Rezervația naturală ”Popasul Păsărilor” de la Sânpaul (jud. Harghita)

TIPĂREȘTE

youtube

Rezervația naturală ”Popasul Păsărilor” este situată în partea sud-estică a Transilvaniei, la 20 km sud de Odorheiu Secuiesc, pe malul stâng (estic) al Râului Homorodu Mare, la marginea estică a satului Sânpaul (jud. Harghita). Zona este foarte aproape de limita cu județul Brașov. Drumul județean modernizat 131 trece prin rezervație și constituie singura cale de acces auto. Acest drum județean este deosebit de interesant pentru-că el traversează nordul Munților Perșani unind pe o scurtătură (există chiar curse auto) zona Târnavelor (Sighișoara, Odorheiu Secuiesc) cu depresiunea Baraolt (cu legături spre Sfântu Gheorghe sau Brașov).

La Sânpaul se poate ajunge din mai multe direcții: Sfântu Gheorghe (sau Sighișoara) - Feliceni - Sânpaul; Miercurea Ciuc - Vlăhița - Crăciunel - Sânpaul; Sfântu Gheorghe - Micfalău - Baraolt - Vârghiș - Ocland - Sânpaul; Brașov - Feldioara - Baraolt - Vârghiș - Ocland - Sânpaul; Rupea - Homorod - (Ocland) - Sânpaul.

Rezervația este de dată relativ recentă pentru-că păsările au apărut masiv aici după înființarea în anii 1982-1985 a unei ferme piscicole cu mai multe iazuri. Foarte interesant, lacurile au fost amenajate într-o zonă depresionară situată la est de Homorodu Mare, exact deasupra unui masiv de sare. Forajele geologice săpate pentru cercetarea acestuia au străbătut sute de metri prin sare gemă, fiind unul din depozitele de sare ale țării noastre care nu se exploatează. De altfel, Depresiunea Transilvaniei este bordată în partea sa estică de o centură cu acumulări de sare, dintre care cele mai cunoscute sunt cele de la Praid și Sovata. Presupun că zona depresionară cu iazurile s-a format prin dizolvarea sării din partea superioară a masivului de sare. În zonă, în jurul iazurilor, sunt mai multe sărături și izvoare sărate. Foarte interesant, în anul 1896 au fost descoperite unelte care dovedesc exploatarea sării în perioada romană. Până nu foarte demult (înainte de 1985) chiar funcționa o ”Casă a Sării”, o fântână din care sătenii puteau lua saramură de două ori pe săptămână, Casa fâcând parte din tradiția și civilizația sării de pe valea Homoroadelor, așa cum le-am prezentat pe cele de la Lueta și Merești:vezi impresii, vezi impresii

În prezent, deși Casa Sării de la Sânpaul este încă în picioare, clădirea a fost abandonată, fântâna cu saramură fiind colmatată cu apă dulce provenind din iazuri (foto, video). Au rămas active fântânile cu saramură în câteva sate învecinate: Lueta, Merești și Mărtiniș.

Ferma piscicolă (Agropisc SRL) cuprinde mai multe heleștee totalizând 160 ha luciu de apă.

Zona de protecție a păsărilor a fost inițial înființată pe 10 hectare în anii '80. Prin legile 137/1995 și 5/2000 a fost înființată Rezervația naturală ”Popasul Păsărilor de la Sânpaul” pe o suprafață mult mai mare (210 hectare), acoperind în totalitate cele 160 hectare heleștee ale fermei piscicole.

Prin natura meseriei mele vizitez frecvent zona Sânpaul, intrând uneori în contact și cu administrația iazurilor, așa că am putut vedea lucruri interesante. Videoclipul făcut de mine (activați subtitrarea) redă secvențe din două perioade diferite și anume sfârșit de iulie când păsările clocesc și mijloc de septembrie când puii se antrenează pentru zbor.

Rezervația se remarcă prin numărul deosebit de mare, respectiv 256 de specii de păsări inventariate, dintre care doar vreo 63 de specii cuibăresc aici, majoritatea fiind de pasaj (migratoare) sau întâmplătoare.

La sfârșit de iulie, în iazurile situate la nord de șosea, remarcăm (și fotografiem/filmăm) cuiburile plutitoare ale Cufundacului

mare, femelele fiind în perioada clocitului. Cufundarii și corcodeii sunt adaptați la o viață aproape exclusiv acvatică. Corcodelul mare și cel mic cuibăresc regulat aici. Cuiburile plutitoare ale Cufundacului mare (foto, video) sunt construite împreună de către ambii parteneri.

Dintre picioroange se pot vedea berzele și stârcii. În sat cuibăresc vreo 12-18 perechi de berze albe, iar în pădurile din apropiere vreo două perechi de berze negre. O parte din stârci (cenușiu - de noapte - pitic) cuibăresc, alții (galben - purpuriu) sunt de pasaj (migratori). Tot de pasaj sunt egreta mare și mică, buhaiul de baltă, rar lopătarul și țigănușul.

Din familia anseriformelor la Sânpaul apar gâștele, rațele și lebedele. Dintre rațe clocesc patru specii (inclusiv rața roșie,

foarte rară), iar 11 specii sunt de pasaj. Alte păsări de pasaj sunt lebedele, gârlițele mari, călifarul, unele specii de gâște.

Dintre răpitoare apar Uliganul pescar (mănâncă numai pește), șorecarul, acvila țipătoare, vânturelul roșu, șoimul rândunelelor.

Din grupul păsărilor de stufăriș, cuibăresc aici cârstelul de baltă, lișița, crestețelul, găinușa de baltă, prundărașul și nagâțul.

Dintre păsările limicole (de mal) la Sânpaul se pot vedea becaținele, mai rar fugaciul pitic, fluierarul de lac, nisiparul și culicul mic.

Silviile sunt păsări mici care cântă tare și își fac cuibul pe tulpinele de stuf, deseori parazitate de cuci. Dintre alte specii sunt de amintit grelușelul de stuf (cântă ca greierele) și lăcarii (mic - mare - de stuf).

Dintre păsările care se hrănesc mai ales cu pește și sunt bine adaptate atât la zbor cât și la înot, sunt pescărușii și chirele. Cuibărește doar pescărușul râzător, alte specii de pescăruși, chire, pescărițe, chirighițe fiind de pasaj.

Cuibăresc întâmplător specii de fluierar (de munte, cu picioare roșii, de zăvoi). Fâsele și codobaturile sunt păsări de iarbă, de talie mică, dar cu picioare lungi și cioc subțire.

A doua vizită surpinsă în videoclip se desfășoară după o lună și jumătate, la mijlocul lui septembrie. Vedem acum puii de cufundar (cei cu cuiburi plutitoare) înotând alături de părinții lor.

Rezervația naturală ”Popasul Păsărilor” este o zonă umedă semisărată, cu heleştee şi bălţi. Custozii rezervației sunt Asociația Speo-Turistică și de Protecția Naturii ”Lumea Pierdută” din Baraolt, Ocolul Silvic Baraolt și Asociația Carpaterra. Rezervația poate fi vizitată în condiții speciale.

Din discuțiile avute pe teren cu persoane din administrația fermei piscicole am văzut și reținut câteva aspecte interesante. Pentru fermă, păsările mâncătoare de pește sunt o mare pacoste, cauzând mari piederi piscicole. Cu toate acestea, ferma repectă limitările impuse de existența rezervației, fiind îndeaproape urmăriți de organizațiile ecologiste amintite. Cel puțin iazurile nordice, în general mai mici, unele cu puiet, sunt foarte puțin adânci fiind astfel accesibile păsărilor picioroange. În unele dintre aceste iazuri se vedeau pești decedați, și după spusele inginerului, sunt pești care au murit de stress din cauza păsărilor. Prezența picioroangelor face ravagii în rândurile sufletelor necuvântătoarelor acvatice. Cu alte cuvinte, ne putem consola că nu numai noi, oamenii, suferim de bolile civilizației moderne...

Pe latura sudică a șoselei sunt două iazuri folosite pentru pescuit sportiv și recreativ și care atrag o mulțime de lume. Plata pentru pescuit (o zi, sau abonament) se face la căsuță amplasată între cele două iazuri. Din ceea ce citim pe un panou, condițiile de pescuit sunt strict reglementate. Puțin la est de căsuța de taxare, peste drum, este sediul fermei piscicole (S. C. Agropisc S. R. L.), iar în balta din fața fermei este fosta Casă a Sării amintită.

În cele două iazuri folosite pentru pescuit se fac capturi frumoase și se organizează și concursuri.

Ferma piscicolă de la Sânpaul are ca activitate creșterea crapului în policultură. În afară de crap, se găsesc și specii înrudite: novac, amur (cteno), sânger (fitofag, crap argintiu). De asemenea, există somn, șalău, știucă, caras și altele.

În concluzie, cui îi place să ”peștescuiască”, aici e de el, iar însoțitorii pot admira mulțime de păsăret.

---

VIZUALIZĂRI: 2549 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI