GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Alte biserici de lemn din Dâmbovița
Consecventă ideii de a vedea și de a arăta și altora cât mai multe dintre bisericile de lemn incluse în patrimoniul cultural național, după ce am explorat vestul județului unde se află cele mai multe Biserici de lemn din Dâmbovița, în cea de-a doua călătorie întreprinsă în același scop și în același județ, am abordat partea de sud și de sud-est.
După o scurtă abatere la Lunca Narciselor din Valea Neajlovului unde un întreg câmp albit de narcise înflorite ne-a făcut să ne simțim cu adevărat fericiți, am pornit pe alte drumuri, în căutarea bisericilor de lemn care figurau pe lista noastră de obiective de vizitat în acea zi.
Drumurile prin și printre satele dâmbovițene sudice sunt destul de bune, iar căutările noastre - care li se păreau unora de mare mirare - au fost ușurate de prezența multor localnici pe afară, pe la porți. Era luni, a doua zi de Paști, o zi numai bună pentru plimbare și taifas din cel puțin două motive: era sărbătoare, iar vremea - după câteva zile ploioase - era acum minunată.
Dar, se pare că am pornit în călătoria noastră cu stângul. La Ungureni, sat în care internetul semnala existența unei vechi biserici de lemn, localnicii vârstnici nu-și aminteau decât de existența unei foarte vechi biserici de lemn care a fost demolată, în locul ei înălțându-se o nouă biserică, de zid. Ne-au mai spus că în curtea acesteia, în cimitir, se poate vedea și acum un mic paraclis care nu este din lemn. Am ajuns până acolo, dar micul lăcaș tencuit la exterior nu era ceea ce căutam noi. Așadar, nu ni s-a părut demn de a-l fotografia și de a-i atașa imaginea aici. Din Ungureni, pe DJ 701 - trecând prin Crovu și Odobești - ne-am îndreptat spre Sălcuța.
Biserica de lemn Sălcuţa
Biserica "Sfântul Nicolae" declarată acum monument istoric și de arhitectură religioasă, a aparținut parohiei sat Cornetu, sat care ulterior a fost înglobat Sălcuței. De aceea, pe plăcuța care marchează edificiul ca monument istoric veți vedea scris "Biserica de lemn Sf. Nicolae - Cornetu". Datat din anul 1740, sfântul lăcaș este menționat în Catagrafia județului Dâmbovița de la 1831 și amintit și într-un act din 21 august 1832.
Renovată la sfârșitul sec. XIX (1887) și probabil și de atunci încoace câte puțin, pe unde a mai fost nevoie, bisericuța arată acum binișor. Tot întrebând, am găsit-o pe str. Teiului la numărul 75, în Sălcuța, acum un cartier al orașului Titu. O primă remarcă, valabilă și pentru celelalte lăcașuri de lemn pe care le-am văzut în cursul aceleiași zile. În sudul județului bisericile de lemn nu mai sunt acoperite cu șindrilă ca toate cele din vest, ci au căpătat - la renovări - acoperișuri din tablă. De asemenea, pereții de lemn ai bisericii din Sălcuța au fost acoperiți la exterior cu tencuială, doar o mică parte a fațadei lăsând lemnul descoperit. Cu trei turnulețe pătratice (două mai mici și unul mai mare) sfântul lăcaș - izolat de sat - servește acum drept biserică de cimitir. Impresionante sunt crucile din cimitir, foarte vechi - unele de aproape 200 de ani - pe care încă se mai poate desluși slova scrisă.
Pe lângă clopotnița în care se urcă pe o scară exterioară, simplă, rezemată de zid, am ieșit din curte. Intrarea nu este ferecată, dar lacătul stă prins în lanțul cu care poarta de fier este legată doar pentru a nu fi izbită de vânt și pentru a împiedica animalele să intre în cimitir.
Continuând spre comuna Butimanu unde urma să căutăm un alt obiectiv, după nici 9 km, în satul Lungulețu, dincolo de un șir de case și o porțiune de câmp, privirea mi-a fost atrasă de silueta unei alte biserici de lemn. Nu știam nimic despre ea și nici nu o aveam pe lista mea. Am oprit și am intrat în vorbă cu trei femei care stăteau la taifas pe banca din fața unei porți. Ne-au spus că în sat sunt trei biserici, dar numai cea din cimitir - cea mai veche - este din lemn. Pentru că unui străin de acele locuri îi este greu să se descurce pe ulițele satului, două dintre ele s-au oferit să ne conducă. Mulțumită bunăvoinței lor, am adăugat pe lista noastră încă un lăcaș - monument de arhitectură religioasă.
Biserica de lemn Lungulețu
Biserica de lemn din Lungulețu este - ca și celelalte - o biserică de cimitir. Este veche, are un pridvor deschis identic celor de la vechile case țărănești și este acoperită cu tablă. Turla - una singură, înălțată pe pronaos - are pereții înveliți tot cu tablă. O particularitate care atrage privirile vizitatorului este decorarea pereților exteriori, din lemn, cu pictură. De jur-împrejur, lăcașul este împodobit cu chipuri de sfinți executate pe foi de tablă țintuite mai apoi în bârnele de lemn. În pridvor, în stânga ușii ferecate sunt înfățișați Sf. Mihail și Sf. Ștefan, iar în dreapta Sf. Gavriil și Sf. Andrei. Toate aceste lucrări sunt donații ale credincioșilor din sat.
Pe plăcuța care marchează monumentul istoric - destul de prost plasată (chiar pe ușa de la intrare, mascată de un grilaj) cu greu se poate citi că "Biserica Sf. Arhangheli Mihail si Gavril" la Pantazi datează din perioada 1780-1790.
Biserica de lemn Decindea
Biserica de lemn "Adormirea Maicii Domnului" din satul Decindea are o istorie legendară pe care noi am aflat-o prin bunăvoința unui om ce părea destul de școlit, venit cu familia, în zi de Paști, la mormintele rudelor.
Ne-a spus că biserica ar fi fost înălțată prin 1530-1540, din trunchiul unui singur stejar, de către și pentru robii din ținut. De aceea localnicii încă o mai numesc "Biserica robilor". La început mult mai scund, lăcașul avea acoperiș de șindrilă și era amplasat la vreo 200 de metri de locul în care se află astăzi. Mi s-a părut foarte curios ceea ce ne spunea acest om fără ca noi să i-o fi cerut, de aceea, acasă, am încercat să aflu mai multe. Așa încât completez cele spuse de el cu informația că "Biserica robilor", astăzi "Adormirea Maicii Domnului", este atestată documentar în 1791, an în care ființa pe vechea vatră a satului. A fost mutata în locația actuală în anul 1836, iar în anul următor - cu implicarea Comisiunii Monumentelor Istorice - biserica de lemn a fost înălțată pe un postament de cărămidă care poate fi remarcat cu ușurință și în fotografii. Tot atunci i s-au făcut și alte reparații. Se spune că marele istoric Nicolae Iorga ar fi vizitat acest lăcaș în 1932 arătându-se interesat de inițierea unor lucrări de restaurare.
De remarcat este faptul că această biserică nu are turlă, ci doar două cruci fixate direct pe acoperiș. Pridvorul este închis cu un grilaj de lemn, iar intrarea - o portiță scundă - era încuiată cu lacăt atunci când am fost noi acolo. Privind peste portiță, am văzut ușa de la intrarea în biserică - mult mai nouă, contrastând cu restul - iar în stânga o stivă de lemne tăiate, pregătite pentru godinul din interior în caz de vreme rece.
În final…
Nici una dintre bisericile de lemn pe care le-am prezentat - acum sau în precedentele articole - nu este măreaţă, nu are podoabe scumpe şi nici nu este poleită cu aur. Majoritatea n-au fost văzute de noi și în interior, dar din câte am aflat de la săteni sunt simple, cu numai câteva icoane aninate de grinzile de lemn și cu un altar la care se mai slujește doar ocazional, la vreo înmormântare. În simplitatea lor, aceste lăcașuri dăinuind de secole, despre care sătenii vorbesc cu adânc respect, îndeamnă la plecăciune și la smerenie.
Atunci când avem timp sau când trecem pe lângă ele în drumurile noastre spre destinații mai vesele și mai zgomotoase, merită să ne gândim măcar o clipă la cei care - cu credință în Dumnezeu - le-au înălțat pentru noi, generațiile viitoare.
Trimis de iulianic in 05.05.16 16:50:24
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TÂRGOVIȘTE [DB].
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@iulianic - Felicitări pentru perseverența cu care ați urmărit această temă în ultimele două luni. Bisericile de lemn din județul Dâmbovița sunt martore tăcute ale istorie locale, monumente în jurul cărora s-a cristalizat comunitatea sătească, lăcașe în jurul cărora se învârtea întreaga viață a țăranului român (botezul, cununia, înmormântarea, hramurile).
Unele pier ușor-ușor, altele au fost reparate prin intermediul unor proiecte. Câteva mai păstrează încă exemple de pictură naivă, altele se mândresc cu modele de sculptură în lemn. Toate ajută însă la conturarea unui profil religios al vieții țăranului dâmbovițean, și nu numai.
@tata123 - Mulțumesc pentru aprecieri!
Ai mare dreptate când spui că vechile biserici țărănești, așa simple cum sunt majoritatea, au fost și încă sunt martorele istoriei locale.
”Unele pier ușor-ușor, altele au fost reparate prin intermediul unor proiecte.
Am văzut unele reparate, altele cu reparația începută și abandonată, iar altele (cum este cea din Vișina) la care chiar nu se mai poate face nimic. Dar ceea ce m-a șocat și parcă nu pot înțelege (am evitat cu bună știință să comentez asta în cuprinsul articolului) este că pe pereții gârboviți ai ultimelor biserici de lemn vizitate am văzut afișe cu îndemnul de a face donații pentru construirea Catedralei Neamului. Ce să facă bietul țăran? Să contribuie la construirea măreței catedrale pe care el poate că nu o va vedea niciodată sau să contribuie - dacă poate - la repararea bisericii care stă să cadă pe el?
@iulianic - Felicitari pentru articol (ca de altfel pentru toate celelalte legate de aceste biserici care stau sa cada).
Cat despre donatiile care se cer pentru Catedrala acestea sunt doar cele ce sa vad, altfel oamenii de la tara chiar au "obligatii" fata de biserica si asta am auzt-o de la multi sateni la tara si nu este bine sa nu platesti, ca te pui rau cu Cel de Sus, insa cum stim ca pana la Dumnezeu te mananca Sfintii, cu acestia avem de fapt de luptat.
De ce oare se inghesuie oamenii sa se faca preoti? Cati dintre ei o fac chiar avand har? . Nu vreau sa polemizez, mi-au placut mult de tot aceste articole insa recunosc ca m-au si intristat.
Cate dintre ele vor mai exista peste 10 ani, poate dintre unele vor ramane doar aceste poze ca si marturie.
Votat cu mare drag.
Legat de Biserica de lemn Salcuta, da este de lemn, sub tencuiala lemnul este gros si conservat! Batranii vorbesc ca biserica a fost construita undeva prin anul 1600 si ceva, altii spun ca a fost construita in 1600 insa s-a deteriorat iar pe temelia primei biserici s-a construit aceasta). Pe sub tabla si pe la imbinari prin exterior (si chiar prin interior) inca se observa cuiele mari din lemn.
Biserica a suferit multe modificari deoarece peste ea a trecut anii cu inundatii, vanturi puternice (locatia ei fiind in camp deschis), spargeri si furturi repetate ale hotilor (deci au fost sparte ferestrele, usile de aceea au trebuit inlocuite iar icoanele foarte vechi, vase, vesminte au fost furate) etc.
Batranii locului spun ca clopotnita in vremuri foarte vechi a fost undeva in turla mare a bisericii, apoi clopotul a fost mutat intr-o clopotnita facuta din lemn si in final pe locul penultimei clopotnite din lemn s-a construit cloponita de zid si teava. Clopotul este foarte vechi insa a ramas intotdeauna acelasi, cel mai probabil hotii au vrut sa-l fure cum au furat clopotul din cimitirul satului dar este extrem de greu ).
Ca a venit vorba de cimitir, exista un al cimitir al satului, cimitirul din curtea bisericii contine mai multe morminte goale cu cruci, din cauza inundatiilor cu foarte multi ani in urma, apropape toti si-au luat mortii (oasele) si le-au ingropat in celalalt cimitir al satului, in curtea bisericii regasindu-se doar cateva morminte in care inca se odihnesc preotii fosti slujitori ai bisericii.
Biserica este inca activa (chiar daca este monument istoric), se fac slujbe ca intr-o biserica obisnuita (asadar daca mergeti, duminica gasiti preotul la slujba). Ba chiar mai mult, de biserica de lemn apartin enoriasii din jumatate de sat, ceilalti apartin de biserica noua (deschisa in 2012).
Ca sa va faceti o imagine mai clara (apropiata de original) de cum arata in vremuri stravechi , vedeti cum arata biserica de lemn in anii ' 80 -' 90 bit.ly/2Pyv0aJ (SURSA: foto CIMEC). *fiind o biserica saraca si neprimind niciun ajutor financiar din partea statului in vremea respectiva (s-a obtinut ceva sprijin doar pe plan local) a fost conservata cu PFL melaminat.
La origine cred ca Biserica Salcuta (Parohia Cornetu) se asemana cu Biserica Salcuta (coincidenta) din Sânmihaiul de Câmpie/Bistrița-Năsăud.
A se retine ca: bisericile din zonele prezentate mai sus nu cred ca au beneficiat vreodata de sprijin din partea statului ci doar de placutele care atesta ca sunt monumente! Preotii slujitori ai acestor biserici si-au dat toata silinta ca bisericile sa ramana intacte dar obligati de imprejurari, de degradarea rapida a bisericilor, de lipsa de fonduri financiare, de nepasarea statului au fost nevoiti sa faca compromisuri.
@Snick2018: Mulțumesc pentru vizită și pentru ecou! Nu mă așteptam ca un articol al meu, atât de vechi, să mai fie citit acum. Îți mulțumesc în mod special pentru completarea amplă pe care o faci prezentării Bisericii de lemn Sălcuța.
Desigur, ar fi fost de dorit ca aceste comori ale arhitecturii populare românești să beneficieaze de ajutor financiar pentru a putea supraviețui cât mai mult. Nu pot spune ce am simțit atunci când pe pereții șubreziți ai unor biserici de lemn, am văzut afișe cu „Ajutați construirea Catedralei Mântuirii Neamului!” .
Legat de biserica de lemn din Ungureni, nu cred că” ați început cu stângul...” . Pur și simplu nu ați știut că există și un sat Drăgăești-Ungureni (vreo 3-4 sate mai la nord de Ungureni) în care chiar există o biserică de lemn, dintre acelea încastrate în zid, cu pictură exterioară, plus un cimitir frumos. Nu am văzut-o direct, dar am de gând. Mai jos v-am atașat link-ul pentru google maps unde o puteți identifica.
Cu această ocazie vreau să-mi exprim recunoștința pentru generozitatea cu care împărtășiți cu noi experiențele de călătorie. Informațiile și impresiile dvs. sunt foarte utile pentru orice călător/pelerin care dorește sincer să cunoască valorile și frumusețile țării în care s-a născut.
Să vă țină Dumnezeu darul!
@virgilian: Scuze pentru răspunsul întârziat. În ultima vreme intru mai rar pe AFA.
Sunt surprinsă și totodată mă bucur că unul din vechile mele articole încă mai are cititori. Mulțumesc pentru acest lucru! Mulțumesc și pentru detaliile suplimentare și link-ul pe care mi l-ai trimis. Așteptăm vremea mai bună - și poate fără nici un fel de restricții - în care să putem călători la fel ca înainte. Sperăm să ajungem și la Biserica de lemn Ungureni, din satul Drăgăești-Ungureni, pe care am ratat-o la precedenta vizită în zonă.
Vacanțe frumoase oriunde și oricând!
La Biserica Salcuta (Parohia Cornetu) a avut loc ultima slujba, ea va fi inchisa! ???? S-ar spune ca de fapt va fi reabilitata si pusa in valoare... dar nu exista dovezi in acest sens! sper sa nu ajunga in paragina ca multe alte biserici!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2019 Ruine în județul Dâmbovița – Văcărești (II) — scris în 07.10.19 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - nu recomandă
- May.2016 Lunca Narciselor din Valea Neajlovului — scris în 04.05.16 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2016 Nestemate din lemn la Cobia — scris în 07.04.16 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2016 Biserici de lemn din Dâmbovița — scris în 05.04.16 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2010 Cobia și smalțul strălucitor — scris în 20.10.14 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2009 Un sat dambovitean situat la poalele Muntilor Leaota - Pucheni — scris în 07.09.10 de sandu.53 din BUCUREşTI - RECOMANDĂ