Hoinari de-a lungul şi de-a latul Maramureşului - partea a II-a

TIPĂREȘTE

Maramureş, frumosul şi inegalabilul Maramureş... Astăzi voi continua cu povestirile mele despre acest loc minunat, despre obiectivele vizitate, despre viaţa de zi cu zi a celor care îşi duc traiul aici.

Pe o vreme plăcută, era cald, dar nu canicula aceea care te lasă fără putere, care îţi taie respiraţia, am plecat din Sighetu Marmaţiei către Poienile Izei, fără să ne grăbim, doar eram în concediu. Odată ajunşi în Bârsana, constatăm că apa minerală pe care o aveam în maşină se încălzise, aşa că am căutat un magazin alimentar. Am observat un om în vârstă ieşind de pe o străduţă, şi l-am întrebat unde pot găsi un magazin, uitându-mă foarte atent la el, parcă îl ştiam de undeva, dar nu-mi aminteam de unde. După ce mi-a spus unde pot găsi un magazin alimentar, mi-am luat inima în dinţi şi l-am întrebat:

- Dumneavoastră sunteţi... Nu m-a lăsat să termin întrebarea, mi-a răspuns cu un zâmbet fermecător, al unui om care a făcut şi văzut multe la viaţa lui:

- Da, eu sunt! El era, meşterul popular Toader Bârsan, artist a cărui faimă a ajuns peste mări şi ţări datorită sculpturilor în lemn de o valoare inestimabilă. Înainte de plecarea în concediu citisem eu câte ceva despre Toader Bârsan şi despre realizările sale, dar nici nu îndrăzneam să visez că am sâ-l întâlnesc chiar acolo, la el acasă.

I-am spus că am citit pe net articole despre ceea ce face, şi ne-a invitat să mergem şi să vedem la faţa locului celebrele sculpturi în lemn maramureşene, de la strada principală nu cred că sunt 100 de metri până la locuinţa sa. Evident că nu puteam rata acest moment, acceptând invitaţia cu mare plăcere. Despre Toader Bârsan s-a vorbit şi s-a scris mult, este un renumit sculptor de porţi tradiţionale maramureşene şi troiţe, are lucrări răspândite în toată lumea, practicând această meserie de mai bine de 50 de ani, meserie furată de la tatăl său. A fost invitat să-şi expună lucrările în Franţa, Germania, Canada, S. U. A. În anul 1999, timp de aproape o lună de zile a sculptat în faţa clădirii Parlamentului din Washington, ulterior i s-a propus să rămână să lucreze acolo, pe bani mulţi, dar a refuzat, dorul de casă a fost mai puternic decât orice contract cu multe zerouri pus în faţă de americani. Renumitul meşter popular ne-a condus la atelier, unde ne-a arătat cum se fac tradiţionalele porţi maramureşene, în atelierul său avea câţiva muncitori pricepuţi, pe care i-a învăţat arta răsucirii, spiralării şi curbării lemnului, printre angajaţi aflându-se şi un francez, care în urmă cu câţiva ani a venit să viziteze Maramureşul, şi fermecat fiind de frumuseţea locurilor a hotărât să rămână aici, să înveţe această frumoasă artă, sculptura în lemn. În lucru se aflau comenzi primite din Canada şi Italia, dar am fost invitaţi şi în locuinţă, unde am văzut lanţuri, linguri imense, icoane şi multe altele, toate din lemn, lucrate cu măiestrie, cele văzute fiind însoţite de explicaţii privind modul cum au fost lucrate. După ce ne-am desfătat ochiul şi sufletul cu minunăţiile văzute la atelierul meşterului popular Toader Bârsan, am plecat către Poienile Izei pentru a vedea biserica de lemn din localitate. Situată pe o movilă, la circa 200 de metri de drumul principal, biserica din lemn cu hramul ,,Sf. Cuvioasa Paraschiva" este considerată a fi cea mai veche dintre toate bisericile de lemn din Maramureş, fiind inclusă în patrimoniul UNESCO. Biserica a fost construită în anul 1632 de către locuitorii satului Poienile Izei, dar alte surse menţionează anul 1604 ca an de finalizare a lucrărilor. În prima jumătate a sec. XVIII au fost efectuate lucrări de supraînălţare a bisericii, pictura interioară a fost realizată între anii 1793-1794, de un zugrav din zonă, Gheorghe din Dragomireşti, iar pridvorul a fost adăugat în prima jumătate a sec. XIX. Pe turlă, sub cruce, se poate observa o semilună, pentru ca biserica să nu fie distrusă de invadatorii musulmani, turci şi tătari, o dovadă fiind faptul că în anul 1717, la invazia tătarilor pe Valea Izei, aceştia au dat foc la tot ce au întâlnit în cale, excepţie făcând bisericile din Ieud şi Poienile Izei. În interiorul bisericii pot fi admirate icoane pictate pe lemn, cea a ,,Sf. Mare Mucenic Dimitrie" fiind considerată printre cele mai vechi icoane din Maramureş. Mai pot fi admirate şi icoane pe sticlă, dintre acestea ieşind în evidenţă icoana ,,Sf. Nicolae", pictată pe sticlă manufacturizată. Am întrebat persoana care se ocupă de administrarea locului de ce sunt găuri, unele mai mari, altele mai mici, în peretele exterior al bisericii, cel de la intrare, din pridvor. Lucrurile erau foarte simple, în vremuri de restrişte, când preotul satului avea un rol bine definit în societate, cei care îşi înşelau partenerul de viaţă sau săvârşeau alte nelegiuiri erau duşi la biserică, în perete se bătea un cui, iar cel vinovat era agăţat cu părul de cuiul respectiv şi ţinut acolo de la câteva ore până la câteva zile, pentru a da un exemplu şi altora care aveau de gând să comită ilegalităţi, dar şi pentru a-l face pe cel în cauză să-şi regrete faptele comise. Cu cât fapta săvârşită era mai gravă, cu atât cuiul bătut în perete era mai mare şi poziţionat cât mai jos, pentru ca persoana adusă aici să stea într-o poziţie cât mai incomodă. De la biserica am plecat la pensiune, unde gazdele ne aşteptau cu tradiţionala horincă, nu e frumos să te laşi prea mult rugat, :) apoi am continuat cu mâncare bună, băutură bună şi mai ales distracţie până seara târziu!

Ziua următoare nu am luat micul dejun la pensiune, gazdele ni l-au pregătit pentru deplasarea la Vişeu de Sus, doar făcusem rezervare online pentru plimbarea cu Mocăniţa, pe Valea Vaserului, despre care se spune că este ultima cale forestieră cu abur din lume. Am avut bilete pentru trenul nr. 3, cel de la ora 09.30, dar la gară am ajuns cu cel puţin 30 de minute mai devreme, aglomeraţia fiind de nedescris. Formalităţile au durat destul de puţin, astfel că în circa 10 minute ne aflam deja în vagonul nr. 3, vagon acoperit. Dacă doriţi senzaţii tari vă puteţi lua bilete la vagoane descoperite, veţi putea vedea mult mai bine peisajele de poveste, însă şi riscul de a răci este mult mai mare. În plin sezon, din gara CFF Vişeu de Sus pleacă zilnic 6 trenuri, începând cu ora 08.30, la primele 4 transportul asigurându-se cu locomotivă cu abur, la restul garniturile fiind tractate de locomotive cu motor Diesel.

Preţurile nu sunt mici, la rezervare fără masă un bilet pentru adult fiind 74 lei, pentru pensionari şi studenţi 58 de lei, iar pentru copiii între 6-16 ani 47 de lei. Dacă doriţi o rezervare cu prânz oferit de organizatori, mai adăugaţi circa 39-40 de lei fiecărei categorii de bilete, şi aveţi incluse un platou grill, o băutură rece şi una caldă, precum şi un produs de patiserie. Traseul Mocăniţei are o lungime de 21,6 km., începe din gara Vişeu de Sus şi se termină în staţia Paltinu, cu oprire de 15 minute în staţia Novăţ, unde se alimentează locomotiva cu apă, şi 5 minute în staţia Cozia. Durata plimbării cu Mocăniţa este de aproximativ 5 ore şi jumătate, 2 ore dus, 2 ore întors plus o oră şi jumătate staţionare la Paltinu. Aici puteţi vizita micul muzeu amenajat chiar lângă calea ferată, unde veţi afla cam tot ce trebuie să ştiţi despre istoria Mocăniţei, dar veţi beneficia şi de un spectacol folcloric, unde dacă doriţi puteţi dansa alături de cei din ansamblul de dansuri populare angajaţi de administratori.

O plimbare cu Mocăniţa reprezintă o întoarcere în timp, şuieratul, fumul, zgâlţâitul, zgomotul produs, toate te duc cu gândul la vremurile când localnicii transportau lemnul din creierii munţilor cu această minunăţie inginerească numită locomotivă cu abur. Valea Vaserului este o zonă de o frumuseţe răpitoare, verde cât vezi cu ochii, doar podurile şi tunelurile îţi amintesc de trecerea omului pe aici. O călătorie prin locuri sălbatice şi frumoase, unde nu ai semnal la telefon, unde poţi avea discuţii plăcute cu tovarăşii de drum, nu poate fi decât o binecuvântare sufletească.

Maramureşul este un ţinut minunat, cu oameni gospodari, cu credinţă în suflet, cu convingerea că obiceiurile şi tradiţiile fac parte din fiinţa lor, cu speranţa că viitorul va fi mai bun, vă invit să veniţi şi să vizitaţi aceste locuri, veţi descoperi o lume aparte, în care trecutul şi prezentul se îmbină armonios.

Vacanţe frumoase vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 4131 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI