Tristetea cetatii Rupea

TIPĂREȘTE

Aah, ma scol de dimineata cu-o durere de cap/Dar mai scriu un review, il tot inod si-l desfac/Aseara un amic de pe AFA mi-a spus/Hei, las-o mai moale sau in curand vei fi dus...

I-am ascultat sfatul, nu inainte de a mai scrie cate ceva despre o cetate pe care... nici n-am vizitat-o. In acest caz, legea lui Murphy, a functionat perfect, caci atunci cand cetatea era “vizitabila”, n-am avut eu timp, iar acum, cand cetatea e in renovare, accesul publicului sau mai bine zis al “persoanelor neautorizate” este interzis. A vizitat-o insa Dana in urma cu cativa ani si mi-a zis ca n-a vazut mare lucru, decat un amalgam de ruine triste si fara nume, ce ar trebui urgent renovate... nu mai distingi pe-acolo nimic, nici unde era turnul “x” sau “y”, nici unde era capela sau cladirile pentru aparare sau utilitati publice... vezi doar ruine reci, mute si surde ce te privesc din lumea marilor taceri, imprastiind imagini oarbe printre-ale prezentului primaveri…

In urma cu cativa ani, mai precis in anul 2008, cand cetatea putea fi vizitata, cu toate ca (nu e prea e elegant ce-o sa spun) mie mi se cam "rupea" in acel an de cetatea Rupea, caci prioritatea mea erau stabilimentul balnear din localitate, plus de asta auzisem ca in cetatea plina de ruine, se ajunge pe-o carare ascunsa, paznicul uneori nu e pe-acolo si pliante sau un ghid al cetatii nu exista...

Dar sa revenim in zilele noastre…

Cum ajungi la cetatea Rupea?

Daca vii dinspre Brasov pe DN 13, dupa 60 si ceva de kilometri, cetatea se zareste pe partea dreapta, exact deasupra capului tau si te insoteste o buna bucata de vreme. Seamana intrucatva cu cetatea normanda Mont Saint Michel vazuta de la departare mare. Daca vii dinspre Sighisoara, dupa 55 de Km, cetatea se zareste inca din satul Fisher…oare aici s-a nascut marele campion mondial de sah al anilor 70, Bobby Fisher? …te astepti ca dupa ce-ai parasit satul Fisher sa apara si satul Spasski, adversarul marelui campion american, care, dupa o incrancenata lupta de-a lungul unei luni intregi, a castigat trofeul pus in joc, chiar daca la primele doua partide nici nu s-a prezentat in sala de joc, neconvenindu-i scaunul. A trebuit ca o cursa charter sa-i aduca scaunul lui personal din America. Se pare ca e rau cand n-ai scaun, fara el nu poti deveni campion mondial…

La Rupea, e bine sa-ti lasi masina in vale. In oras vei gasi din cand in cand, cate o tablita indicatoare ce te va indrepta “Spre cetate”. Poti sa abordezi cetatea prin partea ei stanga, pe un drum uneori desfundat, iar apoi faci un semi-ocol al cetatii spre dreapta, sau o iei direct spre intrare, pieptis, prin curtea unor oameni, pe o carare aflata pe langa un cimitir. Faci cam 10 minute pana la micuta poarta a cetatii, poate prea mica in comparatie cu masivitatea ei. Pana sus, iti iese limba de-un “cot si-o glezna”. Mai iese si ceva din smogul ce l-ai adunat prin plamani in orasul tau cel civilizat. Aerul din Rupea e sanatos, praful de ciment ce pluteste prin aer, peste tot si peste toate, e inca departe, la Hoghiz. Daca nu te descurci cu urcatul la cetate, mai intrebi, localnicii, sunt amabili. Si cetatea Rupea are un paznic, un “burghuter”, un batranel, care nu iti rupe vreo chitanta, el isi suprevegheaza turma de oi ce paste linistita printre ruinele cetatii sau pe langa ea. Macar nu mai e nevoie de o maisina de tuns iarba. Apoi batranelul iti va zice cate ceva despre ceea ce "nu prea vezi" prin cetate…pe-acolo au fost turnul slaninii, bastionul croitorilor, magazia de munitii, iatacul domnitei, fantana, etc…dar tie cam toate ruinele ti se vor parea la fel…pentru aceste sumare informatii, ii vei lasa 2-3 lei, sau mai bine zis atat mi-a raportat Dana ca i-a dat simpaticului batranel, cioban si paznic, in acelasi timp, inainte ca cetatea sa se inchide pentru renovare pe banii primariei Rupea, a Guvernului Romaniei si a Uniunii Europene (renovarea are loc intre anii 2009-2013).

Acum, intreaga cetate e un imens santier. Stau de vorba cu cativa muncitori cocotati pe-o schela…”Cand taiem panglica si bem sampania? ”, intreb eu…”Ohoo, mai avem mult de lucru pe-aici, speram ca prin 2012, dar cel mai sigur e anul 2013”…Acum se introduce canalizarea, curentul si gazul, pana sus in cetate, pe fundul unui sant abrupt. Daca vrei sa faci si ocolul cetatii, care e foarte mare, mai ai nevoie de 20 de minute, cararea e ingusta, in panta, si cand ploua, nu e bine sa calci pe iarba uda, ai sanse mari sa ajungi in vale de-a berbeleacul. In jurul zidurilor groase ale cetatii cresc tufe de liliac. De-acolo, de langa lilieci, ai o perspectiva grozava asupra soselei ce leaga Sighisoara cu Brasovul dar si asupra caselor perfect aliniate, ale orasului Rupea. Si la Rasnov am mai vazut asa ceva. Strazile parca sunt trasate cu echerul. Nici figurinele "spatiale" de la Nazca, din Peru, parca nu sunt mai perfect aliniate…Anglosaxonilor le-au placut intotdeauna liniile drepte si formele ascutite, latinilor in schimb, cele strambe si rotunde, vezi parcul Gaudi si catedralele romane.

Daca cetatea Saschiz mi-a aparut ca un mic ansamblu de ruine uitate de lume, cetatea Rupea e tot un fel de Saschiz, dar la scara mai mare. Cetatea Rupea pare sora mai mare a Saschizului... Lucrarile de reabilitare a Cetatii Rupea vor avea in final un cost de peste 30 de milioane de lei, se vor consolida zidurile, turnurile si constructiile auxiliare, se vor introduce utilitati…ceea ce poate nu e prea grozav…caci in vremurile de demult, aceste lucruri (apa curenta, canalizarea, curentul electric si gazul metan) nu existau. Calea principala de acces in cetate, se poate ghici deja, e un adevarat bulevard, cu multe locuri de parcare... Am parcat si eu acolo, intre doua buldozere si un camion care tocmai descarca pietris si am asteptat ca soarele sa iasa dintre nori pentru o fotografie cat mai reusita.

Istoric

Cetatea Rupea sau Reps, in limba germana sau Köhalom in ungureste, dateaza de la anul 1324 si este situata in partea de vest a orasului Rupea, pe o colina de bazalt, la jumatatea distantei dintre Brasov si Sighisoara. Cetatea a fost mereu un loc de refugiu in momentele de restiste si jale ale atacurilor popoarelor migratoare. Nici turcii nici tatarii n-au crutat-o deloc, aceasta fiind situata la un “carrefour”, adica la o rascruce de drumuri si vanturi barbare ce bateau puternic din cele patru zari. Cetatea a a fost asediata de numeroase ori.

Am reusit sa fac un tur exterior al cetatii…am aruncat si o privire fugitiva in interior, dar a fotografia schele, saci de ciment si gramezi de pietris si nisip, adica un santier in toata regula, nu e deloc incantator…asadar am luat cateva imagini de pe internet, pentru a va arata unele aspecte interioare dinaintea inceperii muncii pe santier.

Dar despre bataliile care s-au dat aici, despre incendiile si furtunile ce s-au abatut asupra cetatii, despre fanatana adanca de 60 de metri, ce inca mai are apa rece si azi, despre povesti cu printese rapite de turci si transformate in cadane in haremurile din Stambul, despre Turnul Slaninii, al Cercetasilor, al Slujitorilor, al Scribilor, despre camara cu pulbere si sala judecatorului…intr-un episod viitor.

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 3094 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI