'Peștera Sfântului Andrei din Dobrogea: Legătura cu Tradiția - Betleemul Românilor'

TIPĂREȘTE

Bună, din nou! Da, îmi pare rău pentru voi și speranțele voastre, nici în week endul de -a trecut n-am mierlit, tot aicea-s și cu același chef de vorbă, urmarea acestui fapt tocmai ce stă să vină! Bine, ca un om prevăzător ce mă aflu, m-am gândit că ar fi bine să-mi iau aliat divinitatea, doar ea ce mă mai poate apăra de gândurile voastre de bine, sănătate și ce blesteme mai aveți voi. Și cum eu sunt un om hotărât, de la vorbe la fapte pentru mine nu-i un mare pas așa că, joi, 30 noiembrie, m-am dus la Mănăstirea Sf. Apostol Andrei, sperând că rugăciunile de le am în repertoriu o să înduioșeze pe Coordonatorul suprem.

Înainte de-a intra în miezul problemei turistice, voiesc a vă asigura că nu urmează vreun review cu tot felul de termeni bisericești. Da, știu că am scris pe saitul ăsta despre mănăstiri și biserici mai mult decât doxologia.ro, dar, în apărarea mea aduc faptul că am discutat efectiv ca obiectiv turistic. Cine vrea să-și pună și sufletul în batistă când ajunge acolo, la asemenea obiective, asta este strict problema fiecăruia, religia este o chestie foarte intimă și demnă de respect! Acuma chiar sunt sincer!

Să-ncepem, zic, reviewul despre minunata mănăstire.

Cum se ajunge?

Cum de-am ajuns, noi, tocmai în locul respectiv e relativ simplu, din Mamaia Nord am ajuns pe ruta Medgidia-Poarta Albă-Murfatlar-ricoșeu de la Cobadin- Deleni-Adamclisi-Ion Corvin, drum de vreo sută de km, vreo oră și-un pic de șofat, cu respectarea regulilor rutiere, corijând greșelile noastre (niciun apropos la rugăciunea celebră) cu mici înjurături, că, vorba aia, dacă nu înjuri când conduci înseamnă că nu ești atent la trafic. Șoseaua a fost, peste tot, foarte bună, peisaje frumoase, zăpada căzută săptămâna de-a fost era chiar de efect.

De ce Peștera Sf. Apostol Andrei?

Peștera Sfântului Apostol Andrei, situată în Dobrogea, România, este un loc de semnificație istorică și religioasă profundă. Conform tradiției, aceasta este locul unde Sfântul Apostol Andrei a trăit o perioadă în timpul răspândirii creștinismului în această regiune.

Situată în apropierea localității Ion Corvin, în județul Constanța, aşezată într-o poiană din pădurea Migilet, în vechea provincie romană Scythia Minor, la numai câţiva kilometri de cetatea antică Adamclisi şi de monumentul Tropaeum Traiani, este asociată cu momente esențiale din viața Sfântului Andrei, care a fost unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Isus Cristos. Conform legendei, Apostolul ar fi poposit aici pentru a propovădui credința creștină și pentru a se ruga în tăcere. În această peşteră, pentru prima oară în zona Dobrogei de astăzi, s-a săvârşit frângerea pâinii, forma primară a Sfintei Liturghii, motiv pentru care este considerată prima biserică ortodoxă de pe teritoriul României, sau Bethleemul creștinismului românesc.

Această peșteră a devenit, astfel, un loc de pelerinaj și de închinare pentru creștinii ortodocși din întreaga țară și din străinătate, care vin să se roage și să mediteze în aceste împrejurări sacre.

Scurt, dar foarte scurt istoric

Despre istoria Peşterii Sfântului Apostol Andrei nu se cunosc foarte multe date. Cu toate că nu există dovezi istorice clare care să ateste legătura directă a Sfântului Andrei cu această peșteră, tradiția și credința profundă a oamenilor au transformat acest loc într-unul de închinare și contemplare, într-un simbol al spiritualității și al credinței creștine.

Locul în sine ar fi fost folosit după plecarea Sf. Andrei de alți călugări care au înființat lăcașe de rugăciune. Totul a fost cum a fost până pe la ocuparea Dobrogei de către turci, care nu erau foarte prietenoși cu ortodocșii, motiv pentru care au incendiat și distrus bisericile și ar fi omorât călugării, după care Peștera a stat abadonată secole de-a rândul.

Legenda ne spune că a fost redescoperită în anul 1919 de către avocatul Ion (Jean) Dinu, în urma unui vis. Acesta s-ar fi îngrijit, împreună cu reprezentați ai praeturii Adamclisi să reconstruiască locul, au zidit o turlă și au construit portalul de intrare iar în vara anului 1944, peştera, transformată în biserică, a fost sfinţită de către Episcopul Tomisului, Chesarie Păunescu.

După anul 1944, venirea trupelor rusești și apoi instaurarea comunismului au dus la distrugerea locului, care a stat abandonat până în 1990, după care a cunoscut creșterea și punerea ăn valoare cunoscută astăzi.

În concluzie, Peștera Sfântului Apostol Andrei reprezintă un loc de adâncă semnificație spirituală și istorică pentru creștinii ortodocși, fiind considerată un loc sacru în care se păstrează și se celebrează memoria Sfântului Apostol Andrei și valorile creștinismului.

Izvorul Sf. Apostol Andrei

Izvorul Sfântului Apostol Andrei este considerat un loc sacru în apropierea Peșterii Sfântului Apostol Andrei din Dobrogea, România. Acest izvor este legat de tradiția religioasă și de povestea vieții Sfântului Apostol Andrei.

Potrivit legendei, Sfântul Andrei ar fi lovit pământul cu toiagul său și, miraculos, ar fi izvorât apă din acest loc. Acest izvor s-ar fi transformat ulterior într-o sursă de apă curată și sănătoasă, considerată vindecătoare și binecuvântată. Creștinii cred că apa din acest izvor are puteri speciale, aducând binecuvântare și vindecare celor care o beau sau o iau cu ei.

Pelerinii și credincioșii vin în mod regulat la Izvorul Sfântului Apostol Andrei pentru a se ruga, a bea apa și a lua cu ei pentru a o folosi ca apă sfințită sau ca mijloc de vindecare spirituală și fizică.

Acest izvor reprezintă un alt element important al tradiției religioase legate de Sfântul Apostol Andrei în regiunea Dobrogei, completând astfel aura de spiritualitate și de importanță cultural-religioasă a locului în inimile credincioșilor.

Fântâna „Mihai Eminescu”

Situată la circa 1 km de Mănăstirea Peștera Sf. Apostol Andrei, fântâna lui Mihai Eminescu a fost și ea un reper important de spiritualiate și cultură în istoria locului. Cel” vinovat” de acest lucru ar fi fost tot Ion Dinu, cel care descoperise peștera, care a insistat și a desfășurat o serie de activități comemorative și cultural-artistice.

Așa se face că, între anii 1919 și 1944 locul intrase în tradiția locului pentru organizarea unor festivități și evenimente, toate pe data de 15 august. În lumina acestei tradiții, se știe că în anul 1922, pe 15 august, aici a fost dezvelită o placă comemorativă privind pe poetul nepereche și, apoi, au fost cununate 70 de noi familii și au fost botezați 10 copii.

În anul 1944, pe 23 iulie, după sfințirea bisericii, tot în această poiană s-a ținut și o piesă de teatru „Sfântul Andrei” regizată tocmai de Ion Dinu și jucată de elevii gimnaziului din Adamclisi.

Important de reținut, documentele istorice nu atestă trecerea lui Mihai Eminescu prin acel loc.

Din anul 2010 locul este considerat” Monument Istoric” grupa B.

Ce-am trăit eu, când am vizitat?

Ca să ajungem la mănăstire, dată fiind aglomerația, am lăsat mașina pe șoseaua spre Ostrov și am plecat, pe jos, cale de 4 km, spre Peștera muzeu. Aglomerația era teribilă, fiind pelerini din toate colțurile țării, sosiții auto sau, ca-n cazul nostru per pedes apostollorum.

Exact când ni se luase de atâta drum am ajuns pe un mare platou unde erau amplasate multe tarabe care vindeau tot felul de obiecte, religioase sau mai puțin, produse alimentare, de încredere sau, mai puțin, flori și alte alea. Am coborât pe niște scări, am trecut pe lângă Biserica Izvorul Sf. Apostol Andrei și, mai departe, spre Biserica Mănăstirii Peștera Sf. Ap. Andrei.

Foarte multă aglomerație, am stat la rând pentru a vizita peștera și apoi pentru a intra în magazinul bisericesc și, iarăși, în Biserică.

Mitropolitul Dobrogei ținea o cuvântare, lumea asculta, cu multă smerenie sau, mai puțină, Jandaremeria prezentă în exces conducea mulțimea spre locurile de vizitat. Înțeleg necesitatea prezenței acolo doar că, din punctul meu de vedere, asta afectează cuvioșenia. Rămân la părerea mea despre religie și modul de manifestare a credinței!

La ieșirea din complex se trece pe lângă aceeași Biserică Izvorul Sf. Andrei. Construcție mare pe dinafară, în interior numai cișmelele de unde lumea lua apă, fiecare cu speranța lui.

Am ajuns, în drumul de întoarcere și la Fântâna lui Mihai Eminescu sau” Izvorul” , vorbim de același lucru.

Cadru natural, se merge pe drum forestier vreo 500 de metri, până ajungem la o platformă de beton unde apa se scurge. O cracă de copac, ruptă de vânt, căzută peste statuie, placa aia, comemorativa, cam atât înseamnă acest monument istoric de categorie B.

Dacă recomand și altora să vină aici. Cert, da! Cum spuneam, locul este încărcat de spiritualitate, este un cadru natural frumos, cum poate pădurea să fie urâtă?!

Ar merge un efort de întreținere mai susținut, dar, ce știu eu, județul Constanța a fost afectat de furtuna din săptămâna de dinaintea zilei de 30 noiembrie și oamenii destinați acestei activități or fi fost ocupați.

Am plecat din acel loc, cam nedumeriți: am ajuns la Peșteră, ne-am închinat la icoane, cumva, da, ne-am atins scopul. Trăirea nu a fost deloc așa cum mă așteptam, nu m-am simțit emoționat în exces. nici religios, nici turistic!

Ca să-mi continui dezamăgirea vă mai spun că ne-am oprit la Complexul muzeal „Tropaeum Traiani” din Adamclisi. Indicator rutier mare și frumos, arăta unde să mergem. Doar că ajunși acolo am constatat că era închis, angajații beneficiau de zilele libere. Cum beneficiau și cei de la Cetatea Adamclisi. Că, deh, în rest sunt copleșiți de vizitatori. Am făcut o poză printre frițele gardului și am plecat acasă.

Web, te rog frumos: https://www.youtube.com/watch?v=GXFSK0ogeg4&ab_channel=Beatriz

Io m-am tirat, haidi, pa!

---

VIZUALIZĂRI: 304 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI