Biserica cnejilor, Sântămărie Orlea

TIPĂREȘTE

Întâlnirea AFA de anul acesta a generat câteva discuții legate de excursiile zilei de sâmbătă, fapt ce mi-a amintit de prima mea participare la anuala AFA, cea din 2016 când am avut parte și de o frumoasă excursie în Țara Hațegului, în chiar inima ei, o zonă bogată natural și istoric dar unde am avut și norocul unor ghizi de excepție identificați de Admin. Printre obiectivele vizitate a fost și cunoscuta Biserică Sântămărie Orlea, aflată în satul cu același nume din județul Hunedoara. Monumentul acesta aparent neatrăgător este însă un document în piatră al latinității și al ortodoxiei românești transilvane, atât de încercate în rotițele istoriei europene și locale. Istoria bisericii este legată de istoria locului, de istoria neamului nostru.

Satul Sântămăria Orlea este situat în județul Hunedoara și este parte a Transilvaniei care are un gol de informație istorică - "tăcerea izvoarelor" scrise, cum spun specialiștii - de 1000 de ani, adică de la plecarea romanilor în 274 și până în 1247 când este amintită prezența vlahilor în Diploma Cavalerilor Ioaniți, singura excepție fiind menționarea voievodului român Gelu în sec. IX, în Cronica lui Anonymus, act notarial al regelui Bela.

Dar aici s-au infiripat ceva formațiuni statale românești numite cnezate, cele mai importante din Țara Hațegului fiind ale familiei Cândea sau Cânde, cei care dețineau și terenuri în satul Sântămăria Orlea.

Istoria

Istoria ridicării bisericii nu este foarte bine cunoscută. După unele informații se pare că a fost construită între anii 1270 - 1280 de un grup de catolici stabiliți în zonă, "oaspeți regali" aduși să schimbe componența etnică a "romaniilor populare", cum numea N. Iorga vechile așezări românești, fapt oarecum confirmat de documentele scrise ce adeveresc prezența coloniștilor maghiari dar și de stilul gotic al clădirii. Tot în sprijinul ideii că biserica a aparținut catolicilor este și faptul că este menționată în registrul dijmelor papale dintre anii 1315 și 1332. Primul hram al bisericii a fost al Fecioarei Maria, fapt certificat de inscripția cu caractere gotice de pe peretele din naos, ce se vede și azi: "Această biserică a fost închinată spre cinstirea Fericitei Născătoare, anul Domnului 1311", anul în care și satul Sântămăria Orlea este atestat documentar prima dată, așa cum menționa preotul de la "villa Sancte Marie". Prin puterea pe care o capătă familia Cândea în zona Hațegului, prin actul cu care au fost împroprietăriți de Iancu de Hunedoara în 1447 - administratorul pe atunci al coroanei maghiare - acești Cândești transformă biserica catolică în capela ortodoxă a familiei dar permit și sătenilor să o folosească. Cândeștii au făcut renovări și au înfrumusețat biserica, se pare că ultimul strat de pictură a fost realizat la cerința lor iar la resfințirea ortodoxă au adăugat și un al doilea hram, cel al Sfintei Treimi, mult timp vizibil prin icoana azi ștearsă ce se afla deasupra ușii, după canoanele ortodoxe, icoană văzută ultima dată în 1850.

În timpul Reformei locale impuse de maghiari - trecerea la catolicism și maghiarizarea numelor românești - biserica trece la cultul reformat calvin, fapt atestat de un document ce menționează existența unui pastor reformat încă din 1555. Reforma religioasă care a dus la schimbarea ritului creștin în biserica din Orlea a fost una la nivel european, cu multe implicații politice, sociale, economice și cu apariția unor culte noi precum calvinismul și luteranismul. Dar familia Cândeștilor, trecută forțat la calvinism, a putut asigura și oficierea unor slujbe ortodoxe timp de încă ceva decenii, până în prima parte a sec. XVII când legile s-au înăsprit.

Biserica a fost practic descoperită ca importanță istorică și arhitecturală în sec. XVIII în perioada cercetărilor site-urilor romane iar prima ei descriere aparține unui vicar greco-catolic în 1853. În 1996, cu ocazia săpăturilor arheologice, s-a descoperit că biserica inițială avea un altar mai mic, ce a fost modificat iar multe din blocurile din care sunt făcute zidurile sunt de origine romană.

Exteriorul bisericii

Biserica din Orlea este construită din piatră brută cu colțuri de piatră șlefuită, impresionant fiind turnul cu cinci nivele de deasupra ușii de intrare. Nu are prea multe ferestre, doar câteva lucrate în stil gotic, un singur geam gotic mai simplu arhitectural este la nivelul unu și acesta a fost adăugat de români când biserica aparținea doar cultului ortodox. Acoperișul a cunosct și el câteva forme diferite de-a lungul timpului, ultima schimbare fiind făcută la început de sec. XIX.

Singura intrare în biserică se face printr-un portal cu arhitectură veche romanică, ceea ce demonstrează ctitoria ei de către catolici. Ușile sunt de lemn, foarte vechi.

Gardul care înconjoară biserica este din piatră despre care se spune că a fost adusă de la Sarmizegetuza. În curte sunt căteva cruci și pietre funerare de piatră, foarte vechi.

Interiorul bisericii

Odată ce trecem pragul acestei biserici, misterul devine stăpân, nu pentru că undeva în subsol spune ghidul, ar fi două sicrie metalice sau doar simple cutii al căror conținut nu este cunoscut nici azi și pe care curatorul nu le deschide de teama de a nu strica posibilul conținut la contactul acestuia cu aerul. Biserica, una dintre cele mai vechi și mai valoroase din zona transilvană, impresionează cu zidurile ei pictate care nici cum nu sunt conform normelor catolice. Resturile picturii sau ce este vizibil indică arta bisericească bizantină cu îmbinări de artă gotică, italiană și pictură naivă locală iar înscrisurile sunt chirilice, latine și gotice, fapt ce atestă trecerea pe aici atât a cultului ortodox cât și a celui catolic. Sunt trei straturi de pictură murală, acoperite cu var în timpul Reformei, metodă folosită de luterani și calvini când au preluat bisericile ortodoxe căci cultul lor interzice icoanele în biserici. Dar parțial aceste picturi au fost readuse la vedere în sec. XIX. Se zice că picturile din acestă biserică, în stil bizantin și italian, sunt cele mai vechi descoperite într-un lăcaș ortodox din România.

Primul strat de pictură este probabil anterior anului 1311, este realizat de un anonim pe care specialiștii îl cred de origine sârbo-dalmată după tehnica folosită și are vizibile azi 10 cruci catolice de consacrație de la sfințirea bisericii, negre în cercuri maronii (se crede că au fost 12, după cei 12 apostoli). Crucile au fost apoi acoperite cu un alt strat de pictură bizantină combinată cu modele italiano-gotice, unde deosebită este cromatica roșie cu modele în relief (stelele de pe mantii sau pietrele prețiase din diademe), pictură ce aparține sfârșitului de sec. XIV. Al treilea strat de pictură și ultimul este realizat se pare la dorința familiei Cândea și a fost lucrat într-o manieră ușor naivă cu influiențe ale zonei. Ghidul local n-a uitat să amintească de acel albastru ce se mai observă foarte puțin dar despre care spune că este același cu cel de la Voroneț. Se poate, a rezistat foarte bine anilor.

O particularitate a picturii, ne atrage atenția ghidul, ochiii scoși la aproape toți sfinții. Acest fapt se datorează se pare turcilor care la început de sec. XV au părjolit și prădat Țara Hațegului, inclusiv satul Orlea și biserica. La fel de bine pot să fi fost făcute aceste scrijeliri după spălarea de var a unei părți a picturii ortodoxe, în sec. XIX, așa cum și icoana Sfintei Treimi a dispărut tot atunci.

Deși văruită pictura cam pe la 1640, totuși la jumătatea sec. XIX, la cererea Comisiei Monumentelor Istorice din Budapesta, o parte a acesteia este curățată, nu în întregime nici azi căci se opune micuța comunitate a cultului reformat, proprietara lăcașului.

Scenele pictate sunt în pronaos preponderent cu Sf. Ecaterina a Ungariei dar una și cu Sf. Pavel. Naosul, cea mai mare încăpere din biserică, are pictate scene din viața Fecioarei Maria și a Sf. Nicolae, Judecata de Apoi cu Adam și Eva îngenuchiați, Drumul Crucii, Cortegiul Magilor și o pictură mai rară, Ridicarea Sfintei Cruci. Desigur că scenele religioase sunt mai multe dar sunt greu de observat sau interpretat de un profan.

Altarul se remarcă prin pictura celor șase apostoli ce țin în mâini hrisoave cu litere slavone, pictură despre care se spune că a fost realizată la cererea Cândeștilor în 1447.

Ca spațiu biserica este destul de mare dacă ne gândim la epoca în care a fost construită. Altarul este interesant prin tavanul boltit în cruce și locul unde încă se află blazonul Cândeștilor cioplit în piatră. Pavimentul este din cărămidă, se pare lucrată de romani, foarte bine păstrată și prea puțin tocită având în vedere multele secole în care a fost călcată. Sunt câteva cărămizi care au pe ele sigiliul Legiunii a XIII-a Gemina - laba de leu - insigna legiunii acesteia și protectorul fiind leul, ales astfel pentru că legiunea a fost creată în lunile iunie-iulie. Deasupra pronaosului Cândeștii au pus să fie construit un balcon de lemn pe stâlpi de zidărie din care să asiste la slujba religioasă, fapt ce explică și fereastra gotică simplă realizată în același timp cu balconul. Scara de lemn ce duce la balcon este imediat în stânga cum se intră în biserică.

Familia Cândea / Kendeffy

Familia Cândea sau Cânde din Țara Hațegului, cnejii Râului Mare (râu ce trece prin comună), au condus cnezatul Râului Mare timp de mulți ani și au fost cei mai vestiți cneji, apoi nobili maghiarizați ai zonei. Primii Cândești sunt de origine cumană dar urmașii lor primesc favoruri nobiliare, inclusiv dreptul de a avea blazon propriu. S-au remarcat în mod deosebit în luptele antiotomane dar și împotriva diverșilor migratori și în lupte dinastice cu familia conducătoare maghiară, ceea ce le aduce mari pierderi umane în special. Dar odată restabilită puterea lor în Transilvania, succesele lor în luptele antiotomane și respingerea atacurilor tătarilor le-a fost răsplătit de Iancu de Hunedoara prin donarea tuturor drepturilor asupra satului Sântămărie Orlea, în anul 1447. Familia Cândea, ortodoxă, a fost obligată la sfârșit de sec. XV să-și schimbe religia trecând la catolicism dar să-și maghiarizeze și numele, devenind Kendeffy, în baza principiului vremii " Cuius regio, eius religio" / al cui este teritoriul, al aceluia este religia. Dacă nu acceptau această schimbare, ei își pierdeau titlurile nobiliare și propietățile, urmând să ajungă iobagi fără nici un drept căci, conform legii maghiare de atunci, cine nu putea hrăni un cal pentru a sluji armatei, nu avea drepturi sociale și politice. Confesiunile legale ale vremii nu includeau și ortodoxia iar singurii etnici care aveau drepturi erau sașii, secuii și maghiarii. Cultul ortodox a fost recunoscut abia în 1864 prin strădania Mitropolitului Andrei Șaguna dar, oricât s-au străduit reprezentanții ortodoxiei, au pierdut procesul de obținere a bisericii Sântămărie Orlea ce a avut loc în sec. XIX. Familia Kendeffy a devenit foarte influientă și foarte bogată, se spune chiar mai bogată decât casa regală ungară și, pe lângă alianțele cu familiile domnitoare ale Moldovei și Munteniei, s-a înrudit și cu familia de Saxa Coburg Gotha devenită apoi casa de Windsor (azi reprezentată de regina Elisabeta a II-a). Familia Kendeffy a fost expropiată de comuniști în 1947 dar ultimul grof a refuzat să plece din România, a locuit în anexele castelului său ajutat fiind de minerii din zonă și a decedat la Hațeg în 1962.

Familia Cândea/Kendeffy a construit mult în zona Hațegului, printre cele mai deosebite clădiri fiind Cetatea Colț din Râul de Mori, construcție în formă de stea, începută în 1280, cea mai putenică cetate militară a epocii în zonă, celebră pentru că se pare a fost sursa de inspirație a lui Jules Verne pentru "Castelul din Carpați".

Comuna unde se află biserica Sântămăria Orlea, este astăzi parte a Geoparcului Dinozaurilor Țara Hațegului, o structură relativ nou creată, de protejare și prezentare a zonei Hațegului, importantă geografic, geologic, istoric. Aici trăiesc azi comunități de maghiari, români, rromi iar biserica, deși aparține cultului reformat, este folosită și de ceilalți locuitori, preoții sau pastorii slujind pe rând aici. Este ușor de ajuns la biserică, este la aprox. 4 km de Hațeg, la aprox. 30 km de Hunedoara și 44 km de Deva. Biserica este la numărul cadastral 174, informații despre vizitare puteți căuta la casa cu nr. 173 sau dacă este afișat nr. de telefon, sunați și de regulă vine cineva foarte repede.

Țara Hațegului este un loc minunat cu multe comori, descoperite dar prea puțin valorificate de români, un loc pe care l-am străbătut de căteva ori în tinerețe când posibilitățile de vizitare a bisericilor și cetăților erau mult reduse, loc pe care îmi doresc să-l revăd oricând... poate mă împiedic și eu de un incisiv de dinozaur și am ce povesti pe aici.

Rog, dacă se poate, atașarea filmulețului "Biserica Sântămăria Orlea / Cel mai carismatic ghid". Mulțumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 1736 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI