ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 19.08.2019
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Rosiorii de Vede
ÎNSCRIS: 16.04.13
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
JUL-2019
DURATA: 1 zile
familie cu copii
"ECHIPA" A INCLUS:
2 AD. + 1 COPII -- v: 17

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Vacanța în Maramureș

Hoinari de-a lungul şi de-a latul Maramureşului

TIPĂREȘTE URM de aici

Recunosc, îmi era tare dor de Maramureş, abia aşteptam să ajungem aici, nu se ştie când mai avem ocazia, distanţa mare ne împiedică să venim mai des în această frumoasă regiune a ţării.

Cazarea la pensiunea Maria Boroica din Poienile Izei ne-a mulţumit pe deplin din toate punctele de vedere, dar asta nu înseamnă că nu am hoinărit prin superbul Maramureş, am căutat să vedem cât mai multe locuri, sau ne-am plimbat pur şi simplu, fără nicio ţintă, dornici de a vedea aspecte din viaţa de zi cu zi a oamenilor locului.

În prima zi din periplul nostru în Maramureş ne-am oprit câteva ore în Borşa, unde am şi mâncat, ajungând la pensiune după orele 14.00, numai chef de umblat nu mai aveam, am socializat cu gazdele sau cu alţi turişti, încurajaţi fiind de sticlele de horinca şi afinata care ne făceau cu ochiul de pe masă, dar nici noi nu ne-am lăsat mai prejos, a fost dragoste la prima vedere! :)

Seara, în foişor, la răcoare, am pus la cale planul de bătaie pentru ziua următoare, aveam destul de mers şi lucruri frumoase de văzut.

Dimineaţa, după un mic dejun gustos şi foarte consistent, am plecat către Sighetu Marmaţiei, cu scopul de a vizita obiectivele din zonă.

În drumul nostru, prima oprire am făcut-o la Mănăstirea Bârsana, pe Valea Izei, simbol al rezistenţei ortodoxismului românesc din Maramureş în faţa expansiunii catolicismului impus de ocupaţia habsburgică. Prima atestare documentară a mănăstirii datează din anul 1390, într-un document referitor la proprietăţile familiei voievodale Dragoş, reprezentată prin voievozii Balcu şi Drag, care au înzestrat mănăstirea cu terenuri arabile, păduri şi fâneţe, fiind astfel consideraţi ctitorii mănăstirii.

De-a lungul anilor, mănăstirea şi-a sporit prestigiul ca vatră de spiritualitate românească, aici funcţionând o şcoală unde se pregăteau preoţi, cantori, zugravi etc. Între anii 1735 - 1740, reşedinţa Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului a fost la Mănăstirea Bârsana, iar în anul 1791 mănăstirea a fost desfiinţată, averea a fost confiscată, călugării au fost alungaţi, unii refugiindu-se la Mănăstirea Neamţ. Reînfiinţarea mănăstirii s-a putut concretiza doar după anul 1989, când locuitorii comunei Bârsana au luat hotărârea de a construi o nouă biserică pe locul celei vechi. Tot atunci, Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului a hotărât ca biserica nou construită va avea hramul ,,Soborul Sfinţilor 12 Apostoli" şi va fi mănăstire de maici. Ansamblul monahal de la Bârsana cuprinde biserica din lemn cu o înălţime de 57 m, turnul-clopotniţă, Stareţia, Altarul de vară, Aghiasmatarul, Casa Artistului şi Muzeul.

Căldura începuse să-şi facă simţită prezenţa tot mai mult, noi mai aveam de colindat, aşa că ne-am îndreptat către Săpânţa, la Cimitirul Vesel. Dovada că acest loc este renumit nu numai la noi ci şi peste hotare o reprezintă cohortele de turişti străini care vizitează locul, doar la Bran şi aici am auzit toate limbile pământului!

Cimitirul din Săpânţa este renumit prin crucile sale viu colorate, şi picturile naive reprezentând scene din viaţa persoanelor înhumate, dar şi prin scurtele poezii, unele cu nuanţe umoristice, în care sunt amintite persoanele respective.

Cel care a venit cu ideea realizării acestor cruci a fost artistul popular local Stan Ioan Pătraş, om simplu cu frica lui Dumnezeu, despre care se spune că s-a inspirat din cultura dacilor, care socoteau că moartea nu poate fi decât un eveniment vesel, doar o trecere într-o altă lume. În prezent, în Cimitirul Vesel sunt peste 800 de cruci, un veritabil muzeu în aer liber, o atracţie turistică în adevăratul sens al cuvântului. Într-un clasament al monumentelor funerare cunoscute, Cimitirul Vesel de la Săpânţa se află pe locul 2, după Valea Regilor din Egipt, şi pe primul loc în Europa.

Am lăsat în urmă aglomeraţia de la Cimitirul Vesel şi ne-am îndreptat paşii către Mănăstirea Săpânţa-Peri, din aceeaşi localitate, situată la circa 1 km. de drumul judeţean care străbate localitatea. Vechea mănăstire Peri construită din piatră, se află astăzi pe teritoriul Ucrainei, aici având sediul timp de 312 ani Episcopia Română a Maramureşului şi Satmarului.

Originile acestei mănăstiri sunt legate de Dragoş Vodă, nepoţii săi donând mănăstirii în anul 1391 mai multe terenuri şi bunuri. Actuala mănăstire, avânt tot numele de Peri, în amintirea celei vechi, a fost construită în 1997, în stil maramureşean, de către preotul Grigore Lutai, după planurile arhitectului Daniel Cordoş, are hramul ,,Sfinţii Mihail şi Gavril", obşte de maici, iar biserica din lemn cu o înălţime de 78 m este considerată cea mai înaltă biserică de acest fel din lume. Atât Mănăstirea Bârsana cât şi Mănăstirea Săpânţa-Peri sunt incluse în patrimoniul UNESCO.

Am părăsit Săpânţa cu gândul la Sighetu Marmaţiei, unde urma să vizităm Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei. Greu am găsit loc de parcare în Sighet, dar ne-am înveselit repede când am văzut ditamai cuiul, de aproape 2 metri înălţime, monument din centrul oraşului, amplasat între clădirea primăriei şi cel al unei farmacii, simbolizând ,,locul unde se agaţă harta în cui". :)

Intrarea în muzeul amenajat în clădirea fostei închisori s-a făcut repede, deşi turişti erau cu duiumul, totul se face în linişte, parcă pentru a respecta memoria celor care au murit aici în chinuri cumplite. Închisoarea Sighet a fost construită în anul 1897, de către administraţia austro-ungară, ca închisoare de drept comun.

Începând cu anul 1948, a devenit loc de detenţie pentru mai multe grupuri de studenţi şi ţărani maramureşeni, care se opuneau ideologiei comuniste, iar din 1950 aici au fost aduşi demnitari şi oameni de cultură din întreaga ţară, foşti miniştri, preoţi, istorici, militari, ziarişti, consideraţi duşmani ai poporului, unii dintre aceştia fiind condamnaţi la pedepse grele, printre ei numărându-se nume ilustre ca Iuliu Maniu sau Dinu Brătianu. În urma condiţiilor de detenţie precare şi tratamentului inuman la care erau supuşi, mulţi dintre cei închişi au murit, până în prezent numărul celor care au fost traşi la răspundere pentru comiterea acestor atrocităţi fiind foarte mic.

Muzeul a fost înfiinţat în anul 1997, la iniţiativa Fundaţiei Academia Civica, a cărei preşedintă era la vremea aceea poeta Ana Blandiana.

Amenajarea interioară cuprinde Sala Hărţilor, unde pot fi văzute hărţi cu locaţia penitenciarelor din România, a locurilor de execuţie sau a lagărelor de muncă forţată. Pe coridorul care duce către locul de detenţie a deţinuţilor sunt expuse fotografii cu majoritatea celor care au fost închişi aici. În cele 48 de foste celule pot fi văzute diferite metode de tortură din închisorile şi lagărele de exterminare din acele vremuri. Mai pot fi văzute expoziţii privind demolările unor clădiri de patrimoniu care au avut loc în România comunistă, privind acţiunile de deportare de după anul 1950, expoziţia strategiei privind distrugerea religiei, precum şi expoziţia Canalul Dunăre - Marea Neagră, proiect faraonic unde au fost aduşi la muncă forţată zeci de mii de oameni, mulţi dintre aceştia găsindu-şi sfârşitul acolo.

În curtea muzeului poate fi văzută sculptura ,,Cortegiul Sacrificaţilor", realizată de Aurel Vlad, ce reprezintă 18 persoane care merg către un zid care le închide orizontul, aşa cum comunismul a obturat orizontul şi năzuinţele a milioane de români timp de zeci de ani. Tot în curtea muzeului vizitatorii pot aprinde o lumânare în memoria celor care au pierit aici, în Spaţiul de reculegere şi Rugăciune, amenajat într-o încăpere subterană, pe culoarul ce duce spre încăpere fiind tapetate numele celor care au murit în închisorile comuniste din acea perioadă.

Mult timp îmi vor rămâne în minte cele văzute aici, poate să ai un suflet de piatră să nu te gândeşti că într-o închisoare dintr-un colţ uitat de lume au suferit şi murit oameni nevinovaţi.

Întrucât aş risca să vă plictisesc cu un review prea stufos, închei aici cu prezentarea unei părţi a obiectivelor vizitate de noi în Maramureş, următoarele vor fi descrise în alt articol... sper!

Vacanţe frumoase vă doresc!

Citește și CONTINUAREA aici

---
Trimis de Safta Radu in 19.08.19 16:44:34
Validat / Publicat: 19.08.19 17:20:50
VIZUALIZĂRI: 1265INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în #EXCURSII și CĂLĂTORII.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Safta Radu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 47000 PMA (din 50 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

5 ecouri scrise, până acum

webmasterX [19.08.19 17:20:27] »

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Vacanța în Maramureș, #EXCURSII și CĂLĂTORII - MARAMUREȘ / OAŞ" (deja existentă pe sait)

[Rubrica inițială: BUFFER CĂLĂTORIE]

mprofeanu [20.08.19 13:12:27] »

@Safta Radu: Excelent reviewul și iar cu aducere aminte pentru mine! În Maramureș am mai fost cred că ultima dată acum 10 ani. Văzând pozele trebuie să ajung din nou acolo...

Am văzut Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei mult mai demult când băiatul meu era tânăr adolescent, fata nu a mers cu noi, era deja la casa ei...

Băiatul mi-a mulțumit acum de curând spunându-mi că după acea vizită în mintea lui am semănat sămânța care a crescut puternic an de an...

Degeaba încerc eu să-i explic că fiecare perioadă este cu bune și cu rele, el zice categoric NU acelei " epoci de tristă amintire" ...

Mulțumesc pentru aducere aminte!

Safta Radu CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [21.08.19 17:18:07] »

@mprofeanu: Nici noi n-am mai ajuns prin Maramureş din 2010, chiar era cazul să vizităm zona, e atât de frumos, sunt atâtea locuri de vizitat...

Probabil că fiul dumneavoastră nu a ,,prins" acele vremuri, nu are de unde să ştie cum trăiau oamenii în perioada comunistă, într-adevăr erau multe probleme, dar au fost şi realizări, de bine de rău ţara a mers înainte, s-au făcut multe lucruri bune. După 1989 s-a mai făcut ceva ? Nimic! O contribuţie importantă o are şi mass-media, care în permanenţă a descris în culori sumbre perioada comunistă, generaţiile de după 1989 nu o pot percepe altfel.

Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighet m-a marcat profund, s-au comis atâtea atrocităţi acolo, erau vremuri tulburi...

Mulţumesc pentru aprecieri şi pentru vot.

gabiscriba [18.08.20 21:32:38] »

@Safta Radu:  Am trait in perioada comunismului. Totusi, sa nu-l "laudam" prea tare. A fost groaznic.

Safta Raduscris / TELEFON CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [18.08.20 22:00:04] »

@gabiscriba:  Probabil ca nu ai citit bine ecoul meu. Nu am lăudat comunismul, am menționat ca au fost foarte multe probleme. Într-adevăr, oamenii trăiau în condiții austere, spartane, dar în acest comunism s-a mai construit ceva, oamenii aveau slujbe, alea care erau, bune, rele, astăzi ce avem, milioane de români au plecat în strainataturi pentru o bucata de pâine. Din 1990 pana astăzi ce s-a mai construit în tara asta? S-a vândut tot, s-a ales praful!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
gabiscriba, mprofeanu, Safta Radu, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2020 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.104940891266 sec
ecranul dvs: 1 x 1