Cu barcuța buclucașă la Cazanele Dunarii — Excursie la întâlnirea AFA Herculane

TIPĂREȘTE

Pentru că s-a tot discutat despre aventura în care a fost prinsă bărcuța noastră buclucasă în excursia făcută la Cazanele Dunării am să încerc să vă povestesc ce și cum prin prisma celor vazute și simțite de mine.

La întâlnirea AFA de la Herculane am optat pentru excursia nr. 2, cea de la Orșova și Clisura Dunării, așa că de dimineață m-am îmbarcat în microbuz împreună cu fiul și soțul meu stiind că va fi o excursie memorabilă și s-a dovedit a fi așa cu prisosință, o excursie pe care cei aflati in barcuța cu pricina nu cred că o vor uita ușor.

După ce am făcut o vizită la Mănăstirea Sfânta Ana și apoi la biserica romano-catolică, ambele din Orșova, ne-am îndreptat spre Clisura Dunării. Drumul urca vârtos, microbuzul nostru abia se misca, avea o problemă care l-a întoarcere ne-a dat emoții.

Am oprit in apropiere de Capul lui Decebal și am coborât cîteva trepte de lemn spre locul unde ne asteptau barcile pentru plimbarea pe Dunăre, erau două mici șalupe care aveau folie transparentă de jur împrejur pentru protectie și o bărcuță roșie pătrățoasă care era complet descoperită pe laterale.

Pentru că eu aveam o problemă la un genunchi si acesta mă durea, le-am făcut semn fiului si sotului meu să vină după mine în barcuța rosie care era mai joasă, sau poate am fost atrasă de culoarea rosie si de faptul că aveam vizibilitate mai buna fiind fara folie de protectie și mă gândeam că voi face niste poze foarte frumoase. Cert este că nu am tras lozul câștigător sau poate da, a fost câștigător pentru că plimbarea ce a urmat a fost o adevărată aventură ce nu va fi ușor uitată.

În barcă eram cam 12 persoane și baiatul care conducea barca, nu am stat să număr dar am recunoscut pe @bălasa violeta, @dianamea, @Floria, @AZE, @teo ara, @Thracus și sotii sau sotiile acestora.

La început totul a mers bine, băiatul ne-a povestit foarte frumos despre Capul lui Decebal, sculptura în piatră de dimensiuni impresionante care concurează cu Statuia Libertății din SUA ca și înălțime. Constructia a început în anul 1994 și a durat până în anul 2004, fiind finalizată doar în proporție de 60%, deoarece finanțatorul ei, Iosif Constantin Drăgan, a murit in anul 2008. Sub capul lui Decebal se găseşte o inscripţie în latină, – DECEBAL REX – DRAGAN FECIT (Regele Decebal – făcută de Drăgan).

Dunărea părea linistită desi vântul bătea cu putere, sotul meu a plecat de la hotel fără căciulă și a primit un șal de la @dianamea iar apoi o căciulă pe care aceasta o avea în rucsac iar salul i l-a dat sotului Violetei.

Am ajuns apoi in dreptul Mănăstirii Mraconia, si baiatul a povestit și despre aceasta. Am aflat că a fost construită în anul 1523 și a fost distrusă în războiul ruso-austro-turc, fiind refăcută şi demolată ulterior de regimul comunist, în 1967.

Când nivelul Dunării scade foarte mult, se pot observa ruinele în formă de cruce ale vechiului lăcaş, localnicii au botezat-o “Mănăstirea de sub apă”.

Am ajuns la Pestera Ponicova, cea mai mare peșteră din Clisura Dunării săpată în versantul stâng al Dunării, în Cazanele Mari, fiind parţial inundată după crearea lacului de baraj. Galeriile sale însumează 1.660 m străbătând Ciucaru Mare și ieșind în Dunăre.

Urma să ne întoarcem de unde am plecat dar dupa aproximativ cincizeci de metri a venit un bărbat cu o altă șalupă goală, fără turiști, și i-a spus băiatului ce conducea barcuta noastră că sunt valuri mari pe Dunăre și dacă vrea merge in fața noastră să taie valurile, el i-a răspuns că nu este nevoie că nu o să meargă tare. Valurile au devenit tot mai puternice, ne izbeau cu furie, primeam din cand in cand cate un dus bun, eram uzi peste tot, uzi și la picioare pentru că aveam apă în barcă până la glezne. Din păcate din acest moment nu mai am poze pentru că nu îmi mai era gândul la telefon, mă țineam cu putere ca la următoarea rafală de apă să nu fiu aruncată peste bord. Il auzeam pe sotul Violetei care era vizavi de mine cum intreabă dacă mai avem mult de mers.

Bărcuța troznea la fiecare val, fiul meu care nu avea vesta legată i-a cerut sotului meu să i-o lege, doamna din dreapta mea era întepenită de frică, Violeta râdea, baiatul ce conducea barca a inceput să fie speriat, i se citea asta pe fată, a început să caute să sune patronul la telefon pentru a cere ajutor dar nu era semnal in zonă. Mai era cam o palmă si apa ar fi trecut peste marginile barcii, atunci a luat decizia înțeleaptă să ne îndreptăm spre cel mai apropiat golf. Cand am ajuns în golf, lângă ponton, eu am vrut să-mi dezleg vesta de salvare dar mi-a spus să nu o fac pentru că pontonul este șubred și trebuie să trecem căte unul să nu se scufunde. Pentru a ajunge sus langă cabana și șosea a trebuit să urcăm tot căte unul pe două scânduri in pantă, dar fiind uzi picioarele ne alunecau foarte rău. A fost bine că a iesit soarele și parcă nu a fost așa de frig până a ajuns la noi microbuzul sau nu mai simteam frigul, era de vină adrenalina.

Aceasta a fost povestea bărcutei rosii buclucase, cred că sunteti invidioși pe noi, am avut parte de o plimbare pe cinste, o plimbare ce nu va fi usor data uitării.

Va sărut cu drag.

---

VIZUALIZĂRI: 679 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI