Biserici de lemn în Neamț

TIPĂREȘTE

"Biserica este cea mai veche şi cea mai frumoasă construcţie de interes comunitar din satul românesc, în jurul ei construindu-se principalele edificii culturale şi sociale."

Am scris despre Biserici de lemn din Dâmbovița, despre Alte biserici de lemn din Dâmbovița, precum și despre Nestemate din lemn la Cobia - toate situate în județul Dâmbovița.

Bisericile de lemn din Neamț - ținutul copilăriei mele - constituie de mult un capitol pregătit pentru a fi abordat, dar - până acum - nu am făcut mai mult decât o referire la Biserica de lemn din Răpciuni, biserică datând din 1773, care a fost adusă la Muzeul Naţional al Satului în 1958, odată cu strămutarea satelor care urmau a fi acoperite de apele Bistriţei prin construirea barajului de la Izvorul Muntelui. Vezi Ținutul Neamțului la Muzeul Național al Satului

Multe dintre bisericile de lemn înălțate în Ţinutul Neamţului încă se mai păstrează, unele funcţionând şi în prezent. Pe lângă valoarea şi particularităţile arhitectonice ale acestora, demne de remarcat sunt decorațiunile realizate prin cioplire, crestare sau sculptare a lemnului, decorațiuni amplasate atât la exterior cât şi în interior. Meşterii dulgheri s-au întrecut în realizarea măiestrelor dantelării în lemn, dispuse în benzi sau chiar în zone decorative, din ce în ce mai ample şi mai încărcate.

Pentru că am vizitat recent o parte din aceste mărturii de înălţare sufletească, adevărate bijuterii de arhitectură populară realizate în cel mai autentic stil moldovenesc, intenționez să scriu câteva rânduri despre ele. De la început, menționez că bisericile de lemn din Neamț nu au măreția celor din Maramureș. Ele sunt modeste, iar unele - cele mai noi - mai înalte, tencuite și pictate în interior, încearcă să semene cu cele de zid. Multe dintre ele nu sunt din bârne aparente, ci au pereții acoperiți cu șipci vopsite ceea ce - în opinia mea - le estompează frumusețea.

Biserica de lemn de la Schitul Draga

La Schitul Draga se poate ajunge urmând drumul de ieșire din Piatra Neamț spre Târgu Neamț. Schitul se află într-o poiană de pe malul drept al Cuiejdiului, pe versantul Dealului Cozla, către limita nord-vestică a cartierului Dărmănești. Cu 2 km înainte de ieșirea din oraș, într-o zonă mărginașă, cu case, un indicator conduce spre o străduță aflată pe stânga sensului de mers. Cu mașina, în coborâre, se poate înainta doar până la Cuejdi - un pârâu când mai bogat, când mai sărac în ape. O punte, apoi o scară, vă vor conduce pe drumul de acces spre schit. Urcușul nu este lung și nici prea greu. Pentru cei mici poate fi chiar un prilej de bucurie. Veverițele roșcate îți taie calea cu repeziciune, iar florile sălbatice (brândușele de toamnă în cazul nostru) îți încântă privirile. Pentru cei care obosesc mai repede, din loc în loc sunt bănci pentru odihnă.

Vechea biserică de lemn a schitului nu mai există. Construcția din bârne de stejar, caracteristică arhitecturii bisericești de factură populară din sec. XVIII, a fost mistuită de flăcări în 1992. În pridvorul bisericii noi, pentru cei interesați, există o descriere amănunțită a fostei biserici de lemn de la Schitul Draga.

Biserica de lemn "Buna Vestire" pe care o vedem astăzi la Schitul Draga, construită în perioada 1779-1787, se afla inițial în cartierul Sărata (în vestul orașului Piatra Neamț). În anul 1999, Biserica de lemn "Buna Vestire" din Sărata a fost mutată pe amplasamentul fostei biserici arse de la Schitul Draga. Construită din bârne de lemn dispuse orizontal, încheiate în "coadă de rândunică", biserica are temelie de piatră și este acoperită cu draniță. Turla așezată deasupra pridvorului are o formă deosebită. Este - cred - elementul caracteristic pentru această veche construcție de lemn. Restaurarea nu pare a fi terminată. În această biserică nu se slujește, iar dacă ceri să vezi interiorul, călugării te invită în biserica nouă și chiar o deschid special pentru tine.

Biserica de lemn de la Mănăstirea Bistrița

La Mănăstirea Bistrița am fost de foarte multe ori. Mănăstirea Bistrița - veche ctitorie voievodală, adăpost de oseminte domnești, păstrătoare de legende și fapte de neuitat din istoria și viața spirituală a neamului nostru - a fost întotdeauna o atracție pentru mine, ea fiind prima mănăstire pe care am vizitat-o în viața mea. Aș putea spune că am crescut în umbra zidurilor ei. De astă dată, vizita la Mănăstirea Bistrița a fost impusă de dorința de a vedea biserica de lemn, obiectiv despre existența căruia am aflat destul de târziu, eu nemaifiind de mult decât un musafir în ținutul copilăriei mele.

Mergând de la Piatra Neamț spre Bicaz, în satul Bistrița, un drum asfaltat, spre dreapta, conduce la Mănăstirea Bistrița. Lângă parcare, în cimitir, se poate vedea o frumoasă biserică de lemn. Este un monument istoric datând din 1785, strămutat după 200 de ani (în 1985) de către starețul de la acea vreme (Arhim. Ciprian Zaharia), din satul Bârcu, comuna Români, județul Bacău. Biserica a fost refăcută în perioada 1985-1990. În anul 2002, Înalt Preasfințitul Daniel - pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei - însoțit de un sobor de ierarhi români şi străini, a săvârşit slujba de sfinţire a bisericii. Lăcașul de lemn din cimitirul mănăstirii a primit hramul "Sfântul Ioan Casian" şi "Sfântul Ciprian al Cartaginei".

Biserica nu se poate vizita în interior, portița de la pridvor fiind ferecată. Este însă o plăcere să-i dai ocol și să-i privești turla, acoperișul cu ingenioasa îmbinare a draniței, precum și decorațiunile care abundă în jurul ușii, pe stâlpii de susținere ai pridvorului, pe pereți și în jurul micilor ferestre.

Biserica de lemn Văleni

În Văleni - cartier al orașului Piatra Neamț situat dincolo de albia Bistriței, am descoperit încă o foarte veche biserică de lemn. Pentru a ajunge acolo, după ce se trece podul, se urmează drumul spre stânga, în sensul curgerii râului. După câțiva kilometri, pe Str. Magnoliei, îți apare în față bisericuța, un edificiu arhaic, cu pereții întunecați de trecerea vremii. Cercetătorii afirmă că Biserica "Schimbarea la Față" din Văleni datează din prima jumătate a sec. XVI fiind ctitorie a lui Petru Rareș. Construcția este executată din bârne și scânduri groase de brad și de stejar pe temelie de piatră. Acoperișul este din draniță, simplu, subliniind doar absida pentagonală a altarului. Interiorul este împărțit în pronaos, naos și altar. Pridvorul închis, situat pe latura vestică, este - conform pliantului pe care l-am primit - un adaos mai nou (1924). Clopotnița realizată din zidărie de piatră peste care se suprapune o structură de lemn, se află lângă biserică, în partea sudică.

Lăcașul este încă funcțional. Am intrat în biserică - prima biserică de lemn pe care am găsit-o deschisă în acest periplu. Preotul care tocmai terminase slujba, ne-a întâmpinat dispus să schimbe o vorbă cu noi. Am primit un pliant foarte bine realizat care prezintă biserica - monument istoric din Văleni. Am aflat că lui Petru Rareș - primul ctitor, i s-a alăturat mai târziu Alexandru Lăpușneanu și Ieremia Movilă care au refăcut și au înzestrat biserica. Primul pomelnic al bisericii este expus pe perete și - prin bunăvoința părintelui - l-am și fotografiat.

Catapeteasma nu este cea originală, cea veche neavând forma tradițională. Era doar un perete de lemn pe care se aflau icoane așezate fără a se respecta canoanele bisericești. Aceste icoane însă, în marea lor majoritate, aveau o valoare istorică și artistică cu totul deosebită, fiind executate pe bucăți de scândură atent pregătite cu un glet de ipsos. Aceste reușite creații ale iconografiei datează din sec. XVI - XVII. Multe dintre ele, mai exact 105, au fost preluate de Mitropolia Moldovei, iar altele au ajuns la mănăstirile Bistrița, Văratec, Agapia sau Neamț. Și la Văleni, pe pereții bisericii pot fi văzute încă multe icoane de tazaur. Marele număr de lucrări iconografice, unitatea lor stilistică și continuitatea cronologică, îndreptățesc ipoteza că la Văleni a funcționat, timp de peste două secole, o prestigioasă școală de pictură. Din vechea catapeteasmă a bisericii Văleni se mai păstrează doar ușile împărătești, cu scena Buneivestiri.

Pe lângă valoroasele icoane, mi-a atras atenția Tripticul Ctitorilor întocmit în timpul lui Ieremia Movilă și refăcut în 1839. În lipsa unei inscripții votive sau a unor documente care să permită datarea exactă a monumentului, acest triptic constituie singura sursă capabilă să furnizeze informații privind începuturile Bisericii de lemn din Văleni. Pe lângă valoarea documentară, tripticul are și valoare artistică, pictura miniaturală din registrul superior rivalizând cu orice lucrare de acest gen din epocă.

Biserica de lemn Dobreni

În comuna Dobreni, izolată, în mijlocul unui cimitir, am descoperit Biserica de lemn "Sfinții Voievozi" Măşcăteşti. Numele de Măşcăteşti i-a rămas din vechime, satul fiind strămutat pe la începutul sec. XIX. Drumul asfaltat, îngust, dar foarte bun, ne-a dus chiar până aproape de obiectiv. Din păcate, în afară de două persoane care lucrau în cimitir și de alte două care adunau fânul pe terenul alăturat, n-am întâlnit pe nimeni care să ne deschidă sau să ne dea un cât de mic detaliu despre biserica - monument istoric. O placă de marmură informează - în română, engleză și francează - că Biserica de lemn "Sfinții Voievozi" Măşcăteşti înălțată în anul 1832 pe locul alteia mai vechi este construită din bârne de brad și de stejar pe temelie de piatră și are clopotnița deasupra pridvorului situat la apus.

Din cercetările mele ulterioare am înțeles că nu se cunoaște cu exactitate anul ridicării acestui lăcaș. Un mic mormânt existent în naos, pe a cărui piatră funerară se află inscripționat anul 1656, ne îndreptățește să credem că biserica datează de la mijlocul sec. XVII. Legendele locale spun că Ștefan cel Mare ar fi construit aici un mic lăcaș care a ars, pe locul lui fiind înălțată Biserica de lemn "Sfinții Voievozi".

Ne-am mulțumit să dăm ocol sfântului lăcaș observând planul trilobat, absidele poligonale, pridvorul și acoperișul de draniță dominat de turnul pătratic al clopotniței. Am remarcat ușa nouă, frumos executată și piatra inscripționată în chirilică de la baza troiței.

Biserica de lemn Bordea

Nu intenționam să vizităm Biserica de lemn "Sf. Nicolae" din satul Bordea, comuna Ștefan cel Mare. Am ajuns acolo căutând o altă biserică de lemn pe care până la urmă n-am găsit-o. Biserica din Bordea - cu clopotnița la colț de stradă, cu acoperiș de tablă și cu pereții blăniți - nu m-a atras. Am intrat totuși, am privit interiorul în întregime capitonat cu scânduri, catapeteasma care părea de dată mai recentă, am cerut preotului - singura persoană întâlnită - detalii de orientare, apoi am plecat.

Încheiere

Sunt încă multe alte biserici de lemn în Neamț. Când am optat pentru cele pe care le-am vizitat și le-am și prezentat aici, făcusem deja un studiu destul de amănunțit în această problemă. Trebuie să spun însă că așa cum nu mă preocupă vizitarea bisericilor și mănăstirilor foarte noi, fără istorie, la fel, nu mă preocupă orice biserică de lemn. Blănirea bârnelor - acoperirea bârnelor cu scândură (procedeu de protejare frecvent întâlnit la bisericile de lemn din Neamț) - nu este chiar pe placul meu. Ca să nu mai spun că multe dintre ele sunt vopsite la exterior în gri, albastru, alb… ceea ce le ia încă o dată din frumusețe.

---

VIZUALIZĂRI: 1270 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI