Muzeul Universității „Al. I. Cuza” – un muzeu tânăr și valoros

TIPĂREȘTE

Iași – un oraș patriarhal, un oraș al culturii, un oraș al istoriei. Mi-a plăcut urbea moldavă cu bisericile și mănăstirile sale, cu oameni calmi și frumoși, cu clădiri istorice remarcabile și cu muzee interesante. După o vizită prelungită la Muzeul „Ion Creangă” – Bojdeuca (vezi impresii), ne-am continuat drumul pe strada Sărăriei, apoi am coborât pe strada Oastei, pe lângă Colegiul Național Garabet Ibrăileanu, direct în fața Parcului Copou. Am admirat preț de câteva minute Statuia Cavaleristului în atac (dedicată memoriei eroilor căzuți în Șarja de la Prunaru – vezi impresii), apoi am vizitat vechea Grădină Copou. Orientându-ne după o hartă turistică am pornit spre Muzeul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, aflat în apropierea parcului.

Amplasare și program de funcționare. Adresa oficială este strada Titu Maiorescu nr. 12, foarte aproape de Complexul studențesc Titu Maiorescu și de corpul principal al Universității (corp A). Venind dinspre Parcul Copou am intrat imediat pe Aleea Copou, unde am văzut două case splendide, aflate în lista monumentelor istorice și datate la începutul secolului al XX-lea. Prima se află la nr. 3, este restaurată, și adăpostește sediul unei edituri și a redacției revistei „Timpul” (publicație fondată încă din 1876). Cea de-a doua, de la nr. 7, e mai spectaculoasă deoarce strada trece chiar prin mijlocul casei – două coloane încastrate în zid străjuiesc lateralele gangului, sus – o fereastră mare și un acoperiș cu elemente sculptate din lemn sunt amplasate exact deasupra șoselei. După 100 de metri ajungem și la frumoasa casă ce găzduiește muzeul, monument istoric de început de secol al XX-lea, cu acces de pe strada Titu Maiorescu. Programul de funcționare este următorul: marți-vineri între orele 09.00-16.00, sâmbăta-duminica între orele 10.00-15.00, luni închis. Accesul este gratuit. Muzeul este bine semnalizat printr-o firmă mare, iar un panou-vitrină aflat la poartă afișează diverse informații ce au legătură cu muzeul ori evenimentele desfășurate aici. Ajunși în incinta clădirii aflăm că muzeul se compune din două expoziții de bază: una arheologică dedicată Culturii Cucuteni, alta istorico-documentară consacrată Universității „Al. I. Cuza”.

Descriere – 1. Muzeul Civilizației Cucuteni. La parterul clădirii se întinde în câteva camere interesantul muzeu închinat Culturii Cucuteni. Expoziția reflectă diferite aspecte ce caracterizează această cultură, considerată una dintre cele mai vechi din Europa (5500 î. Hr. – 2750 î. Hr.). De asemenea, civilizația cucuteniană a fost desemnată printre primele populații din Europa cu o organizare protourbană.

O tânără oferă explicații vizitatorilor, în acel moment un mic grup de tineri de la o asociație. Prima încăpere găzduiește într-o vitrină o reconstituire a așezării cucuteniene de la Târpești precum și o mare colecție de figurine antropomorfe, în principal femei. O vitrină mare, centrală, prezintă etapele unei săpături arheologice, patru la număr: solul inițial, prima decopertare a stratului de suprafață, descoperirea obiectelor prin utilizarea pensulei și, la final, curățarea, inventarierea și restaurarea artefactelor descoperite. Pe pereți mai multe panouri gigant prezintă etapizarea Culturii Cucuteni, istoricul cercetărilor din România, un tablou reprezentând un cuplu din vremea respectivă. Câteva vitrine adăpostesc obiecte personale ale istoricilor și arheologilor ce au contribuit la cercetarea diverselor situri cucuteniene (ex. Mircea Petrescu-Dîmbovița) – aparate foto vechi, mașini de scris, lucrări monografice, carnete de notițe, ceasuri, etc. De valoare este și citatul din Marija Gimbutas (cunoscută profesor arheolog în Statele Unite, de origine lituaniană), imprimat pe un panou: Cucuteni este una dintre cele mai cercetate și bogate culture ale Vechii Europe, o adevărată civilizație în cel mai bun sens al cuvântului. Câteva vase și figurine sunt expuse în altă latură a camerei – deosebită este perechea de statuete din ceramică reprezentând bărbatul și femeia.

A doua sală – sala artelor conține o expoziție deosebită de vase aparținând Culturii Cucuteni foarte frumos puse în lumină. Mi-a plăcut foarte mult modul modern de expunere și iluminatul exponatelor. Fiecare obiect de ceramică era pus în evidență de fascicule de lumină bine dirijate. Ceramica este de bună calitate (dovadă fiind rezistența în timp), pictată cu diverse modele – predominant fiind spirala în felurite combinații, culorile de bază utilizate sunt roșu, alb și negru, iar formele variază de la vase mici (castroane) până la obiecte mari gen amforă. Casetele conțin felurite obiecte de ceramică: pocaluri, farfurii, castroane, polonice, vase înalte ori scunde, cu toarte ori găuri, cu capac ori fără, pictate ori incizate. O splendoare de forme și modele!

A treia cameră – sala ocupațiilor ne oferă prilejul de a observa interiorul reconstituit al unei case cucuteniene. Bârne de lemn sprijină structura, pereții sunt construiți din nuiele și lut, podeaua unsă cu lut, acoperișul din stuf. Pe o poliță din lut stau câteva vase, pe pereți existau blănuri, o vatră de lut era utilizată pentru încălzire și gătit, un spațiu bine delimitat reprezenta depozitul de grâne din casă, o piatră mare era folosită ca loc de râșnit cerealele. Este un model foarte instructiv pentru a înțelege viața înaintașilor noștri. Pe celelalte trei laturi sunt vitrine cu obiecte descoperite în săpături arheologice corespunzătoare ocupațiilor epocii: vânătoare, agricultură, creșterea animalelor, olărit, țesut; pe pereți sunt expuse panouri de mari dimensiuni cu reconstituiri foto ale acestor ocupații. Am văzut în vitrine: figurine zoomorfe, cuțite și vârfuri de săgeți utilizate la vânătoare, fusaiole și ace pentru țesut, săpăligi de silex, strecurătoare de lut, topoare și dăltițe de piatră, coarne de animale, mostre de grâu carbonizat. Felicitări celor care au conceput totul.

Ultima încăpere a muzeului ce o vizităm poartă numele de Sala tezaurului. O perdea groasă de catifea acoperă intrarea, pătrundem într-o sală cufundată în întuneric, doar casetele cu exponate sunt luminate discret. Pe tavan e proiectat un cer înstelat, o muzică tribală (bătăi de tobe și sunete guturale omenești) te învăluie și te introduce în atmosfera satelor din epoca fierului. În vitrina centrală se învârte pe un disc tezaurul numit Soborul de la Isaiia – este vorba despre 21 de figurine feminine, 21 de obiecte de cult stilizate ca falusuri, 13 scăunele și 42 de mărgele. Descoperit într-un singur vas, tezaurul datează din epoca eneolitică. Mai sunt expuse și alte figurine, fragmente din altare, vase de cult, etc. – toate în legătură cu viața spirituală a oamenilor din acele vremuri. Impresionantă această sală, atmosfera îți creea impresia că te-ai deplasat cu ajutorul unei mașinării a timpului într-un sat cucutenian, în timpul unei manifestări religioase.

Am fost impresionat de acest muzeu al civilizației cucuteniene, amenajat într-un spațiu primitor, la standarde muzeografice moderne, cu exponate de mare valoare.

Descriere – 2. Muzeul Academic. Revenind pe holul de la intrare, de unde se pot cumpăra diverse suveniruri (stil Cucuteni), cărți și alte obiecte, suntem preluați de altă tânără muzeograf ce ne va prezenta al doilea muzeu din clădire, situat la etajul al doilea. Deschis în anul 2011 în actuala clădire, după ce mult timp a existat o expoziție în Palatul Universității, apoi un mic muzeu pe lângă Rectorat, Muzeul Academic reunește obiecte, mobilier, tablouri și documente ce ilustrează dezvoltarea învățământului superior ieșean de-a lungul timpului. Sălile de expunere reproduc o atmosferă caldă și incitantă prin modul de expunere (vitrine laterale și centrale din lemn masiv) și organizarea tematică. O cameră centrală prezintă reproduceri ale primelor steaguri ale facultăților întemeiate în 1855, documentul semnat de Alexandru Ioan Cuza de întemeiere a Universității din Iași (1860), tablouri ale familiei regale domnitoare, etc.

Prima sală este intitulată Cabinetul Rectorului și reproduce camera de lucru a conducătorului Universității ieșene. Biroul cu inserții deschise la culoare, cartea de onoare a universității, o călimară de epocă, fotografii și tablouri, ciocanul și mistria utilizate în 1893 la așezarea pietrei de temelie a Palatului din Copou, ștampile, decorații, documente, bustul lui Ion Strat (primul rector) – sunt componentele expoziției văzute în acest cabinet.

Urmează trei săli tematice, fiecare destinate unei științe: științele umaniste, științele vieții și ale pământului și științele exacte. Sunt prezentate diverse obiecte utilizate în procesul de învățământ, documente, cărți și broșuri, regulamente, manuale, obiecte personale ale profesorilor, distincții, etc. Mi-au atras atenția: prima radiografie cu raze X efectuată în România (mâna dreaptă a prof. Dragomir Hurmuzescu – 1897), râșnița didactică din 1873, cetera lui Vasile Conta, prima monografie de istorie naturală (autor Iacob Stanislav Cihac - 1837), doi căluți de mare conservați din 1934, microscopul folosit de Constantin Papp, un calculator HC produs în România (1985), un modul Memorie RAM Felix C256 creat în România (capacitate 16 kb – 1970), o mașină de calculat manuală Bolyai produsă de Electro Târgu-Mureș (1965), și multe altele. Ultima sală vizitată este dedicată diplomelor, medaliilor și distincțiilor primite de Universitatea din Iași de-a lungul existenței sale.

Concluzii. Aici s-a încheiat vizita noastră la Muzeul Universității „Alexandru Ioan Cuza”. Mansarda clădirii este amenajată drept spațiu de expoziții și desfășurarea unor evenimente culturale (lansări de carte, întruniri științifice). Tinerele muzeografe au fost amabile și zâmbitoare oferindu-ne toate informațiile solicitate. Am o singură nemulțumire: plăcuțele explicative ale exponatelor din cele două muzee sunt greu de citit datorită culorii de fond și a culorii textului. În rest, Muzeul Universității este încântător, deține exponate de valoare, este amenajat într-un stil modern și atractiv iar accesul este gratuit.

---

VIZUALIZĂRI: 2359 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI