Vizită și degustare la Crama Villa Vinèa

TIPĂREȘTE

Pentru finalul lunii august, am decis să încercăm o experiență de călătorie un pic “altfel” față de ce eram noi obișnuiți până acum, astfel am ales un tur de prezentare și o degustare la podgoria Villa Vinèa din județul Mureș.

Ideea a venit dintr-o postare a celor de la Villa Vinèa pe Instagram, unde am văzut că își promovează astfel de tururi. Au trei variante de tur: Pachet Relax, Pachet Cunoscător și Pachet Avansat, ele diferă prin locul de cazare oferit și numărul de vinuri care sunt prezente la degustare. Cum cei de la podgorie nu au locuri de cazare, partea de cazare este “externalizată” către pensiuni/hoteluri din apropiere.

Noi am ales Pachetul Relax la prețul de 700 RON/2 persoane, care a inclus o noapte de cazare la Castel Haller (aici o să revin cu un review separat pentru cazare), prezentarea cramei și podgoriei, degustare de 5 vinuri și un platou de Bunătăți din Transilvania (pâine locală, brânză de la Manufactura de Brânză, produse din carne crud-uscată de la Mangalitza Food Art și Petry), precum și transferul de la cramă la locul de cazare.

Am făcut rezervare cu aproximativ două săptămâni înainte, locuri pe sâmbătă spre duminică nu mai aveau, deci în weekend pare să fie cerere mare, așa că am ales varianta de vineri spre sâmbătă, cu degustarea bineînțeles vineri, căci sâmbăta aveam de condus înapoi spre casa. Ora stabilită a degustării a fost de comun acord, ora 18.00, cu preluare de la cazare la 17.30.

Drumul între locul de cazare, Castel Haller și Crama Villa Vinèa e de aproximativ 30 minute. Podgoria se află la intrare în comuna Mica, jud. Mureș, pe Valea Târnavelor.

Daniel, ghidul nostru pentru cele câteva ore petrecute în podgorie, a început încă de pe drum să ne explice despre istoria locului. Astfel, am aflat că este o podgorie nouă, înființată abia în 2004, de un om de afacer Italian, Heiner Oberrauch, care în drumul său spre Târgu Mureș a văzut potențial viticol în această zonă, și cum avea o lungă tradiție de viticultură în familie a decis să investească în frumoasa așezare de pe Valea Târnavelor. Primul pas a fost să trimită monstre de sol pentru analiză în Italia, iar răspunsul a fost surprinzător, terroir-ul fiind clasat în categoria B, de pe o scară de “performanță” de la A la D. De menționat că este singurul terroir încadrat astfel pe teritoriul României, restul fiind la nivel C și D.

Am intrat pe la ora 18.00 pe porțile podgoriei, într-o după-amiază caldă de august, cu rânduri de vie deoparte și de alta a drumului și cu o priveliște superbă spre dealurile zonei. Situată la o altitudine de 300-350 de metri, cu o expunere sud-vestică și o priveliște spre Valea Târnavei Mici, zona este absolut superbă, și așa cum spunea și proprietarul amintește de dealurile Toscanei, iar comparația nu e deloc prea deplasată. Via, care este situată pe 40 de hectare, are 12 soiuri de struguri, atât autentice românești precum și internaționale printre care Fetească Albă, Fetească Regală, Pinot Noir, Pinot Gris, Kerner, Gewürztraminer.

După intrarea în pogorie, am fost duși până la punctul de destinație cu mașina, la turnul cramei, care are o înălțime de 15-20 metri și se vede impunător de pe drumul care leagă Târgu Mureș de Târnăveni.

Prima oprire a fost chiar în vârful turnului, unde Daniel, ghidul nostru ne-a explicat că această construcție a fost dorința proprietarului, care a fost impresionat de arhitectura specifică zonei, astfel a dorit ca acest turn să fie un simbol al arhitecturii transilvănene.

Aici ne-a explicat că în perioada culesului, care va începe la început de septembrie, se vor aduna strugurii, și vor începe prima fază a călătoriei lor, din vie în vin. Un desciorchinător e primul utilaj din acest proces tehnologic, iar strugurii trec printrun “horn” din turn, în beciurile cramei unde sunt presați și mustul e lăsat la fermentat.

Apoi am intrat în interiorul cramei, unde diverse butoaie de inox sunt setate la temperaturi diferite, după soiul de struguri, pentru a transforma mustul proaspăt în vin. Apoi în zona butoaielor de stejar, căci unele soiuri se pretează la învechire în astfel de butoaie, iar alte soiuri (precum cel roze) trebuie consumat în maxim 1-2 ani de la îmbuteliere. Un fapt interesant e că un butoi de stejar poate să fie folosit maxim de 3 ori, pentru a reda savoarea de baricat unui vin, iar un astfel de butoi costă în jur de o mie de euro. De asta uneori prețul unui vin bun nu e tocmai mic. Am trecut apoi pe la mașina de îmbuteliere, ni s-a explicat metoda “Champagne” pentru vinul spumant și am aflat foarte multe lucruri interesante pe care nu le cunoaștem despre vie, struguri și vin.

După partea “tehnică” a lucrurilor, a venit și partea mult așteptată de degustare a licorii lui Bachus. Astfel, am fost invitați pe terasa din fața cramei, cu o priveliște superbă spre podgorie, într-o răcoare plăcută de seară de vară. Două mici platouașe cu brânzeturi și produse locale de carne de porc și rață ne-au fost aduse, împreună cu o carafă de apă și două pahare pentru vinurile ce urma să le degustăm.

Primul vin din pachetul nostru de degustare a fost o Fetească Regală rece, un vin suplu și ușor, perfect pentru serile de vară. Ca și fapt interesant, Feteasca Regală e un soi tânăr din România, a fost descoperit de un viticulor local care a găsit acești struguri într-o piață din Daneș, un sat nu foarte departe de Sighișoara, a văzut potențial în el, l-a transformat în vin și l-a trimis la Casa Regală, astfel devenind vinul preferat al Regelui Carol al II-lea. Iar de aici și-a preluat și numele.

Al doilea vin alb al degustării noastre a fost un Sauvignon Blanc, mult mai fructat, cu nuanțe de pere, soc, caise, un vin care merge perfect cu o mâncare bine gătită, cu un sos alb sau carne albă. După cele două vinuri albe, am trecut și la un rose făcut din Pinot Noir, foarte lejer și acesta, ușor de băut și răcoros. Un fapt interesant e că vinul rose se face doar din stuguri roșii, iar pielița e luată din must după 4-5 ore. Legea europeană interzice ca pentru vinul rose să se combine strugurii albi cu cei roșii.

După aceste trei vinuri, au urmat două soiuri roșii. Ca și la rose, primul soi de vin roșu a fost Pinot Noir, de data aceasta pielița boabelor a fost lăsată până la sfârșitul fermentației. Deși de obicei vinurile roșii sunt mai corpolente și mai tanine, acest este mai atipic, un vin roșu “mascat” cumva în alb, ușor de băut, care merge și un pic răcit, cu tente de fructe roșii.

Ultimul vin din meniul nostru a fost Rubin Selection, un vin cupaj din soiurile Merlot – Zweigelt – Fetească Neagră, un vin roșu deosebit de catifelat, cu tente de fructe negre, coacăză, prune uscate, care merge perfect lângă un piept de rață sau un antricot de vită.

Astfel, cu ultimul vin am încheiat turul nostru, ne-am făcut câteva provizii de la magazinul cramei, din savuroasele vinuri pe care le-am degustat și am fost conduși de Daniel înapoi la Castel Haller unde am încheiat seara cu o cină savuroasă, acompaniată, desigur, de o sticlă de vin a Cramei Villa Vinèa.

Experiența a fost cu totul deosebită, fiind prima dată când ajungem într-o astfel de podgorie, ghidați de cineva care cunoaște tainele vinificației și viticulturii, ne-am imbogatit cunoștințele despre aceste locuri, despre vin și oameni și aș recomanda-o cu tot dragul pasionaților de vin și nu numai.

---

VIZUALIZĂRI: 1324 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI