Castelul Banffy

TIPĂREȘTE

Nu stiu cum se face, dar numele multor personalitati ale trecutului ce au avut in stapanire orasul si regiunea mea, nu se termina in “escu” (Popescu, Ionescu, Vasilescu) ci in “i”... Banffy, Urmanczy, Teleki, Rakoczi, Bolyai, Korossi, Bernady Gyorgy, Apafi, Sissi, etc. Multi au fost grofi, guvernatori, baroni, conti, printese, posesori ai unor averi incomensurabile (castele, conace, paduri, bai minerale, ba chiar sate intregi cu intreaga lor forta umana, numai buna de pus la lucru). Alti “terminatori” in “i”, au fost “doar” intelectuali, acestia, erau ceva mai saraci, s-au ales doar cu cate o statuie prin urbea mea, pe care adeseori pirimaria trebuie s-o toaleteze dupa vizita porumbeilor calatori, care n-au nici un pic de cultura istorica si bun simt si se usureaza pe unde-apuca. Rusine crescatorilor de pasari calatoare! Multi oameni cu sange albastru au trait pe-aici, prin jurul meu. Ba, la un moment dat, facand curat printre documentele ingalbenite de vreme din pivnita, mi-am facut chiar iluzii crezand c-as putea fi si eu mostenitorul unui edificiu cu turnulete, doar cunosc bine limba maghiara, “mit az istenit! ” (in translation -”ce naiba! ”) dar asta n-a durat decat pana intr-o zi, cand m-am julit la un genunchi si-am constatat ca nu sunt deloc de viță nobila (nici macar un vin bun nu se putea stoarce din mine) si ca sangele meu “AB patru” (deh, daca era macar 4x4), nici valoare financiara n-avea la centrul de recoltare si transfuzii. Pai, ia ziceti si voi, e corect ca unu’ cu grupa “zero”, sa primesca pentru o donare, o masa la restaurant si mie, cu grupa “ab. 4” sa-mi dea doar doi biscuiti cu mustar si-o boaba de orez?

Am eu un amic din Toplita pe care-l cheama Mesi (numele lui vine de la Mesaros si nu stie o boarba ungureste), dar in ciuda numelui cu terminologie nobiliara si-a acestei anomalii lingvistice, Mesi n-are decat un apartament de bloc, confort II, caci n-a terminat omu’ decat facultatea, deci e intelectual. Mesi imi zice uneori cu ciuda in glas ca intreaga vale a Muresului, asa, cale de vreo suta si ceva de kilometri, apartinea familiilor Banffy si Urmanczy, adica de la Reghin si pana la Toplita, tot ce misca, apartinea unuia din grofi, iar de la Toplita la Borsec, apartinea celuilalt. Imparteala asta frateasca, pe din doua, a fost insa benefica pentru balneologia autohtona, pentru ca dupa ce in Toplita, Urmanczy a renovat baile minerale din “vale”, Banffy, vânăt de invidie si strivit de insomnii, le-a renovat pe cele “din deal”, recapatandu-si astfel prestigiul pierdut, somnul si culoarea in obraji. De-acum, groful Banffy, cand facea baie in bazinul sau din deal, putea sa-l priveasca "de sus", pe rivalul sau, groful Urmanczy. Acum sa nu ma intrebati care dintre Banffy a avut baile si care a avut cele 3 castele din judetul. Cluj, c-au fost familii numeroase, ce si-au pasat mostenirea unul altuia, si nici unul n-a fost sanatos pana nu si-a mai ridicat cate un castel sau macar cate un conac cu 20-30 de camere, asaa, ca locuinte de serviciu pentru servitori. Sau pentru birjarii calestilor lor “Off-road”, cu tractiune integrala in fata, cu sistem “ABS” manual si GPS atasat la oiște, intre cei 4 cai, GPS de forma unei busole chinezeasti pe care scria “nu stiti cumva pe unde s-o iau acum? ... ” busola plasata tocmai acolo, pentru ca, atunci cand ploua, coada cailor, la o comanda scurta, de genul, “hais cea, ma' iapa bleaga, "think just a little", nu ma debusola, hopa, hop, da din coada, treci pe mop! ”, putea actiona ca un stergator de parbriz cu mai multe viteze.

Baile Banffy din Toplita

Ajung la baile Banffy intr-o zi cam ploioasa, dar, deh, asta e ziua cand am fost angajat ca ghid, pe bani grei, de doua cliente de peste mari si tari... Servesc o cafea si constat cu uimire si bucurie ca baile au fost renovate, casutele de la intrarea in statiune, care erau paraginite in anii trecuti, au disparut, cele doua campinguri au fost refacute, bazinul mezotermal (26 gr. C), fata de 25 gr. C, cat are cel "din vale", arata excelent, langa piscina au aparut multe sezlonguri si baldachine. Si... si... si... o terasa superba unde poti servi o cafea, un suc, o inghetata, privind cum la picioarele tale se balaceste lumea. Apa din bazin, e mezotermala, deci ”comme-ci comme-ca”, nici rece ca cea a Marii Negre vara, 20-25 grade C, nici fierbinte ca cea a bailor Felix, tot anul, adica 28-40 de grade C. Apa e tocmai buna pentru inot, pentru ca atunci cand vrei sa inoti mai mult timp, n-ai nevoie nici de apa prea calda, nici prea rece...

Se pare ca in aceasta disputa benefica dintre cei doi "balneo-grofi", dupa care noi, cei de azi, ne-am ales cu doua stranduri bine puse la punct, invingator la puncte a fost declarat Banffy, nu atat prin acel grad in plus din apa sa mezotermala ci mai ales prin faptul ca, strandul lui e situat intr-o zona pitoreasca a orasului Toplita, printre “brazi” in timp ce strandul Urmanczy, a ramas in vale, “printre blocuri”. (vezi review scris pe AFA in 2011-Strandurile “Urmanczy” si “Banffy” de la Toplita)

Castelul Banffy din Bontida

Trec de Cluj, iau drumul Somesenilor si al Dejului, trec de Apahida si ajung in satul Rascruci. Aici exista un prim castel Banffy. Folosesc GPS-il din dotare si intreb satenii pe unde vine castelul, ei, foarte amabili, coboara de pe biciclete si-ncep sa-mi povesteasca multe si marunte. “Nu! , degeaba mergeti la castelul Banffy de-aici, de la Rascruci, castelul e inchis, nu se viziteaza. Mai e unul la Borsa, nu e departe, acolo acum e sanatoriu, dar mai bine mergeti la Bontida, treceti, pe dreapta linia ferata si veti ajunge la castelul cel mai mare, pe care-l puteti vizita". Zis si facut. Castelul e usor de gasit, Bontida (31 Km de Cluj), e un sat frumos, inflorat, castelul e mare si e interesant chiar daca e inca in ruine, dar ghinion, e “nunta la castel”. Doi body-guards cat muntele ma intampina. Unul imi zice ca nu e voie nici sa ma uit la el, castelul e inchiriat pentru o nunta de VIP-uri. O sateanca imi confirma spusele baiatului... ”Ohoo, vine cineva important din Cluj, n-o sa puteti intra, dimneavoastra stiti cat costa o inchiriere aici? ... ” La intrare sta al doilea body-guard, care e mai maleabil, macar imi da voi sa-l privesc peste gard si sa fac niste poze cu zoom-ul. Imi zice... ”Cereti voie administratorului, poate va da voie 2 minute sa intrati in curte, mirii inca n-au aparut, dar sunt numai ruine domnu’ si-n mijlocul lor e-un cort mare unde e nunta, n-aveti ce vedea... ” Apare si administratorul in fata portii groase de la intrarea in curtea castelului. E foarte vehement... ”Nu domnu’, n-aveti voie sa mai faceti nici un pas inainte... e nunta!... ” OK, m-am lamurit, n-am eu norocul de la cetatea Slimnic-Sibiu, unde administratorul m-a invitat chiar sa iau parte la o nunta similara si macar m-am racorit intrebandu-ma ca vulpea cu strugurii, cum poate cineva aici la Bontida sa faca nunta printre niste ruine despre care circula zvonuri ca adapostesc fantome? ... ”Heee, he, rade iarasi sateanca cu care am vorbit mai sus (in text), eu stau aici de-o viata, nu exista fantome dom’le, sunt povesti, nici aici nici nicaieri in lume... ”

Castelul Banffy din Bontida a intrat si el, ca si alte cateva monumente transilvanene, sub aripa protectoare a printului Charles.

Istoric

Sa vedem ce spune “Wikipedia” despre acest castel.

“Domeniul de la Bonțida a fost donat familiei Bánffy de către regele Sigismund de Luxemburg în anul 1387. Construcția la castel a început în 1437, când baronul Bánffy a primit din partea regelui Albert permisiunea de a-și ridica o cetate, și a fost finalizată în 1543. Stilurile cele mai vizibile în structura ansamblului sunt cel renascentist și cel baroc.

În anul 2009 contesa Bánffy Katalin, fiica lui Bánffy Miklós, proprietara actuală a castelului, care trăiește în Maroc, a încheiat un contract concesional pe 49 ani cu Fundația Printului Charles, Transylvania Trust, conform căruia Fundația va reabilita castelul și va înființa un centru cultural și de specializare. ”

In fine, dupa voiajul de documentare, plec grabit spre locul de intalnire cu clientele mele.

Final trist pentru un ghid

Pus la patru ace (turistice) si imbalsamat cu un Chanel parizian de ultim “racnet”, ajung spre seara si eu, la locul de “rendez-vous”. Astept, astept... Dar astept degeaba, clientele mele intarzie! Ah, femeile din ziua de azi! Numai barbat sa nu fi! Recitesc semese-ul lor... ”Dear Calin, we’ll be in time in Dracula’s land! And hope to see together some other ghost’ castles, too! Shary and Pami”. Dar n-a venit niciuna. Nici Pamela Anderson, nici Sharon Stone. Cred c-o fi intarziat rapidul de Ciulnita sau acceleratul de Tandarei.

---

VIZUALIZĂRI: 4689 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI