Castelul Kálnoky – Muzeul Vieții Transilvănene

TIPĂREȘTE

Transilvania e împânzită cu sute de conace, castele și case de vânătoare, reminescențe ale vieții nobiliare de altădată. Destinul lor e însă diferit, unele au supraviețuit timpului și oamenilor, altele se află în stare de degradare accentuată ori de colaps. Dintre cele salvate, multe au fost retrocedate moștenitorilor nobililor transilvăneni care au acționat în două direcții: fie au investit bani și au restaurat clădirile, fie au lăsat în paragină conacele cu gândul de a le vinde. Printre cei care au reușit să redea strălucirea de altădată a acestor bijuterii arhitectonice, prin muncă și bani, se numără contele Tibor Kálnoky (life.ro/contele-tibor-kal ... staurator-nobil).

Micloșoara este un sat aflat în Depresiunea Baraolt, în nord-vestul județului Covasna, relativ aproape de municipiul Brașov. Este unul din satele în care timpul a încremenit în loc, iar viața se desfășoară după alt ritm. În spatele porților înalte și a zidurilor solide oamenii își văd de treburile gospodărești, pe câmp se desfășoară munci agricole specifice anotimpului, pe ulițele satului e pustiu la orele amiezii. Satul a ieșit din amorțeală începând cu anul 2006 atunci când contele Kálnoky cumpără câteva case vechi de secol al XIX-lea, le restaurează și le transformă în pensiune. După preluarea castelului și restaurarea lui localitatea devine și mai cunoscută fiind promovată pe bloguri și site-uri turistice.

Noi am ajuns la Micloșoara venind dinspre Odorheiu Secuiesc pe un drum bun din punct de vedere al calității, DJ 131, dar mai ales pitoresc. Mi-a plăcut mult această șosea care șerpuiește prin depresiuni și peste dealuri, trece prin sate vechi și păduri seculare – e o alterantivă plăcută de a ajunge la Sovata pentru cei aflați în vacanță, care nu se grăbesc.

Localizare și informații acces. Castelul Kálnoky este situat în satul Micloșoara, accesibil pe DJ 131, la circa 40 km distanță de centura rutieră a Brașovului și 10 km depărtare de orășelul Baraolt. Biletele de acces se achiziționează de la Stone Pub, un local drăguț aflat la 100 m depărtare de porțile domeniului; aici se află și parcarea pietruită, încăpătoare.

Prețul unui tichet de acces este de 20 lei/adult, respectiv 10 lei/copii și pensionari; fotografiatul e liber și există 10 audioghiduri disponibile gratuit. Programul de vizitare a fost actualizat lunar din cauza crizei sanitare; în luna august castelul se poate vizita de marți până vineri între orele 11.00 – 16.00, iar sâmbătă și duminică între 11.00 – 18.00, luni este închis. Vizitele se efectuează din oră în oră; nu uitați să luați biletele personalizate de la Stone Pub.

Pe site-ul web oficial – muzeulvietiitransilvanene.ro/web – găsiți informații suplimentare, precum numărul de telefon al muzeografului pentru detalii neprevăzute. Eu am sunat înainte cu 2 ore pentru a mă asigura că se poate vizita obiectivul, existând posibilitatea să ajung mai târziu de ora 16.00, ora ultimei intrări. Doamna a fost amabilă și mi s-a răspuns că voi găsi pe cineva acolo și după ora 17.00.

Vizita la castel

Am ajuns cu 15 minute înainte de ora 16.00, moment în care se mai îndreptau spre domeniu alte două familii. Am achiziționat biletele din interiorul localului (apropo, e drăguț acolo) și am pornit pe jos spre castel. Îl veți identifica cu ușurință, la nici 100 m distanță se află poarta de intrare în parcul domeniului Kálnoky. O alee străjuită de copaci bătrâni te conduce către clădire, pe dreapta vezi o parte din grădina englezească și lacul cu nuferi pe care le vom explora la sfârșitul vizitei.

De fapt, castelul Kálnoky nu e chiar un „castel” în adevăratul sens al cuvântului, cu ziduri și turnuri de apărare. Avem în fața ochilor mai degrabă un conac impozant, cu foișor lateral și un portic generos de acces pe fațada principală. Ne încântă elementele arhitecturale, se pare că sunt influențe vieneze în etapele de construcție și refacere a clădirii.

În foișorul rotund ne întâmpină însuși fiul contelui Kálnoky, un tânăr școlit pe bănci occidentale. Suntem rugați să ne punem protecții de unică folosință pentru încălțăminte, să purtăm mască și să ne dezinfectăm mâinile. Sunt împărțite audioghidurile pentru cei care doresc întrucât tânărul conte abia învață limba română, astfel că ne va ține prezentarea în limba lui Shakespeare.

Mai întâi aflăm câteva scurte informații despre istoria locului – vechimea de secole a familiei Kálnoky în Transilvania, existența unui conac de vânătoare (atestat arheologic) pe locul actualului castel, odiseea proprietarilor proprietății (moșteniri în familie, vânzare către ministrul de finanțe Eugen Savu în perioada interbelică, naționalizare, concesionare pe 49 ani). Acum câțiva ani clădirea a fost restaurată cu fonduri bănești norvegiene (grant SEE) și s-a înființat aici Muzeul Vieții Transilvănene.

Forma actuală a acestui edificiu renascentist datează de la începutul veacului al XX-lea, când s-au făcut adăugiri și reparații. Camerele sunt așezate liniar, stil vagon, se trece prin toate încăperile, ancadramente de piatră prevăzute cu uși de lemn asigurând departajarea fiecărui spațiu în parte. Vorbim de o clădire „nedecomandată” , cu trecere prin toate camerele – excepție fac dormitoarele amplasate în bastioanele din capete.

Interioarele sunt mobilate și utilate cu obiecte decorative moștenite ori colecționate de contele Kálnoky în ultimii zeci de ani, precum și obiecte aduse de la muzeul din Sfântu Gheorghe. O serie întreagă de piese au fost refăcute cu ajutorul meșterilor locali: sobe delicate (după cahle sparte găsite în curte sau în fântâna domeniului), clanțe de fier, geamuri speciale de sticlă, uși de lemn etc.

Suntem conduși în fiecare cameră și ni se spun câteva cuvinte despre rolul încăperii și obiectele deosebite aflate acolo. Am văzut: salonul Biedermeier, salonul german, sala festivă, camera Doamnei, camera Stăpânului, camera pianului, dormitoare. La nivelul inferior descoperim istoria castelului, vedem fotografii, o vitrină cu resturi ceramice găsite pe domeniu, privim imagini din timpul restaurării pe un ecran lcd. Urmează bucătăria și sala de mese, grupate la demisol, loc unde se află și fântâna.

Am apreciat piesele expuse în castel, sobele migălos refăcute, obiectele orientale aparținând stăpânului domeniului, țesăturile vechi, mobilierul de calitate și pianul de marcă (Streicher), obiectele inedite (lămpi decorative, o toaletă portabilă din lemn, corpuri de iluminat, exemplare de cărți, piese de alamă).

În curte descoperim un mic iaz cu peștișori, nuferi și papură, un pod și un chioșc de lemn care potențează imaginea castelului. De asemenea, este amenajată o mică grădină englezească cu garduri vii și bănci (urmă a celei din trecut), totul înconjurat de copaci bătrâni.

Concluzii. Reconstituirea stilului de viață al familiilor de nobili transilvăneni este reușită la Micloșoara, mi-a plăcut muzeul organizat în castelul familiei Kálnoky. Recomand o vizită în acest loc, poate prindeți și un eveniment cultural.

Puteți urmări pe acest site panorame de la Castelul Kálnoky din Micloșoara: virtualisszekelyfold.ro/ro/pano/73.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 721 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI