Plimbare in Dobrogea de est de Rusalii

TIPĂREȘTE

Acum ceva timp, mai exact o saptamana am hotarat sa mai schimbam traseul clasic de plimabari cu masina pe la padure sau manastiri cum face mai tot tulceanul, cu altceva. Pentru plimbare prin Delta sau, pe la marginilie ei nu eram pregatiti (nu aveam asigurare la peridoc) ca sa putem lansa barca, iar malurile Dunarii, zona Nufaru, Mahmudia, Murighiol, Dunavatu le mai explorasem asa ca am propus intai o locatie lipoveneasca (Sarichioi) si o locatie de care mai auzisem de la colegi (capul Dolosman).

Deoarece era perioada de Rusalii cand tot romanu se plimba pe la mare, am refuzat din start marea spre necazul fiicei mele care a refuzat sa ne insoteasca in alta parte. Abia cand a vazut pozele a realizat ce a pierdut. Asa cand ai multiple optiuni si judetul iti ofera multe posibilitati de plimbare (avantaj locuitorii judetului Tulcea). Din cauza prognozei meteo am renuntat si la excursia spre muntii Macinului, iarasi un obiectiv pe care ni-l propunem in alte wekenduri.

Dar sa revenim. Ne-am suit 3 insi (pana la urma am luat o verisoara sa ne insoteasca) intr-o masina echipati cu pled, scaune, rucsac cu apa si ceva dulciuri si am purces la drum.

Prima oprire la Sarichioi unde am admirat curatenia din comuna Sarichioi, comuna mare cu oameni gospodari care au grija atat de locuina si curte cat si de zona din fata curtii spre strada zona pe care o ingrijesc si o aranjeaza cu cei mai frumosi trandafiri. Fiecare gospodarie cred ca are un adevarat cult al amenajarii zonei din fata portii ostenindu-se ca fiecare casa sa arate din ce in ce mai frumos. Comuna Sarichioi cuprinde localitatile : Enisala, Zebil, Sabangia, Sarichioi si Visterna. Multe din bisericile construite avand influienta rusa (cupolele aurite ce sclipesc in soare) si populatie fiind preponderent lipoveneasca in aceste localitati conlocuind in armonie lipoveni, haholi, romani.

Primaria Sarichioi are si un site in care cetatenii sunt informati atat de partea legislativa cat si de informatii privind traseie turistice sau posibilitati de cazare. Dar multe imformatii le-am obtinut de la cei care au poposit pe acolo. Asa am aflat ca in Sarichioi se face cea mai buna pizza, pizzeria fiind a unuia care a fost plecat prin Italia si s-a intors ca sa faca si in satul lui ce a invatat acolo si o face atat de bine ca nu duce lipsa de clienti nu numai din Sarichioi cat si din Tulcea. Acolo am mancat in sfarsit acea pizza cu plat subtire si crocant (si o reteta de pizza cu anghinare) ca si acum "imi ploua in gura".

In Sarichioi am zabovit ceva timp si in zona unde vin pescarii, care era in curs de amenajare avand un loc de joaca pentru copii cu leagane si balansoare, un dig pietruit, si mici podete unde pescarul sa vina sa isi acosteze barca.

Am zabovit ceva timp pe malul lacului pana ni s-a facut foame si am incercat pizzaria "La Vitea", unde am mancat si am baut pe o terasa rustic amenajata cu mese amplasate astfel incat sa se poata pastra o distantare fizica. Preturile nu au fost mari, mai degraba rezonabile.

Dupa masa, sotul meu a propus sa vizitam cetatea Enisala mai ales ca pana la ea era o sosea frumos serpuita fara gropi si alte denivelari. Fata de acum cativa ani (vreo 3-4) cetatea s-a schimbat in sensul ca s-a amenjat zona de parcare (unde am descoperit cel putin 25 de masini - unele parcate si pe iarba semn ca lumea e dornica de plimbare) zona de urcare pietonala cu scari, un chiosc cu apa si produse alimentare, casa de bilete si in interiorul cetatii un muzeu mic si racoros cu poze din anii de demult. "Cetatea a fost construită de puterea imperială bizantină şi de cea comercială genoveză la sfârşitul sec. XIII şi începutul sec. XIV. În timpul lui Mircea cel Bătrân cetatea a trecut în stăpânirea Ţării Româneşti, iar la sfârşitul domniei acestuia, când Dobrogea a fost cucerită de către turci, în cetate s-a instalat o garnizoană militară otomană".

Satul Enisala mai are si un muzeu popular pe care l-am vizitat cu alta ocazie ce cuprinde o casa cu anexele gospodaresti.

Dupa ce am urcat din nou la cetate unde am observat cu tristete urmele eroziunilor recente. Arcada unde facusem pozele acum vreo 4 ani nu mai era intreaga dar se facuse un schelet de lemn pentru a nu se eroda mai mult. Am vizitat muzeul si curtea cetatii si am plecat spre capul Dolosman. Pentru mine era o locatie noua si abia asteptam.

Am mers spre Jurilovca vreo 15 km dar nu ne-am oprit sa o vizitam ca nu mai aveam timp si oricum mai fusesem in port cu ocazia zilelor borsului de peste de anul trecut asa ca am pus gps si am purces pe o sosea care avea indicator catre cetatea Argamum. Ultimii 2 km pana la capul Dolosman si cetate i-am strabatut pe un drum de pamant unde la capat aveam sa vedem si acolo vreo 10-15 masini insiruite.

Cetatea a fost o surpriza pentru mine ca abia cand am dat cautare pe gps am aflat ca exista. Nu este amenajata ca cea de la Enisala dovada ca nici drumul pana la ea nu e astfaltat pana la capat.

Cetatea Argamum este cea mai veche asezare atestata pe teritoriul romanesc lucru descoperit intr-un izvor antic ce dateaza de la inceputul secolului al VI- lea i. e. n. Cetatea a fost intemeiata de colonistii greci inca de prin sec. VII i. e. n care veneau din Asia Mica si s-au stabilit pe malul Marii Negre, azi malul Lacului Razelm. "In secolul I dupa Hristos, cetatea a intrat sub stapanire romana, fiind un port de escala al navigatorilor care circulau pe ruta Bizantului spre Tyras. Timp de cinci veacuri, cetatea a continuat sa prospere si sa se dezvolte".

Capul Dolosman este o faleza calcaroasa ce se intinde pe o distanta de 3 km, cu inaltimea maxima de 29 m si este singura faleza stancoasa din zona litorala a Romaniei.

Dupa ce ne-am odihnit un pic pe scaune la malul lacului Razelm si am ascultat valurile imaginandu-mi ca sunt la mare am pornit sa explorez zona si ruinele cetatii care s-a conservat destul de bine avand in vedere vechimea ei. Pe sotul meu l-am lasat sa se racoreasca pe malul lacului iar eu si mai apoi verisoara mea am pornit sa exploram. Am urcat pana la cel mai inalt nivel ca sa surprid prin fotografiere o imagine cat mai buna a capului Dolosman. Pe traseu ne-am intalnit cu multa lume cu copii chiar dornici de cunoastere. Sus parca ma simteam parca una cu cerul.

Am coborat mai apoi pana la malul lacului unde l-am gasit pe sotul meu ars de soare si m-am balacit un pic cu picioarele in apa calduta a lacului. Cativa faceau si baie ca doar apa era mai calda decat la mare la acea vreme (cred ca avea vreo 22-23 de grade celsius). Cand am observat ca norii se cam aduna am plecat ca nu doream sa ne impotmolim in cazul in care ar fi plouat ma mult. Dar ne-am speriat degeaba, ca in zona asta a Dobrogei de obicei ploile sunt rare si de durata mica cat sa acopere praful.

Dar plimbarea s-a terminat si am plecat la Tulcea pe acelasi traseu prin Sarichioi si nu pe la 2 Cantoane ca sa nu ne intalnim cu cei care veneau de la mare dupa Rusalii.

---

VIZUALIZĂRI: 489 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI