asemenea, stiu ca anumite frumuseti sunt mult mai impresionante in realitate.
Foarte interesant si educativ in aceeasi masura. Fotografiile ...se vede ca sunt facute de cineva care stie ce anume sa arate...sunt graitoare insa stiu ce inseamna sa vezi cu ochii tai si sa incerci sa-i faci si pe ceilalti sa simta acelasi lucru. Nu se poate..trebuie mers acolo...si aici vorbesc in numele meu...trebuie sa merg acolo. Doar ca fara un ghid care sa stie cam cu ce se mananca drumul si tot ceea ce ai povestit tu...e cam greu.
Felicitari , in orice caz pentru tot ceea ce faci!
gregorio: Mulţumim! Natura este încă în toate drepturile acolo, uneori neprimitoare, numai bine pentru a se proteja de turismul agresiv uneori ...
Acum, nu ştiu dacă chiar este nevoie de un ghid, cât mai mult de un pic de experienţă (îţi formează viziunea asupra traseului) şi un sezon mai secetos (în cazul de faţă), pentru că la un sezon normal, nici noi nu am fi putut face tot traseul, mai ales zona de canion, unde apa ar fi fost de cca. 1m şi cu viteză mare.
Noi am mai încercat experienţe (a se citii expediţii în necunoscut), unele postate, altele în curs de redactare.
Oricum, merită să încerci măcar odată în viaţă un traseu ce pare virgin!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)