Civilizația sării - Fântâna cu apă sărată de la Merești

TIPĂREȘTE

Coordonatele Fântânii cu sare de la Merești sunt: 46.239208 și 25.460040

Fântâna cu apă sărată se găsește în partea nordică a satului Mereşti (județul Harghita), pe malul stâng al râului Homorodu Mic. Accesul la ”Casa sării” din Merești se face din DH 132 (Vlăhița - Lueta - Merești - Ocland - Homorod - Rupea), din care se desprinde o uliță spre vest, străduța numindu-se Sós Kut (Fântâna Sărată).

Vizitarea acestui obiectiv nu durează foarte mult și poate fi făcută ”la pachet” împreună cu impresionantele Chei ale Vârghișului și cu peșterile sale cu lilieci. Din centrul satului pornește drumul nemodernizat (dar în stare bună) spre Cheile Vârghișului și spre Peștera Mare de la Merești (peștera Orban Balazs) pe care le-am prezentat aici: vezi impresii

Există multe asemănări, dar și unele desoebiri, între fântâna sărată de la Merești și cea de la Lueta, situată la câțiva kilometri spre nord și prezentată aici: vezi impresii

Asemănările constau în prețuirea și atenția acordată de săteni aceste fântâni făcând parte din civilizația și tradiția locului. Modalitățile de folosire a saramurii par a fi aceleași. Ca deosebiri remarcate de mine ar fi situarea acestora, la Lueta într-o mică ”piațetă” capăt de drum, iar aici, la Merești, într-o curte închisă cu poartă. La Merești, nu am observat (sau poate nu am fost atent) inscrisul cu creta pe ușă care să certifice sfințirea ”casei sării” de Bobotează, odată cu casele locuite din jur. De asemenea, la Merești, instrumentarul de manevrare a saramurii este modernizat (în sens negativ), lipsind gălețile de lemn și ciubărul tradițional pentru transportul saramurii de la Lueta (făcut din doage de brad și legat cu curmei de tei).

Fântâna cu saramură de la Merești aparţine întregii comunităţi. Este încuiată şi îngrijită de un administrator a cărui casă, din câte am observat, este ultima pe stânga pe străduța Sós Kut (Fântâna Sărată) înainte de ajunge la fântâna. La intrarea în curte este o poartă care probabil se închide și pe care sunt fixate panouri turistice informative bilingve. Programul ”oficial” când este deschisă fântâna este lunea, miercurea şi vinerea.

Fântâna este adăpostită într-o căsuță de lemn, recent renovată, dar care păstrează elemente de construcţie foarte vechi. Pe grinda înnegrită de deasupra uşii este înscripţionat (foto, video) în limba latină textul ”ANNO 1801”. Acesta este probabil anul construcţiei sau renovării adăpostului, vechimea propriu-zisă a fântânii fiind însă mult mai mare. La stânga acestei înscripţii este o alta: „UJRAÉPÜLT” (”s-a reconstruit”) care continuă în partea dreaptă a uşii cu „1860”. Lîngă ușă este un afiș asemănător celui de la Lueta pe care în franceză şi în ungureşte scrie ”Şantier de renovare august 2015” sub egida asociaţiei Pays du Grand Bergeracois şi a Composesoratului Mereşti. Pe partea laterală a ”casei”, înspre curte, este o mică ”fereastră” pentru turnarea sarmurii fără a folosi ușa principală.

Fântâna are o adâncime destul de mare, izvorul fiind captat într-un vechi trunchi de stejar, supraînălţat cu un inel din doage de brad. Tradiţional, până nu demult, apa era scoasă din fântână numai cu ajutorul unei găleţi de stejar, lemn rezistent la acţiunea corozivă a sării. De asemenea, saramura era transportată şi depozitată numai în ciubere de stejar (brad?), devenite acum foarte rare şi datorită lipsei meşterilor. În prezent, la Merești, apa se scoate cu o găleată obişnuită de tablă, se transportă şi depozitează în bidoane de plastic, mai uşoare. După cum se vede din depunerile albe de sare, concentraţia apei în sare este foarte mare, depăşind 300 g/l (suprasaturare).

Fântânile cu apă sărată din văile Homoroadelor (Lueta, Sânpaul, Mărtiniș și poate mai sunt și altele), inclusiv aceasta de la Mereşti, fac parte din patrimoniul cultural şi tradiţia acestor locuri. Apa sărată înlocuieşte sarea cristalizată fiind folosită la gătit şi la conservarea brânzeturilor, murăturilor, slăninei şi a cărnii. Este folosită şi terapeutic sub formă de băi sau comprese contra reumatismului, oboselii, sau gargară în afecţiunile respiratorii. De asemenea, saramura este folosită în hrana animalelor, sau pentru tratarea diverselor afecţiuni ale acestora (şchiopătat, căpuşe...). Uneori sătenii fierb saramura în vase ceramice şi după ce se evaporă apa obţin sare cristalizată.

Sarea s-a depus acum circa 15 milioane de ani pe fundul fostului lac pe locul căruia este acum Bazinul Transilvaniei. Deşi stratul de sare se află la o adâncime de sute de metri, sarea reuşeşte să ajungă la suprafaţă datorită fenomenului numit diapirism (descoperit de geologul ardelean Ludovic Mrazec). Acest fenomen, de străpungere şi migrare spre suprafaţă a sării, se datorează plasticităţii sării şi densităţii mai mici faţă de roca învecinată (adică sarea, fiind mai ”ușoară” decât roca învecinată, vrea să urce la suprafață; fiind și plastică ea se adună sub forma unui stâlp circular care urcă printr-un loc de minimă rezistență a scoarței tereste - intersecția unor accidente tectonice - până la suprafață unde se lărgește ca o pălărie datorită presiunii mai mici de aici; de exemplu, masivul de sare de la Praid, în secțiune verticală, are exact forma unei ciuperci). În zonele unde acționează diapirele, suprafața terenului este permanent și continuu deformată, instabilă, apărând numeroase alunecări de teren (cu exemple elocvente în zonă la Lueta, Sânpaul, Mărtiniș). Pe rama estică a Bazinului Transilvaniei se dezvoltă un aliniament de zăcăminte de sare formând așa numitul Ţinutul al Sării (Sóvidék, Salzgebiet), majoritatea, cu grosimi de sute metri, neexploatate. De la nord la sud acestea sunt: Sovata, Praid, Corund, Odorheiu Secuiesc (Băile Szejke) şi cele de pe Homoroade (Mărtiniş, Sânpaul, Lueta şi Mereşti).

Cu ocazia vizitei făcute la fântâna sărată de la Merești am realizat următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 3035 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI