Biserica-cetate din Honigberg - Opt secole de istorie

TIPĂREȘTE

Când ne-am hotărât să petrecem câteva zile de vacanţă la Braşov, am căzut de acord cu toţii să rezervăm o zi pentru vechea aşezare săsească Hărman, având ca principale obiective Biserica Evanghelică Fortificată şi Punctul Gastronomic Local HOF.

Într-o dimineaţă geroasă şi ceţoasă de duminică, pe la ora 11, am coborât dintr-un Uber, în Piaţa din centrul Hărmanului, localitate aflată la aproximativ 10  km. nord-est de Braşov. Istoria Hărmanului este strâns legată de stăpânirea Ordinului Cavalerilor Teutoni asupra Tării Bărsei, între anii 1211-1255, perioadă în care au fost atraşi colonişti germani, care au întemeiat aşezări puternice şi prospere, locuite în permanenţă până în zilele noastre.

Vechile localităţi săseşti din Ardeal se remarcă prin străzile lungi, cu şiruri neîntrerupte de case cu un singur nivel, cu porţi masive, dincolo de care nu poţi zări nimic din grădină sau gospodărie. În centrul acestor  localităţi se află o piaţă centrală, dominată de biserică, de mare importanţă religioasă şi culturală pentru comunitate, cu rol strategic de apărare în Evul Mediu.

Între bisericile evanghelice fortificate din zona Braşovului, biserica-cetate din Piaţa Hărmanului,  înconjurată de ziduri masive prevăzute cu 7 turnuri de apărare, se evidenţiază prin vechime şi prin starea foarte bună de conservare. Turnul clopotniţă, cu o înălţime de 56 metri, este vizibil de la depărtare, fiind cel mai înalt turn de biserică din Ţara Bârsei.

Ajunşi la poarta Bisericii Evanghelice, am pătruns în interiorul cetăţii, trecând pe sub gangul boltit din care se intră la magazinul cu suveniruri de unde am cumpărat biletele de acces. Tarifele de vizitare sunt- 20 lei pentru adulţi, 15 lei pentru elevi/ studenţi/ seniori 65+, 5 lei pentru copii între 6 şi 10 ani. Copiii mai mici de 6 ani, pot intra în cetate gratuit, desigur însoţiţi de adulţi. Se poate plăti în numerar sau cu cardul. Biserica Evanghelică Fortificată din Hărman poate fi vizitată în sezonul rece (1 noiembrie-31 martie) zilnic între orele 10-16; în sezonul cald (1 aprilie-31 octombrie), de luni până sămbătă, între orele 9-18 şi duminica, între 10-18.  

Împreună cu biletele de intrare, am primit o foaie plastifiată cu informaţii despre istoricul cetăţii şi circuitul de vizitare (se returnează la plecare). Nu am fost însoţiţi de ghid, dar am aflat multe poveşti despre biserica-cetate şi despre comunitatea din jurul ei de la domnul care administrează  biserica. În micul magazin de suveniruri, la un pahar cu ceai fierbinte, am alinitat pisicile răsfăţate, adoptate de pe străzile Hărmanului. Prin strădania domnului administrator şi cu cu sprijinul unei fundaţii, multe pisicuţe şi-au găsit casă în Germania, unele locuiesc în cetate, altele sunt găzduite la Casa de Oaspeţi (fosta Casă Parohială).

După ce ne-am încălzit cu ceai, am pătruns în interiorul zidurilor bisericii-cetate. Vechile fortificaţii din jurul bisericii, extinse şi întărite în secolele XV-XVII, au protejat comunitatea, vreme îndelungată, în faţa atacurilor străine. Un moment memorabil în istoria cetăţii este plasat în timpul domniei principelului Gabriel Bathory (în jurul anului 1612), când Hărmanul a fost singura localitate din Ţara Bărsei care n-a fost cucerită, rămânând fidelă conducerii Braşovului. Fortificaţiile care alcătuiau un sistem defensiv de temut, şi-au pierdut scopul militar în sec. al XVIII-lea, dar au fost păstrate şi îngrijite în continuare, fiind folosite de locuitori pentru depozitarea proviziilor.

Trecând de-a  lungul a opt secole de istorie, de la rolul de apărare, la cel de cămară pentru alimentele localnicilor, masivele fortificaţii ce înconjoară Biserica Evanghelică din Hărman, au fost transformate în prezent în muzeu. Încăperile mici şi întunecoase expun obiecte autentice  şi documente vechi care păstrează trecutul Hărmanului în memoria comunităţii, şi-l aduc în atenţia vizitatorilor (piese de mobilier, unelte, ustensile şi obiecte de uz casnic, ţesături şi cusături de mână, veselă, ceasuri, haine, instrumente muzicale...)

 O sală de clasă cu pupitre de lemn, tocite de coatele şcolarilor, cu o mică tablă, cu un cuier în care atârnă pălăria şi servieta învăţătorului, aşteaptă tăcută şcolarii să revină dintr-o pauză fără sfărşit... O sufragerie cu mobilier vechi, din lemn masiv, reconstituie atmosfera unei vechi case săseşti... Intrăm într-un dormitor cu pat de mijloc cu tăblii, decorat cu o mulţime de perne, cu leagăn pentru bebeluşul familiei, pat si jucării de lemn pentru copilul mai măricel... Fiecare obiect păstrat cu grijă şi expus în micul muzeu dintre zidurile bătrânelor fortificaţii, spune o poveste despre viaţa comunităţii de saşi din Hărman! În alte încăperi sunt grupate obiecte specifice activităţii diverselor bresle, amintind ocupaţiile tradiţionale ale locuitorilor din zonă.

Eu am vizitat doar camerele de la baza fortificaţiilor, accesul la nivelul superior se face, prin exterior,  pe scări abrupte de lemn, alunecoase într-o zi geroasă de ianuarie. Am ratat astfel turnul -capelă ce face parte din zidurile cetăţii, şi păstrază picturi murale unice, datând din sec. al XV-lea. Soţul meu şi băiatul nostru au urcat scările, au vizitat toate încăperile deschise pentru turişti, inclusiv drumul de strajă care înconjoară cetatea.

Biserica Evanghelică, inima masivei cetăţi, poartă hramul Sf. Nicolae. Atestată documentar în anul 1240, biserica păstrează, în mare măsură, înfăţişarea vechii basilici cu trei nave în stil romanic. Interiorul este sobru, fără picturi, atenţia vizitatorilor fiind captată de altarul baroc din anul 1787, realizat de sculptorul Franz Eberhard şi  de pictorul braşovean Mohr. Cea mai valoroasă piesă din patrimoniul Bisericii Evanghelice este potirul din argint aurit din sec. al XV-lea. Orga bisericii, instalată în anul 1888, construită de meşteri din Braşov, este funcţională şi păstrează elemente din vechea orgă de la 1714, donaţia unui ofiţer suedez.

M-au surprins băncile din centrul bisericii, confecţionate din grinzi masive de brad, fără spătare. Am aflat că sunt caracteristice bisericii din Hărman, fiind montate în anul 1753, anume pentru femeile căsătorite, al căror port specific impunea lipsa spătarelor. Remarcăm vechile covoare orientale, ţesute în Anatolia, care decorează balustradele tribunei şi primele bănci ale navei principale. Colecţia de covoare, ajunse la Hărman pe calea comerţului, mult mai mică faţă de cea existentă la Biserica Neagră din Braşov, este păstrată cu grijă dar trecerea timpului şi umezeala din biserică au dus la degradarea vechilor ţesături.

Din interiorul bisericii se poate urca în turnul clopotniţă, construit în jurul anului 1300, fiind integrat în partea de vest a construcţiei. Vizitatorii sunt avertizaţi să nu se încumete să urce în turn dacă nu au condiţie fizică bună, ţinând cont că accesul la primele două nivele se face pe trepte de piatră iar următoarele şase nivele sunt legate prin scări abrupte de lemn. Doar fiul meu a escaladat scările, efortul lui fiind răsplătit de panorama care se deschide privirii din turn, mai puţin spectaculosă într-o zi ceţoasă de iarnă.

Vechile clopote din turnul clopotniţă au fost rechiziţionate de armată în timpul Primului Război Mondial şi topite. În 1923 a fost montat un nou clopot care a avut defecte de fabricaţie, motiv pentru care a fost schimbat după doar doi ani, şi transformat în monument comemorativ. Cel mai vechi clopot păstrat la Hărman este cel din turnul de poartă, şi datează din anul 1608.

La Biserica Evaghelică se ţin slujbe religioase pentru comunitatea de saşi din Hărman, în continuă scădere, cei mai multi emigrând în Germania. Uneori, biserica medievală devine sală de concerte, acustica vechii construcţii fiind foarte bună. Vara se organizează la biserica-cetate Teutonic Fest Honigberg, (vechea denumire săsească a localității , în traducere 'Muntele Mierii') care îşi propune să reînvie spiritul cavalerilor teutoni. Între 23-24 august cetatea va prinde viaţă, turiştii vor avea ocazia să se întoarcă în Evul Mediu, pot asista la turnirul cavalerilor, pot degusta mâncare tradiţională în acorduri de muzică medievală, se pot întâni cu domnite frumoase şi cavaleri aprigi. Sună bine, nu-i aşa?

Turiştii care vor să viziteze Hărmanul şi localităţile învecinate se pot caza ieftin, tot timpul anului, la Gastehaus Honigberg, casa de oaspeţi fiind în grija administratorului bisericii. Casa Parohială şi Casa Predicatorului, situate în centrul Hărmanului, vizavi de biserică, pot primi turişti în condiţii decente, în 8 camere de oaspeţi (duble, single, cu trei sau patru paturi), cu baie proprie sau comună, care pot fi rezervate pe Booking sau direct la numărul afişat pe saitul Bisericii Evanghelice. Camerele sunt spaţioase, curate, cu mobilier simplu, cu wi-fi şi parcare gratuită în curte, fără aer condiţionat şi televizor. Fiecare casă are câte 4 camere, bucătărie mare utilată cu tot ce trebuie, şi mai multe băi. După părerea mea, o variantă foarte bună de cazare, mai cu seamă dacă o casă este închiriată în totalitate de o familie sau un grup de prieteni, tarifele de cazare fiind minime, fără concurenţă în zona Braşovului.  

În sezonul cald, curtea Casei Parohiale devine camping, oferind locuri de campare pentru 6-10 echipaje, şi condiţii foarte bune (băi cu apă caldă, maşină de spălat rufe, loc de spălat vase, wi-fi gratuit, energie electrică contra cost). Este un loc sigur şi civilizat, căutat mai cu seamă de turiştii străini. Ospitalitatea şi omenia sunt regulile casei!

La Gastehaus Honigberg nu se oferă micul dejun, dar în vecinătate sunt multe magazine alimentare, brutărie-patiserie, restaurante pentru toate buzunarele. Autobuzul 511 care merge la Gara Braşov are staţie în apropiere, iar varianta Uber sau Bolt este de luat în considerare.

Gastehaus Honigberg este un loc potrivit pentru familiile numeroase, grupurile de prieteni, mai ales pentru iubitorii de animale. Administratorul bisericii şi Casei de Oaspeţi, un om cu suflet mare care adună şi sterilizează animalele fără stăpân de pe străzile Hărmanului, acceptă animalele de companie, fără costuri suplimentare. Bravo, OM BUN!  

Ne-a impresionat Biserica Evanghelică Fortificată din Hărman, ţinută în viaţă de administrator care, prin evenimentele organizate, se străduieşte să aducă biserica în atenţia comunităţii şi a turiştilor! Biserica şi Casa de Oaspeţi au devenit un loc în care pisicuţele de pripas sunt ocrotite, un loc în care călătorii pot petrece câteva zile de vacanţă cu bani puţini, un loc în care istoria şi grija pentru fiinţele din jur, oameni sau animale, se împletesc într-un fel din ce în ce mai rar...

---

VIZUALIZĂRI: 49 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI