Biserica unitariană din Dârjiu – o istorie în spatele zidurilor

TIPĂREȘTE

După un mic dejun sățios luat la pensiunea Panorama din Odorheiu Secuiesc (vezi impresii) ne îndreptăm spre Capitală – e sfârșitul unui concediu reușit pe meleaguri transilvănene. Nu ne grăbim, mai dorim să vizităm ceva înainte de a intra în ghearele aglomerației de pe Valea Prahovei, un important monument istoric: biserica fortificată din Dârjiu.

Localizare. Din centrul orașului Odorheiu Secuiesc și până la biserica fortificată sunt de parcurs circa 18 km, drumul e bun, peisaje rurale frumoase, ici-colo indicatoare și borne aparținând traseului „Via Transilvanica” . Descoperim lăcașul de cult în centrul localității Dârjiu, pe strada principală, în apropierea Primăriei și grădiniței. Există locuri de parcare în zonă, pe marginea DJ 133.

Informații acces. Intrarea în biserica-muzeu se efectuează printr-un tunel ce străbate turnul-clopotniță. Programul de vizitare se desfășoară zilnic între orele 10.00 – 18.00; prețul unui bilet este de 10 lei/persoană, nu se percep taxe foto/video; nu se oferă ghidaj turistic. Pe ușa de lemn este afișat un număr de telefon la care am sunat și în trei minute a sosit o domnișoară care ne-a deschis, a încasat banii și ne-a înmânat biletele. După noi au mai sosit două cupluri de turiști.

Timp de vizitare. Curtea bisericii, fortificațiile, biserica propriu-zisă și ascensiunea în turnul-clopotniță ne-a luat circa 1 oră. Pe ici-colo sunt afișate câteva texte/etichete informative, iar în biserică sunt câteva panouri trilingve despre istoria lăcașului și pictura valoroasă.

Vizita monumentului UNESCO

După ce am admirat zidurile de apărare exterioare prevăzute cu turnuri de colț și ferestre de tragere (construite între secolele al XV-XVII) am intrat în incintă și am pornit să explorăm din partea stângă. Sub șarpanta zidului se află un spațiu generos unde erau așezate lăzile din lemn în care populația satului depozita cerealele, o adevărată expoziție astăzi. Se pot accesa și bastioanele, destul de greoi, în încăperi fiind diverse exponate legate de meșteșuguri locale (țesut, tâmplărie, prelucrarea fibrelor, dogărit, fierărie ș. a.) sau panouri cu fotografii vechi (costume populare, obiceiuri și tradiții).

Intrăm în biserica albă, zveltă, dar totodată „cu picioarele bine înfipte în pământ” , întărită cu contraforturi, cu pereți groși și pod fortificat prevăzut cu metereze și guri de aruncat smoală. Construită mai întâi în a doua jumătatea a anilor 1200 în stil romanic, locașul de cult a fost transformat ulterior în stil gotic. Interiorul e văruit în alb, cu excepția brâului de picturi vechi restaurate, mobilierul e vopsit albastru; toate componentele bisericii (nava, galeria, absida) se încheie într-o boltă pe ogive încrucișate. Pe o scară circulară strâmtă am urcat în podul bisericii unde am văzut o parte din sistemul de fortificație.

Încheiem vizita cu o „cățărare” în turnul înalt de 40 m, construcție cu triplu rol: poartă acces, post de observație și clopotniță. Urcăm rând pe rând scări de lemn care unesc mai multe platforme, lumina e difuză spre întuneric. Ajunși în camera clopotelor putem admira împrejurimile înspre toate cele patru puncte cardinale. Superb!

Picturile murale de la 1419. Cel mai valoros element de la Dârjiu îl reprezintă frescele vechi de peste 600 de ani. Cea mai bine păstrată pictură este cea care înfățișează Legenda Sfântului Ladislau, dar mai sunt și alte fragmente: Convertirea Apostolului Pavel, Arhanghelul Mihail, Drumul lui Saul spre Damasc. Zugravul de origine slovacă care a pictat scenele din biserică s-a semnat („... meșterul Paul, fiul lui Ștefan din Ung...” ), și-a făcut autoportretul (în persoana unui soldat) și a lăsat chiar o „declarație de dragoste” înscrisă în latină (avea în minte o „fată frumoasă” ).

Minusuri. Din punctul meu de vedere ar fi fost utile niște materiale tipărite care să poată fi achiziționate contracost (ilustrate, pliante, ghiduri) având în vedere importanța monumentului. În expozițiile din turnuri nu era aprinsă lumina, deși erau instalate surse de iluminat.

Ponturi. Se poate fotografia gratis în toate locurile. Urcați în turnul-clopotniță pentru imagini de ansamblu asupra bisericii fortificate și împrejurimilor (dacă vă permite starea de sănătate și nu aveți fobii de spații strâmte și întunecoase).

Articole relaționate: Parcul Mini Transilvania din Odorheiu Secuiesc (vezi impresii); Muzeul Depresiunii Baraolt din orașul Baraolt (vezi impresii); Castelul Kalnoky – Muzeul Vieții Transilvănene din Micloșoara (vezi impresii).

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 505 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI