Ciuperca Mică - rasfăţ cu sau fără pâine

TIPĂREȘTE

Totul in lumea aceasta ne e dat pentru a ne face fericiti: iubirea, florile, muzica, marea, muntele, si de ce nu, sa o zicem pe cea dreapta: mancarea buna servita fain!

Un loc in care m-am simtit excelent din acest punct de vedere este restaurantul Ciuperca Mica - Kicsigomba din Sovata. Am ajuns la Sovata dupa-amiaza tarziu, pe drumul de intoarcere din Moldova. Am zis sa facem o scurta oprire aici, sa vedem ce s-a mai schimbat, cum s-a mai transformat statiunea si daca ne-ar tenta o escapada de week-end aici. Fiind mijlocul lunii mai, ne-am asteptat sa gasim o statiune slab populata, aproape pustie. Dar nu a fost sa fie asa, Sovata era plina de turisti, unii iesiti la promenada, altii tolaniti pe la mese la diferite terase si restaurante. Ca tot omul, am facut si noi o plimbarica pana la malul lacului Ursu, aruncand ochii in stanga si in dreapta, sa gasim un loc frumusel de luat masa, ca tare aveam pofta sa mancam ceva cu specific unguresc.

Ciuperca Mica si Restaurantul Club Dracula, mi s-au parut cele mai rasarite locatii ce mi-au aparut in cale. Insa la Dracula era putina lume pe terasa, asa ca ne-am intors si am decis sa mancam ceva, desi nu ne era prea foame la Ciuperca Mica.

Restaurantul este asezat chiar pe malul Lacului Ursul, in partea de sus, la capatul superior al aleii care duce la locul de scalda. Este in forma de ciuperca, extrem de cochet, structurat pe doua niveluri, cu o superba terasa de pe care poti admira privelistea mirifica a lacului Ursu. Cand am fost noi, lacul nu era deschis pt. public, fiind populat doar de o familie de rate salbatice, le-am si fotografiat plutirea tacuta pe apele linistite. Vis-a vis este hotelul Danubius.

Cladirea este foarte frumoasa, la parter zidarie, la etaj lemn, cu ferestre extrem de mari, decorate cu puzderie de flori acompaniate de mici cipercute rosii din ipsos si perdelute cochete. E gratios, desprins parca dintr-o poveste, asa mi-as imagina eu casuta piticilor din poveste. Interiorul este elegant si intim, cu mese de lemn si scaune tapisate, cu lampadare aprinse in plina zi, pe fiecare masa cate o vazuta cu flori.

De jur imprejur, la ambele etaje sunt terase cu mobilier din lemn si lampadare superbe, lucrate in stil asiatic. La balcoane torte si din nou perdele in nunate de crem, diafane.

Era plin de lume, chelnarul ne-a condus la o masa de patru persoane, oferindu-ne imediat si un scaun de masa pentru cel mic. Am mancat la restaurante de 4 stele, unde, daca intrebam de asa ceva, primeam doar o ridicare nedumerita din umeri.

Persepectiva de a manca aici, ni s-a parut deodata si mai interesanta, datorita pozitiei localui si datorita aspectului pe care l-am perceput ca fiind imbietor. Curatenie peste tot. Pana am comandat si ni s-au adus preparatele, trebuia sa umblam dupa cel mic care, se fataia de colo colo, fara sa aiba pic de astampar. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult si de aceea m-am decis sa scriu despre acest loc, are legatura tocmai cu neastamparul copilului. Am fost cu el in destule locuri, dar absolut nicaieri nu am gasit atata grija pentru copil. Pt. a-l tine intr-un loc si noi sa putem avea macar cateva minute de relaxare, proprietarul a adus imediat o cutie marisoara plina ochi de jucarii, lasandu-i piticului posibilitatea de a le imprastia si de a se simti bine. Si pentru baietelul cel mare - dar tot mic si el –au adus un set de culori si cateva foi printate pt colorat. Ca sa nu se plictiseasca!!! Asta mi-a placut cel mai mult, recunosc!! Am putut si noi respira, la o cafea, cu ochii pe verdele de smarald al apei...

Restaurantul s-a dovedit a fi nu doar un loc select, ci si un loc in care se mananca bine, cu preparate gustoase si ieftine, dupa parerea mea.

Poate ar trebui sa precizez ca proprietarul e maghiar, abia rupe cateva cuvinte in romaneste, iar meniul este trilingv: romano-maghiaro-englez. In aceasta ordine! Se pot comanda tot felul de specialitati: muschiulet de porc cu sos asortat din branzeturi, preparate unguresti: gyros la farfurie cu cascaval, salate, supe-creme, ciorbe, paste, deserturi, etc. Ciupercile sunt reprezentate in meniu, dar noi nu am comandat nimic cu ciuperci, de teama sa nu faca vreo indigestie copiii. Ca sa nu uit, exista si meniuri speciale pt cei mici, dar nu am luat pt. ca ai nostri nu agreeaza cartofii prajiti si in general, cand mergem undeva nu se prea inghesuie la potoale. Cafeaua e excelnta. Pt. ca demult imi doream sa gust prajitura armeana Marlenka, am comandat si cu nuca si cu lapte, a costat 9 lei bucata, au avut un gust periculos de bun, mai ales cea cu laptel. E un fel de tort dobos, dar nu e dobos, e altceva, un rasfat total al papilelor gustative, cu certitudine. Domnul meu a luat gnocchi quattro fromaggi, pe care l-am impartit frateste, pt. ca portia e mare, iar noi, dupa cum am spus, nu eram flamanzi, ghiftuindu-ne pe drum cu un Kurtos luat de pe malul lacului Rosu.Ca gust, nu se compara cu niciun Kurtos mancat in alte zone. Dar sa revin... Ghocchi au fost dementiale. Galuscute mici si fierbinti din cartofi acoperite cu tot felul de branzici pe care le-au topit iar in mijloc aruncata inegalabila gorgonzola ce a reusit sa radieze savoare in preparat. Baietelul cel mare a poftit un cocktail de inghetate: de frisca, menta si ciocolata decorate frumusel cu biscuiti invesmantati in aceesi irezistibila ciocolata.

Servirea a fost pe masura gustului preparatelor. Ireprosabila. Baiatul care ne-a servit desi tanar, stia ce inseamna bunele maniere. Atata grija pentru a fi pe placul turistului mai rar mi-a fost dat sa intalnesc. In timp ce noi infulecam fiecare de prin farfuriile celuilalt, cel mic isi vedea linistit de cuburi si piese de imbinat, asa ca totul a picat grozav. Cei care au copii sub 3 ani, stiu despre ce vorbesc :). Cafeaua din final, ne-a remontat si ne-a dat energie pt. a parcurge drumul ce ne mai despartea de casa. Intre timp, a aparut o draga de ploita, pretext sa lenevim cat mai mult in acest loc superb, care ne-a vrajit. Per total papicile, doua cafele, doua ape la jumate de litru si un suc Fanta ne-au costat aprox. 60 de lei, bacsis inclus.

As vrea sa mai aduc vorba despre toaleta, e la subsolul cladirii, se coboara niste trepte in spirala, ca o cochilie de melc. Aici curatenia este desavarsita, gasesti afisate reguli de bun simt si de buna crestere, dar si... supriza!!! O harta bilingva maghiaro-romana (in aceasta ordine!) cu obiective turistice din Tinutul Secuiesc. No comment.

Am plecat multumiti din acel loc incantator, in care fiecare dintre noi, de la mic, la mare s-a simtit rasfatat din toate punctele de vedere. Incercati si nu veti regreta!

---

VIZUALIZĂRI: 7067 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI