Mănăstirea Tazlău - ctitoria lui Ștefan cel Mare

TIPĂREȘTE

În ziua aceea, a doua din circuitul nostru moldav din această vară, aveam inclus în program - după vizita la Mănăstirea Nechit - și un popas la Mănăstirea Tazlău, vechea ctitorie a lui Ștefan cel Mare. De fapt, mănăstirea lui Ștefan cel Mare - pe care nu o mai văzuserăm vreodată - era ținta călătoriei noastre din acea zi. De la Mănăstirea Nechit, revenind la DJ156A și continuând la dreapta, din Borlești până la Tazlău sunt 8,5 km.

Comuna Tazlău care are în componență doar un singur sat, este așezată la limita dintre județele Neamț și Bacău, într-o depresiune traversată de râul Tazlău. Lângă firul apei se înalță o aglomerare de stânci mari - “Măgura Tazlăului” - numită din străbuni “Masa lui Ștefan Vodă” . Legendele locale spun că de acolo și-a trimis domnul Moldovei săgeata pentru a fixa locul altarului bisericii nou ctitoritei sale mănăstiri.

Primele documente referitoare la apariția Tazlăului sunt de fapt cele legate de construirea mănăstirii (în 1496-1497) de către Ştefan cel Mare. Satul a apărut mult mai târziu. Documentele vremii spun că “întemeietorii Tazlăului sunt Toader şi Lie, slugile lui Alexandru cel Bun, cărora în anul 1424 li se dă loc pe Tazlău, lângă râu, la obârşia lui, la pod şi unde iese din pădure mai sus, la podeţul Meteştilor, să-şi aşeze şi să întemeieze o mănăstire, să le fie lor uric de ctitorie, lor şi copiilor lor şi întregului neam în veci” .

Dar, primul document care amintește de Mănăstirea Tazlău, este cel datat 30 octombrie 1458, prin care domnul Moldovei, la rugămintea egumenului Mănăstirii Bistrița, întărește hotarele acesteia. Documentul specifică faptul că “Braniștea Mănăstirii Bistrița se împreună cu braniștea Mănăstirii Tazlău până la Răchițiș” .

După mai multe donații, la 4 iulie 1496, a început construcția bisericii Mănăstirii Tazlău, cu hramul “Nașterea Maicii Domnului” . După cum reiese din pisania așezată în dreapta ușii de la intrarea în pronaos, edificiul este terminat la 8 noiembrie 1497: “Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, am zidit această biserică în cinstea Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu și a Curatei ei Nașteri, ca sa fie întru rugă sieși și doamnei sale Maria și fiilor săi, Alexandru și Bogdan și care a început a se zidi în anul 7004 luna iulie 4 s-a săvârșit în anul 7005, iar al domniei sale al 41-lea an curgător, luna noiembrie 8” .

Știam toate acestea din documentările mele anterioare. Citisem și că Biserica “Nașterea Maicii Domnului” de la Tazlău, una dintre cele mai mari ctitorii ale lui Ștefan cel Mare, a beneficiat de adaosuri ulterioare. Petru Rareș a construit turnul - clopotniță de la intrare, Alexandru Lăpușneanu a adăugat pridvorul, iar Ieremia Movilă a înzestrat biserica cu o minunată ușă lucrată în lemn de arin, în anul 1596.

Mai știam că după ce a trecut prin grele încercări - prădată de cetele secuiești (1514), închinată patriarhiilor din Constantinopol și Ierusalim (sfârșitul sec. XVII), apoi Muntelui Sinai (1711), decăzută din punct de vedere economic și spiritual, incendiată - biserica mănăstirii a devenit parohie. 1990 a fost anul în care ctitoria lui Ștefan cel Mare a redevenit mănăstire.

Nu voi povesti nimic despre arhitectura bisericii Mănăstirii Tazlău și nici despre celelalte obiective componente ale ansamblului monahal pentru că nu le-am văzut. Am văzut doar bustul marelui voievod moldovean aflat în parcarea de la intrare, iar în spatele lui, dincolo de zidul ca de fortăreață al lăcașului… un vast șantier în lucru.

Da, Mănăstirea Tazlău este în renovare, iar lucrările vor mai dura cel puțin doi ani. Ne-a spus-o părintele Arhimandrit Iosif, starețul mănăstirii. L-am găsit în haine de lucru, în fruntea unui grup de muncitori care săpau un șanț. Ne-a ieșit în întâmpinare și și-a cerut iertare că - pentru a evita orice posibil accident - nu ne poate permite accesul în șantier. Ne-a arătat care sunt punctele din care putem fotografia starea actuală a sfântului lăcaș și ne-a invitat în paraclis. Aflat aproape de parcare, paraclisul nu era totuși prea ușor de accesat. Șanțul săpat, adânc de un stat de om, era descurajator pentru noi, mai ales că avea doar o punte îngustă, dintr-o scândură, pe care făceau echilibristică muncitorii. Ni s-a adus o punte mai lată și mai rezistentă, din metal, dar sora mea tot nu a avut curaj să treacă dincolo. Doar eu și soțul meu am vizitat paraclisul, am fotografiat tot ceea ce am putut și am aprins câte o lumânare pentru părinții noștri care nu mai sunt și pentru cei care au rămas să-i plângă.

Vom reveni la Mănăstirea Tazlău atunci când lăcașul va fi gata să-și primească din nou vizitatorii. Tot atunci vom vedea și mormântul Sfântului Cuvios Chiriac de la Tazlău, cel mai cunoscut pustnic nevoitor în preajma Mănăstirii Tazlău, considerat ctitorul duhovnicesc al mănăstirii. Născut într-o familie de credincioși din Mastacăn, un sat apropiat, s-a călugărit la Mănăstirea Tazlău, apoi s-a retras în sihăstrie într-o peșteră din Măgura Tazlăului unde și-a încropit un mic altar de rugăciune. Plecat la Domnul în 1660, este înmormântat în pridvorul bisericii mănăstirii.

Încheiere

În afară de mănăstirea ctitorită de Ștefan cel Mare, cu toate adăugirile ulterioare - un monument istoric de arhitectură de interes național, Tazlăul găzduiește și un obiectiv inclus în lista monumentelor istorice de interes local - Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial, inaugurat în 1925.

Despre Casa memorială Ioan I. Mironescu (1883-1939) - medic, profesor la Facultatea de Medicină din Iași, scriitor și deputat - am aflat mai târziu, așa încât nu am încercat să o găsim.

Prin amenajarea ei s-a urmărit reconstituirea unei fărâme din viaţa satului Tazlău în perioada interbelică. Am aflat că aici au avut loc mai multe întâlniri și activităţi culturale la care au participat mari scriitori ai vremii. În nuvela sa “Într-un colţ de rai” , Ioan I. Mironescu face referiri și la Mănăstirea Tazlău. Nu știu dacă această casă memorială mai există acum (am citit că ar fi fost revendicată), dar - la viitoarea noastră vizită la Tazlău, promit că o vom căuta.

Iată, deci, un motiv în plus să revenim la Tazlău.

P. S. Pentru că nu am reușit să vedem ctitoria lui Ștefan cel Mare în interior, atașez un scurt film - cred eu - sugestiv.

---

VIZUALIZĂRI: 1344 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI