Valea Muresului si castelele sale: Rákóczi-Bornemisza, Teleki

TIPĂREȘTE

Am innoptat la Reghin si am continuat incursiunea pe taramul castelelor, cu Rákóczi-Bornemisza din Gurghiu, aflat la 13 km de Reghin. Astazi, castelul este in proprietatea Consilului Judetean Mures si nu poate fi vizitat, fiind in renovare.

Acesta a fost ridicat de Principele Gheorghe Rakoczi I, ca si conac de vanatoare. Ulterior a fost concesionat vicecancelarului tarii, Ioan Bornemisza, pentru o perioada de 99 ani, dupa care a fost recuperat de catre stat si transformat intr-un castel de vanatoare pentru printul succesor, Rudolf de Habsburg. Ulterior, dupa moartea acestuia, aici a avut sediul Scoala Silvica, pana in anul 2000.

Am intrat in curtea castelului, accesul in parc fiind permis, ne-am plimbat in natura si ne-am apropiat de castel atat cat am putut, cu regretul ca nu putem patrunde in interior.

Am pornit apoi spre o alta locatie, castelul Teleki din Gornesti, numit „cel mai frumos castel din Ardeal” si „comoara Muresului” . In prealabil ne-am programat telefonic, intrarea fiind cu ghid, din ora in ora, doar pentru grupuri. Noi am fortat putin nota, spunand mai in gluma, mai in serios, ca suntem un grup de doua persoane. Unul dintre cei 4 mostenitori, Teleki Kalman, ne-a intampinat si ne-a recomandat sa ne plimbam prin parc, pana cand vom fi preluati de ghid. In gradina, printre flori, am intalnit o alta mostenitoare, care nu locuieste in Romania, insa vara vine aici, avand grija de castel.

Doamna simpatica ce ne-a fost ghid, ne-a invitat in fata castelului si a inceput sa deruleze povestea castelului. Initial aici a fost ridicata o cetate cu 2 bastioane si 2 turnuri mai mici. Intrarea principala avea un pod mobil si cetatea era inconjurata de un sant de aparare.

Mihai Teleki este cel care ridica acest castel baroc pe locul fostei cetati medievale, pastrand ideea de pod la intrare. Acesta are 52 de camere si 365 de ferestre, simbolizand zilele anului, construit in stil Grassalkowich, intalnit la o serie de castele din Ungaria si Slovacia.

Castelul are plan sub forma de U, cu o cupola inalta in zona centrala, deasupra salii de receptie. Pavilionul central este decorat cu ornamente rococo, ferestre mari arcuite deasupra carora se afla alte ferestre mai mici de forma ovala.

Interiorul castelului s-a pastrat destul de bine, desi la sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial, cladirea a fost jefuita si biblioteca distrusa. In 1949 acesta a fost nationalizat, iar in 1956, transformat in preventoriu TBC pentru copii. In perioada comunista, acesta a suferit modificari si renovari, printre care incalzirea centrala, inchiderea porticului de la parter cu ferestre, inlocuirea ferestrelor vechi.

A fost retrocedat familiei Teleki in 2006, care insa abia din 2011 a intrat in posesie si l-a introdus in circuitul turistic, propunandu-si renovarea acestuia pentru a fi vizitat de turisti, inchiriat pentru evenimente private, dar si festivaluri, si in viitor, amenajarea catorva camere in regim hotelier. Originale sunt tamplaria, mozaicul, sobele, candelabrele, stucaturile, dar exista si cateva decoratiuni si piese de mobilier care s-au pastrat foarte bine. Deasupra usilor de la intrare este incrustat blazonul familie.

Am urcat scara principala si am ajuns intr-un hol luminos, in care obisnuia sa fie un pian, astazi aici fiind o masuta, scaune si o canapea, modeste, dar care se incadreaza foarte bine in decor. Din hol se face trecerea catre salonul mare si din acesta se continua, si la stanga si la dreapta, cu cate doua saloane secundare.

Salonul mare de la etaj are tencuiala originala, in stil baroc, sobele din portelan alb in stil rococo si candelabrele confectionate din sticla de Murano, aduse din Venetia, cel din mijloc mai bogat ornamentat.

Marturie a ceea ce a fost in perioada comunismului, pe peretii uneia dintre incaperi s-au pastrat desenele cu iepurasi colorati, dar si o fotografie alb-negru a dormitorului copiilor, cu acele paturi cu schelet metalic, pe care inca le mai intalnim in spitalele noastre.

Doar doua incaperi mai sunt mobilate cu piese de mobilier autentic si completate cu alte obiecte care ar fi putut exista in ele, restul incaperilor fiind goale.

In parcul castelului, initial de inspiratie franceza si incepand din secolul al XIX-lea, transformat intr-unul englezesc, exista castani, frasini, salcami, stejari, dar si un arbore gingko biloba mascul (care nu face fructe), foarte batran.

In parcul palatului au fost adaugate 11 statui: 7 sculpturi reprezentand zeitati ale Antichitatii, cea mai bine pastrata fiind a lui Neptun (langa care am facut si eu fotografii) iar 4 infatisand pitici, reprezentand tipuri umane satirizate din istoria Frantei. 9 dintre ele se mai pastreaza astazi, insa intr-o avansata stare de degradare.

La plecare, ne-am intalnit cu mostenitoarea care ingrijea gradina si am schimbat cateva cuvinte, in limba engleza, noi incantati de ceea ce am vazut, ea multumindu-ne ca am vizitat castelul si rugandu-ne sa il promovam.

Un alt castel pe care ne-am dorit sa-l vizitam, apartinand familiei Teleki (am uitat sa spun ca arborele genealogic este foarte stufos, familia Teleki fiind numeroasa), este cel din Dumbravioara. Am citit ca nu poate fi vizitat, fiind proprietate privata si inchisa publicului, insa distanta dintre cele 2 castele Teleki fiind de doar 4 km, am decis sa mergem pana in Dumbravioara. Acesta se gaseste la soseaua principala, in spatele unui gard care iti permite sa privesti in curte, unde am descoperit un castel, de fapt mai mult un conac, care arata binisor. Acesta a fost redat familiei Teleki in anul 2005, insa urmasii l-au vandut reputatului cardiolog Benedk Imre. Acesta si-a propus sa il renoveze si sa il transforme in muzeu, dar sa existe si dormitoare pentru familie si invitati, iar partea din stanga sa o transforme in unitate de recuperare cardiovasculara, printr-un proiect cu finantare europeana. Sa speram ca acest proiect se va si realiza, pentru a nu ajunge o ruina, asa cum sunt multe dintre castelele din zona.

---

VIZUALIZĂRI: 812 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI