Hai-hui prin Vrancea. Restaurantul” Cerdac” Cotești sau, îndeplinirea nevoilor din Piramida lui Maslow

TIPĂREȘTE

Aristotel a stabilit că” omul este ființă socială” , ideea a fost întărită și de Hagi, care are un stâng mai bun decât al grecului, cel de a stipulat, doct, că” Omul este ființă umană” și, ca atare, individul, spui, are și el dorințe, nu joacă numai” lungă și pe-a doua” .

Acuma, nah, dacă așa s-a dat ordin asta facem, devenim sociali și sociabili. Adică, cum ar veni, trebuie să interacționăm, că trebuie să trăim în cetate, să ne simțim parte a lu' societatea de ne are membri, adică să ne includem în ideea de apartenență, de organizație.

Ăștia de se cred mai șmecheri, poate c-or și fi, au stabilit fără putere de echivoc că nu putem trăi de capul nost' , că, musai, lucrurile vin și se completează unele după altele și că fiecare om are niște nevoi pe care caută, nu, nu le caută, trebuie să și le îndeplinească.

Maslow, un tip care și-a cîștigat mâncarea dându-și cu părerea despre cum percepem noi durerea, a categorisit nevoile omului ființă umană reprezentându-le într-o piramidă cu vreo cinci niveluri, ceea ce n-ar fi vreo mare brânză întrucât eu cunosc localități unde cășile membrilor anumitei etnii, au de la cinci etaje în sus, dar cară apă cu bidonul... hm, am deviat.

Booon, Maslow, ăsta, a stabilit că noi, oamenii, ca să ne simtem bine, trebuie să ne îndeplinim niște cerințe: alea primare, fiziologice, alea referitoare la siguranță, de nevoi speciale și apartenență, de recunoaștere socială și, moțul, alea de dezvoltare personală. Și, se pare că, inconștient dar permanent, ne agităm pe orbită, ca electronii instabili, să realizăm, toate astea.

Eu, unul, am descoperit un loc în care toate astea se pot rezolva instant, fără alt efort decât ăla de-a te deplasa pân' acolo. Dacă vreți să aflați unde, nu faceți nimic altceva decât citiți ce-o să scriu, în continuare, mintenaș.

Ca să nu vă ieie urâtul, sau plictiseala, iacă, vă pui un filmuleț, pentru care nu vă iau bani, că, așa-s io, bun. Dar, care doriți, mă puteți ajuta cu o sumă modică, o mică atenție, de la 100 de euro-n sus, în contul pe care vi-l trimit personal, pentru întărirea legăturii dintre noi, mai ales că astfel vă veți îndeplini și o necesitate din piramida de spusei de ea, aia cu socializarea. Web, te rog, socializează cu mine postând: https://www.youtube.com/watch?v=zi4YQlzOYiY

Care nu vreți să mai citiți, treaba voastră, nu știți ce pierdeți! Vă spun tot eu: timpul! :p

Ca să fiu sigur că pot să-mi îndeplinesc dorința de recunoaștere socială și să pot fi primit în cantină, am făcut o prea frumoasă rezervare, telefonic, la numărul afișat pe saitul dedicat acestui așezământ. Că deoarece doream să pătrund acolo, eu și cu un grup de prieteni, voiam să fiu sigur că voi găsi o masă și nu-mi voi lua vreo ușă-n nas dacă nu anunț din timp.

Am apelat, spui, cineva din partea ailaltă m-a ascultat și m-a băgat în seamă: i-am spus ce vreau, pentru câte persoane și data când, la o adică. El nu mi-a cerut decât să spui cum mă intitulez și un număr de telefon, fără să-mi ceară bani pentru asta.

La data și ora de-am stabilit-o, plus/minus vreo câteva minute, trecute, fix, ne-am prezentat, eu și grupul cu care realizam dorința de socializare, pe prea frumoasa ușă a stabilimentului. Când am ajuns la restaurant, am fost abordat de cineva de păzea locul. I-am explicat ce căutăm și persoana respectivă, extrem de feminină, ne-a zâmbit larg (are un dentist bun) și ne-a condus la masa ce părea pregătită festiv. A continuat să zâmbească și când ne-a adus menurile și am conversat oarece nimicuri, cât să ne sîmțim băgați în seamă.

Atmosferă frumoasă, destinsă, prezență personalului - elegantă și discretă.

Dacă tot ne-a adus menurile, am buchisit ce scria acolo și am început să ne dăm importanți, întrebând ce e cu ceea ce voiam. Aceeași domnișoară ne-a explicat, pe îndelete, ca la aia mai puțin inteligenți, ce ar fi cu mâncarea, din ce substănți e confecționată și de ce.

La băuturi ne-am descurcat singuri. Am stabilit deci ce vrem, noi și perechile de ne însoțeau, am căscat ochii prin sală, să vedem ce e pe-acolo și, la câteva minute ne-am pomenit deranjați de fata de ne servea cu băuturile dorite. Cât ne-am mai băgat în seamă între noi, prietenii, socializând cum ar veni, mai o minciună, mai un basm, a venit și cu mâncarea. Deci, la” promptitudine” , un mare plus!

Sincer, mâncarea arăta -ntr-un mare fel, de asta spui mai jos. Iar la gust, mmm, dar și despre asta o să leorbăi mai jos!

Mai remarc prezența discretă a personalului, care trecea pe la noi întrebând ce ar mai dori pipotele noastre, operând funcție de necesități la fel de repede, un alt plus, așa că chiar ne-am simțit alintați.

Dacă la Cherhanaua” Paradisul Pescarilor” mâncarea a fost ca să fie, aici se schimbă calimera: feluri de mâncare atent pregătite, cu tot ce-nseamnă iute dătătoare de pofte, evoluând în lăcomii: vizual, olfactiv și gustativ.

Chiar dacă eu și Adi ne-am stricat ziua de ieri pentru că ne-am luat cântar și-am abuzat de el, cântărindu-ne, apoi suferind șocuri emoționale severe, nu ne-am putut abține să nu comandăm produse cu conținut ridicat proteic și alte alea glicemice de-ți strică silueta. Nu mă dau la bârfă aici că râde @crismis de mine, ea le știe pe astea cu microbii de - ți micșorează hainele, făcându-te să pari gras.

Am comandat, deci, fiecare ce-a râmnit, cam așa: mușchi de vită cu sos de trufe și cartofi aromatizați, pulpă de rață cu piure de țelină și sos de merișoare cu gutui în sos de vin, risotto cu fructe de mare, șnițel crocant de pui cu cartofi și salată, o salată Caesar și o porție de ciulama de ciuperci, asta din urmă absolut de post, din motive de liber cugetător ortodox. Mă rog, mie nu-mi pasă de religie, poți să crezi și-n becul din tavan, e o alegere a fiecăruia.

Porțiile erau mărișoare, spre imense, am ras tot din farfurie și am hotărât că-ncep să slăbesc de luni. Judecând după farfuriile goale pe care ospătarul le-a luat din față noastră, este clar, nu ne-a plăcut, niciunuia, mâncarea. Mie mi-a luat cel mai greu farfuria din față, mai ales că mi-a spus că nu e frumos să ling strachina până scot șpan din ea.

De la bar ne-am alintat cu gin tonic, o carafa de 1 l cu vin, trei fresh-uri de fructe și, eu și ălălalt năpăstuit de am fost șoferi, 4 beri” Heineken” de 0,3 l. Fără alcool, se știe!

Prețurile absolut decente, pe mine, ca famelie, eu și consoarta, adică: șnițelul, salata caesar, doo beri, un gin tonic, un fresh m-a ajuns frumoasa sumă de 110 lei. A uitam, a fost și o porție de papanași, că Adi e mai prietenă cu cântarul decât sunt eu.

La așa sumă, am renunțat să mă umilesc, făcând faza cu leșinul, sau povestea cu părinții care-au murit iar io-s orfan, nope, doar am achitat, cash, ba chiar am făcut criză de mână spartă, lăsând 15 % tips-ul pentru cea care ne-a servit. Dar, dacă nu vrei cu lichidități, merge și cu POS-ul, este undă, la greu!

Rezumând, dar fără a minimaliza, mâncarea grozav de bună, de făcut poze cu bucătarul, prețuri de mare bun simț! Excelent!

Deci, am realizat aici și nevoile primare, de hrană, pe alea legate de apartenență și pe alea de recunoaștere socială. Și, chiar dacă nu am băut alcool, sunt pe cale să bifez și moțul lui Maslow, nevoia de dezvoltare personală, că mi-am făcut damblaua!

Despre împrejurimi nu prea poți comenta mare lucru, locația este la vreo 5-6 km de Focșani, la intersecția DN 2 cu DJ 205 R, care duce spre Cotești. Ați înțeles, deci, că e chiar lângă șosea, deci” nu e peisage” , că n-are de unde!

Clădirea este mare și frumoasă, cel care s-a ocupat de amenajarea strictă chiar se pricepe: parcare largă, iluminată a giorno, pavată frumos, restul curții cu mult spațiu verde atent întreținut. Parcarea păzită, este o mare clădire acolode găzduiește personalul de pază, plus că și-n curtea stabilimentului se intră pe o poartă, restul fiind împrejmuit. Adică, împlinim și nevoia de siguranță, de zice Maslow că ne crapă măseaua după ea.

Arhitectura clădirii este spre cea locală, fără stridențe. Spațiul interior impecabil, restaurantul compartimentat discret cu ajutorul unor coloane și a unui paravan ornamental. Afară, restaurantul are o terasă cu cîteva mese, dar aseară se burzuluise vremea și nu se putea abuza de acel loc. Pentru anumite evenimente, clădiri de terase, protejate cu folie transparentă.

Totul inspiră eleganța aia, adevărată, neostentativă, de bun gust. Personalul, de la bar sau cel din sală, corect și elegant îmbrăcat, fetele care servesc, fie opătari, fie runneri, sunt o prezență plăcută, discretă.

Atmosfera creată impune o anume atitudine pe care trebuie s-o ai, ambientalul este frumos. A, să nu uit, muzica discretă, așa cum trebuie să fie!

Gata, terminai! A ieșit o postare lungăăă, dar voi știți că io nu pot fi concis. Și, cum m-ați iertat mereu, sper să mai puteți s-o faceți încă o dată. Nu se știe, poate că e ultima oară, depinde doar de voi! :))

Haidi, pa!

---

VIZUALIZĂRI: 1985 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI