Cultura Cucuteni, cea mai veche civilizaţie din Europa

TIPĂREȘTE

Ca şi majoritatea dintre noi auzisem puţin despre cultura Cucuteni dar văzusem exponate prin muzee. Mi-a rămas în memorie un coif de aur cu vizieră din sec. IV î. Hr. a unui principe geto-dac, expus la Muzeul Naţional de Istorie. Nu aveam de gând să vizitez Cucutenii pentru că nu ştiam unde e şi nici că se află atât de aproape de celelalte obiective pe care le-am văzut în judeţul Iaşi. Întâmplarea a făcut ca să-mi spună cineva din partea locului că ar fi păcat să ratăm tumulul de la Cucuteni aflat la câţiva km. distanţă. Într-adevăr din Târgu Frumos sunt vreo 10-12 km asfaltaţi până la Cucuteni.

Cucuteni este o comună atestată din 1454 din timpul lui Petru Aron la marginea căreia un deal numit Cetăţuie dă certificat de naştere primei civilizaţii europene. Ieşind din comună întâi pe un drum foarte prost, apoi numai prost şi la urmă ne-am obişnuit câţiva kilometri, am apelat la indicatoare orale ˝Ia mai mergi mata oleacă˝ şi aşa am urcat pe deal ˝la pietrărie˝ pe un drum de pământ nivelat şi uscat. Din cauza vegetaţiei care ascundea construcţia care protejează tumulul l-am ratat prima dată dar tot un indicator oral ne-a spus˝ făşeţi cali întoarsă că-i chitit sub pomi˝.

Am rămas surprinşi în faţa construcţiei circulare, cam ca la Borodino dar mai mică, de! tot ce e rusesc trebuie să fie mare. Am avut şansa să-l găsim deschis. Deşi programul de vizitare este marţi-duminică de la 10-17 paznicul ne-a zis că abia a venit pentru că a văzut trecând prin sat două maşini străine. Aşa era: o maşină nemţească şi una franţuzească iar românească numai a noastră. Lipsă de promovare în publicul larg, asta e explicaţia. Preţul de intrare 4 lei.

Sub construcţie se află o necropolă funerară daco-getică din sec. IV î. Hr. cu dimensiuni de 35 m. diametru şi 3.50m înălţime în care s-au găsit patru morminte. Acesta este cel mai mare tumul pentru că săpăturile arheologice au mai scos la iveală opt necropole în zonă dar de dimensiuni mai mici. Construcţia de protecţie a fost ridicată în 1984 când s-au împlinit 100 de ani de la descoperirea culturii Cucuteni de folcloristul Th. Burada.

Vizita începe de jur-împrejurul parterului după care urcând o scară se ajunge la etajul circular cu platforme ieşite până spre centru din care se pot observa detaliile săpăturilor. Sunt foarte multe panouri explicative (neavând distanţa necesară au ieşit fragmentat) despre diversele perioade ale culturii Cucuteni şi a următoarelor: getică, dacică, prestatală, etc iar în vitrine sunt expuse vase de ceramică şi statuete zoomorfice din lut ars. Sunt planşe cu fotografiile bijuteriilor, aplicelor, coifurilor din perioada geto-dacică. În majoritatea cazurilor sunt reproduceri ale obiectelor originale care se găsesc în muzeele din România şi din întreaga lume. Ar fi şi riscant să ţii fără pază sau cu una sumară obiecte care pe piaţa neagră de artă au valori inestimabile. De asemeni sunt inventariate siturile arheologice găsite până acum în ţara noastră, câteva mii din care decopertate vreo 50.

Istoric

În anul 1884, folcloristul ieşean Teodor Burada pe când mergea de la Târgu Frumos spre Hârlău a întâlnit mai multe căruţe încărcate cu piatră pentru construcţie adusă de pe dealul Cetăţuia din Cucuteni. Prin pietriş străluceau în soare cioburi de vase frumos colorate cu acelaşi desen ornamental. Intrigat de această întâmplare s-a dus la faţa locului şi a găsit prin piatra spartă fragmente şi vase întregi de ceramică cu acelaşi desen cromatic.

După câţiva ani trei arheologi români au prezentat o comunicare la un congres internaţional de la Paris, comunicare preluată de germanul Hubert Schmidt care a făcut publică această descoperire epocală după ce a venit în1892 la Cucuteni. Aici a făcut săpături, a cules artefacte şi a descoperit o aşezare neolitică. El a încadrat perioada culturii Cucuteni între anii 5500 şi 2700 î. Hr., cu sute de ani înaintea culturii sumeriene şi egiptene.

După cel de al doilea război mondial s-au extins cercetările fiind marcate câteva etape preistorice, completate ulterior cu studii asupra perioadei de trecere de la neolitic la epoca bronzului, perioada geto-dacică, migraţiile şi Evul Mediu. Cultura Cucuteni se întindea pe o suprafaţă de 350000 kmp cuprinzând Moldova, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei, Basarabia şi parte din Ucraina. Punctul estic cel mai depărtat este Tripilia din Ucraina, fapt care a dus la denumirea întregii civilizaţii Cucuteni- Tripillia.

Caracteristica de bază a culturii Cucuteni este ceramica decorată cu desene în cercuri şi spirală în care predomină culorile roşu, negru şi alb. Înafară de vase, amfore, pahare, cofe s-au găsit statuete antropomorfe şi zoomorfe de lut ars. Această ceramică este unică în Europa şi la distanţă de un mileniu de alte culturi.

Din săpăturile făcute în Cucuteni şi alte câteva zeci de situri minore s-a dedus că oamenii trăiau în aşezări mari cu până la 20000 locuitori în care clădirile erau dreptunghiulare dispuse în cercuri concentrice iar incinta aşezării era protejată de garduri înalte. Populaţia era stabilă şi se ocupa cu vânătoarea, agricultura şi meşteşugurile. Îşi îngropau morţii sub pardoseala locuinţelor (cu excepţia personalităţilor, oamenii obişnuiţi nu aveau morminte) şi aveau un cult pentru zeiţa mamă şi soare.

Astăzi este unanim recunoscut că civilizaţia Cucuteni este cea mai veche din Europa iar aşezarea Cucuteni unde s-au descoperit tumulurile este prima din sud-estul continentului.

În tumulul de la Cucuteni, după artefactele găsite- cca 100 piese de aur printre care şi coiful pe care l-am văzut la Muzeul Naţional de Istorie, o brăţară, un şirag de mărgele, vase de ceramică sparte ritual- se pare că a fost înmormântat în sec IV î. Hr. un rege geto-dac, soţia lui şi un fiu. Am fost acolo şi am văzut locul în care a existat cea mai mare şi veche civilizaţie din preistoria europeană.

---

VIZUALIZĂRI: 5557 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI