Comori de piatră în Țara Hațegului

TIPĂREȘTE

Țara Hațegului reprezintă o entitate istorică cu o valoare și importanță deosebită în viața românilor. Aici se află o parte a teritoriului locuit și apărat de daci, în această „țară” și-au construit romanii orașul-capitală: Sarmizegetusa Ulpia Traiana, pe aceste locuri s-au construit primele lăcașuri de cult românești din piatră, aici s-a dezvoltat societatea românească medievală timpurie (atestată de celebra „Diplomă a Cavalerilor Ioaniți”) și tot în acest areal au fost atestate formațiuni politice statale românești în zorii epocii medievale.

Despre monumentele medievale de piatră din Țara Hațegului v-a povestit recent și @iulianic într-un articol bine scris (vezi impresii). Voi expune și eu în câteva cuvinte impresiile mele de la fața locului, în urma vizitării a trei astfel de biserici din piatră existente pe plaiuri hunedorene.

Biserica de piatră a Mănăstirii Prislop

În ordinea cronologică a vizitelor în zonă lăcașul de la Prislop e primul obiectiv atins. Vineri, la asfințit, în drum spre Întâlnirea AmFostAcolo Cinciș 2016 am hotărât să ne oprim 30 de minute și la Mănăstirea Prislop, loc de pelerinaj necontenit la mormântul Părintelul Arsenie Boca, „Sfântul Ardealului” – cum mai este numit. Aparținând administrativ de localitatea Silvașu de Sus, Mănăstirea Prislop este situată într-un cadru natural deosebit, printre dealuri și păduri străvechi. În această zonă împădurită este posibil să se fi nevoit în vechime pustnici bătrâni, în locuri izolate și greu accesibile omului de rând.

În trecut, cu secole în urmă, la mănăstire ajungea doar un drumeag prăfuit bătut de copitele cailor și opincile țăranilor. În mijlocul codrului se deschidea o poiană iar acolo, semeață, se înălța bisericuța de piatră a mănăstirii. Ctitor de seamă, și organizator al monahismului din Țara Românească în zorii epocii medievale românești - Sfântul Nicodim ajunge și pe aceste meleaguri, unde e posibil să fi găsit o biserică de lemn. În a doua jumătate a secolului al XIV, utilizând modelul bisericilor de la Tismana și Vodița, înalță la Prislop o biserică de piatră în plan triconc (trei abside unite printr-un dreptunghi) cu hramul „Sf Treime” (variantă nesusținută documentar).

În zilele noastre, un drum la fel de prăfuit și îngust te conduce spre ansamblul mănăstiresc Prislop – da, aici există un întreg ansamblu de clădiri: stăreție, chilii, case de oaspeți înalți, arhondaric, spații ale Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sf. Ecaterina”. O parcare generoasă (împărțită în mai multe diviziuni) te îndeamnă să lași autoturismul și să pornești la pas către lăcașul sfânt. Un zid lund de clădiri, străpuns de un gang îți obturează acum vederea către biserica de piatră a Prislopului. Abia după ce pătrunzi în curtea interioară și depășești câteva clădiri (care din fericire au un aspect plăcut oferit de ceardacurile sprijinite pe coloane) îți apare în fața ochilor lăcașul de închinăciune. Biserica e zveltă, turla se înalță spre cer oferind prin ferestrele sale lumină în interior, acoperișul nou lucește sub ultimele raze de soare. Pereții de piatră ai bisericii atrag privirea, ancadramentele de cărămidă a ferestrelor și brâurile de cărămidă de sub streașină și de pe turlă integrează întregul lăcaș în zona înconjurătoare. Pe alocuri, la exterior, se mai văd urme de tencuială și pictură (de secol al XVIII-lea) – cel mai mare fragment de pictură exterioară și inscripții fiind păstrat pe peretele de deasupra intrării.

Domnița Zamfira, fiică de domn muntean, rezidește biserica de piatră prin secolul al XVI-lea, piatra sa funerară fiind amplasată în pronaos. Stricăciuni, deteriorări, alungări și întotdeauna renașteri au trecut peste varta monahală hațegană. În 1948 ajunge la Prislop cel de-al treilea ctitor: Părintele Arsenie Boca. Întreaga mănăstire se bucură de harul și dăruirea Părintelui: acesta contribuie prin munca sa la restaurarea bisericii, înfrumusețarea acesteia (pune bazele unei frumoase grădini, plămădește vase de lut și le amplasează în curte), construiește o frumoasă clopotniță pe un colț de stâncă, sculptează catapeteasma bisericii.

Deși la prima vedere biserica de piatră „Sf. Ioan Evanghelistul” de la Prislop pare destul de mare, la interior spațiul e destul de mic doar câteva zeci de persoane putând asista la slujba religioasă. Pictura din biserică a fost restaurată tot în timpul stăreției Părintelui Arsenie Boca. La ora 18.00 a început slujba de seară în prezența a 10-15 persoane care se aflau în interior. Afară mult mai multă lume se preumbla între masa unde se scriu acatiste, izvorul cu apă rece și lumânărare.

Biserica de piatră Sântămăria Orlea

A doua zi, după vizitarea Castelului Corvinilor din Hunedoara – unde am mai rămas și după plecarea grupului AFA, am ajuns în fața vechii biserici de piatră de la Sântămăria Orlea. Important monument de sfârșit de secol al XIII-lea biserica impresionează de la început prin turnul înalt din partea de vest, ferestrele și consolele decorative sculptate în piatră și portalul romanic de la intrare. Grupul AFA era deja în biserică; am ascultat o perioadă explicațiile excelente ale ghizilor ce însoțeau grupul în această excursie. Am privit cu interes pardoseala alcătuită din cărămizi romane (existentă și la alte biserici din zonă), crucile de consacrare pictate pe pereți (care fac parte din primul strat de pictură aplicat înainte de anul 1311 când se pictează propri-zis biserica), altarul simplu, spațiul gotic de la ieșire, balconul. Am citit undeva că pictura de secol al XIV-lea de la Sântămărie Orlea, realizată de meșteri străini, ar utiliza un procedeu din pictura italiană (de accentuare a formelor trecând prin nuanțe diferite), procedeu ce a atins apogeul în epoca lui Giotto.

Biserica de piatră Strei

Situată în localitatea cu același nume, pe o înălțime mică, biserica ortodoxă din Strei impresionează prin arhitectura sa romano-gotică, specifică secolului al XIII-XIV. Circulați cu atenție pentru a nu rata intrarea pe ulița îngustă, dar asfaltată – deși intrarea spre monument e semnalizată cu panouri informative, acestea sunt situate destul de aproape de intrarea pe drumeag. Vremea de primăvară aparentă, cu un soare călduț dar cu un vânt tăios ce accentua senzația de frig, ne-a făcut să ne oprim doar 30 de minute aici; nu am mai sunat la numerele de telefon afișate pe ușa lăcașului pentru cei ce vor să viziteze și interiorul.

Privită din partea vestică biserica de piatră are un aspect de ilustrată perfectă. Arhitectura simplă, turnul vestic împodobit cu ferestre în stil romanic, brâul de cărămidă în zig-zag, acoperișul piramidal, portalul de acces gotic cu urme de pictură, sarcofagul roman încastrat în peretele sudic și pietrele fasonate așezate pe colțuri sunt elementele ce mi-au atras atenția de la început. Un panou metalic așezat în apropierea bisericii oferă câteva informații de bază. Înconjurăm biserica – vedem urme de ziduri (un fost pronaos) iar pe corpul bisericii, tencuit, se mai observă urme de pictură exterioară. Ca și în alte părți, și la Strei constructorii au utilizat materiale de construcție aflate la îndemână: piatră și cărămidă provenite de la o fostă fermă romană (villa rustica) și o necropolă romană. În zonă arheologii au descoperit și urmele unei curți medievale.

Contrastul între foarte vechi (și durabil) și epoca modernă a fost accentuat de o garnitură de tren ce a trecut prin apropiere, la câțiva zeci de metri. Forma bisericii și imaginea pietrei clădite contribuie la aspectul deosebit al acestui lăcaș de cult.

Biserica de piatră Densuș

La biserica ortodoxă „Sf. Nicolae” din Densuș am fost cu vreo 8-9 ani în urmă. Misterioasa construcție religioasă aprinde încă spiritele cercetătorilor cuprinși de febra descoperirilor. Templu al zeului Marte, mausoleu al unui general roman ori capelă de curte ansamblul construit într-o formă inedită dăinuie de sute de ani în Țara Hațegului. Apărută undeva în a doua jumătate a secolului al XIII-lea biserica se pare că este ridicată la comanda unor cnezi locali. Întâlnim și aici forme arhitecturale văzute la alte biserici hațegane, precum și numeroase materiale de factură romană (fragmente sculpturale, inscripții epigrafice, cărămizi, coloane). Preotul de atunci ne-a ținut o adevărată lecție de istorie în biserică. Îmi aduc aminte că am înconjurat biserica de piatră „înnotând” prin iarba înaltă din curte. Pictura în frescă a fost efectuate la jumătatea secolului al XV-lea de un meșter iscusit: „Ștefan de la Densuș”. Cu ceva modificări de-a lungul timpului, trecând prin pericolul unei demolări în secolul al XIX-lea, biserica de piatră din Densuș a învins timpul fiind astăzi un obiectiv turistic foarte căutat de turiști.

Concluzii și sfaturi :)

•În cazul în care aveți planuri de vacanță în Țara Hațegului nu ezitați să treceți și pe la una-două biserici de piatră (la cele de mai sus se pot adăuga: Colț, Ostrov, Peșteana, Streisângiorgiu, Sânpetru – chiar dacă unele sunt închise, simpla plimbare în jurul unor monumente de secol al XIII-XIV-lea poate fi interesantă);

•Accesul e relativ ușor – ele se află lângă drumuri asfaltate, aflate în stare bună;

•În câteva cazuri găsiți numere de telefon afișate și puteți cere prezența unei persoane care să descuie/ofere informații despre ansamblul respectiv (ghidul poate oferi multe detalii interesante);

•La Prislop mergeți doar dacă „simțiți” că așa trebuie, NU fiindcă așa e moda. Recomand o zi din cursul săptămânii, undeva după ora 17.00 (chiar dacă presupune o noapte de cazare în zonă). Evitați astfel aglomerația din weekend ori alte sărbători religioase și puteți sta câteva secunde în plus la crucea Părintelui Arsenie Boca. Cumpărați lumânări și alte obiecte/icoane/cărți de la magazinul din curte, imediat după gangul de intrare – spațiile de aprins lumânări sunt amplasate lângă biserică; la ora 18.00 acest magazin se închide. Înarmați-vă cu răbdare, drumul e destul de prost în ultima parte (în curs de reabilitare), ispite sunt la tot pasul.

Țara Hațegului e minunată! Să o păstrăm așa și pentru urmașii noștri!

---

VIZUALIZĂRI: 1976 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI