Parisul pe jos, de la Gara de Est la Panteon.

TIPĂREȘTE

Desi am fost de doua ori la Paris, m-am decis foarte greu sa scriu despre vizitele mele in celebrul "oras al luminilor". Pentru ca s-au scris atatea despre aceasta celebra capitala europeana, dar mai ales ca, nu stiu cum s-a intamplat, mi s-au sters din calculator majoritatea pozelor.

Faceam haz de necaz cu sotia spunand ca pentru asta trebuie sa mai vizitez o data Parisul.

Am plecat in vizita mea de la hotelul rezervat, Victory Gallou luind-o pe

Bulevardul Sebastopol.

Este una dintre arterele importante ale Parisului, deschis in perioada de transformare a Parisului (1850) de catre baronul Haussman.

Are aproape 1,5 Km lungime, pornind de la Ile de la Cite(Insula orasului), si se termina la intersectia cu Saint-Denis. De aici pana la Gara de Est se numeste Boulevard de Strasbourg.

Initial s-a numit Bulevard du Centre, apoi denumirea a fost schimbata de Napoleon Bonaparte, ca urmare a victoriei din portul Sevastopol-Crimea din 8 sept. 1855.

Bulevardul are 4 benzi, de o parte si de alta sunt multe magazine, restaurante, cafenele si surprinzator, foarte multe... WC-uri ecologice.

In schimb in toata zona, pana in cartierul latin, nu am gasit o banca sau o casa de schimb valutar sa pot schimba un rest de lire sterline ramase din precedenta excursie facuta la Londra. Si cand te gandesti ca la noi bancile si casele de schimb valutar au aparut ca ciupercile dupa ploaie dupa 1990.

Am traversat marele bulevard si am ajuns in faimoasa strada comerciala

Rue de Rivoli.

Strada este una destul de aglomerata, aici gasim magazine de moda care poarta cele mai celebre nume din lume.

Strada, care circula in paralel cu Palatul Luvru si Gradinile Tuileriers, a fost numita astfel de catre Napoleon Bonaparte in cinstea victoriei din Austria de la Rivoli ( batalie care a vut loc intre 14-15 ian. 1797). De-a lungul timpului a fost extinsa si modernizata inspre Place de Concorde de catre Ludovic al XV-lea, Carol al X-lea, iar Napoleon al III-lea a prelungit-o pana in cartierul Marais.

Dupa ce am parcurs o parte din strada Rivoli m-am intors si am ajuns la

Hotel de Ville.

Situata langa statia de metrou Hotel de Ville, vis-a-vis de Ile de la Cite, cladirea este resedinta administratiei Parisului.

Istoria cladirii incepe in anul 1357, cand primarul de atunci al Parisului,Etienne Marcel , a cumparat asa zisa "Casa de Piloni", care a servit un timp ca port, iar mai tarziu locatia a fost transformata intr-un patrat numit Place de Greve (Piata Strandului), patrat in care administratia isi desfasoara azi activitatea.

In 1533 regele Francisc I angajeaza un arhitect italian Boccador si unul francez, Pierre Cortone, sa construiasca o primarie in stil renascentist. Din cauza banilor finalizarea a avut loc in 1628, in timpul domniei lui Ludovic al XIII-lea.

In 1835 la initiatiava lui Rambuteau prefectul Departamentului Senei a adaugat la cladirea principala doua aripi.

De-a lungul timpului aici a fost scena unor evenimente celebre.

In timpul Comunei din Paris din Hotel de Ville a fost capturat Guvernul Apararii Nationale,(ulterior salvat de soldati) apoi cladirii i s-a dat foc.

Aici a fost impuscat si arestat la 27 iulie 1794 unul dintre capii Revolutiei Franceze, Robespiere si adeptii sai.

La 25 august 1944, generalul Charles de Gaulle si viitorul presedinte al Frantei a rostit celebrul discurs la Eliberarea Parisului.

In 2002, primarul socialist Bertrand Delanoe a fost injunghiat de catre un musulman in timpul unei festivitati (din fericire fara urmari grave).

Fatada cladirii este ornamentata cu cele mai celebre nume ale Parisului ca: Alfred de Musset, Antoine Lavoisier, Delacroix, Eugen Sue, Moliere, Hugo etc.

De la Hotel de Ville, am luat-o spre Ile de la Cite, unde pe colt cu Avenue Victoria, am intalnit o familie de rromi care isi instalase direct pe trotuar paturi, haine, vesela si asta la 50 de metri de Prefectura Politiei de pe chei.

Am continuat spre Ile de la Cite, pe un pod care are o istorie mai aparte,

Pont d'Arcole.

Podul, care accede in Ile de la Cite, a fost numit asa de Napoleon Bonaparte, in cinstea victoriei impotriva austriecilor din 1796 de la Arcola.

Initial acest pod a fost construit de catre Marc Seguin ca o pasarela pentru pietoni.

In 1854 pasarela a fost inlocuita de catre Nicolas Cadiat si Oudry Alphonse cu o structura de metal pentru trafic automobile, fiind primul pod pe Sena din fier si fara nici un sprijin. La 18 feb. 1888, podul s-a lasat brusc cca 20 cm si a trebuit consolidat.

In august 1944, in timpul Luptelor de Eliberare a Parisului, generalul Leclerc defileaza cu Divizia Blindata pe acest pod.

De la acest pod, am luat-o in stanga pe Quai aux Fleurs, iar tot in stanga aproape de podul l'Archeveche si spre marginea Ile de la Cite se afla

Memorialul Martirilor si Deportatilor.

Inaugurat in 12 aprilie 1962, de catre generalul Charles de Gaulle si viitorul presedinte al Frantei, memorialul este inchinat celor deportati in lagarele naziste in timpul celui de al doilea razboi mondial.

Proiectat de arhitectul Georges-Henri Pingusson in cripta caruia se gasesc 200000 luminite ce simbolizeaza numarul martirilor.

La iesirea din cripta pe un perete scrie "PARDONNE N'OBLIE PAS" (iarta dar nu uita)

Pont de l'Archeveche.

Este un pod rutier compus din trei arcade de piatra, construit de inginerul Plouard, are 68 metri lungime si 11 metri inaltime ceea ce ingreuneaza transportul fluvial de pe Sena.

Este cunoscut mai ales de tinerii indragostiti, care au legat aici si incuiat mii de lacate, ca un simbol al trainiciei dragostei lor. Fenomenul este unul mondial care a luat amploare in Europa dupa anul 2000.

Personal, am vazut cateva asemenea poduri de lacate la Liubliana, Roma, insa aici am vazut cele mai multe lacate agatate.

Desi guvernele se opun unor asemenea practici (din cauza lacatelor, podurile nu mai pot fi intretinute) fenomenul persista. Se pare ca doar in Florenta si Doublin au fost interzise. In Koln dupa ce au fost inlaturate, ca urmare a protestelor s-a dat iar voie sa se monteze din nou.

Dupa ce am strabatut podul, apoi Quai de Montebello am intrat in

Cartierul Latin.

Situat pe malul stang al Senei, vis-a -vis de Ile de la Cite, cartierul este cunoscut pentru atmosfera sa plina de viata, resturantele, teatrele si terasele sale, dar si pentru multele institutii de invatamant superior de aici, din care cele mai importante sunt Colegiul Frantei si Sorbona.

Numele cartierului vine de la limba latina, limba de circulatie internationala in Evul Mediu. Am admirat multele cladiri frumoase situate pe strazi inguste pavate cu piatra cubica, magazine cu suveniruri, apoi am intrat pe Rue Saint-Jacques si am ajuns langa

Universitatea Sorbona.

Fondata in anul 1257 de catre Robert de Sorbon, magistru-regent in teologie si confidentul regelui Ludovic al IX-lea, initial s-a vrut a fi un asezamant, care sa asigure resurse materiale si cazare pentru studentii saraci sositi la Paris din lumea crestina.

Primeste acordul Vaticanului in 1259, apoi reinnoit in 1268 si intre timp devine principala Universitate din Paris.

In secolul XIV intra in declin, iar in 1530 intra in administrarea Colegiului Francez. Intre anii 1635 si 1642 se construieste Capela Sorbonei, care va adaposti mormantul celebrului prim-ministru al Frantei de sub Ludovic al XIII-lea, cardinalul Richelieu.

Intra iar in declin in timpul Revolutiei Franceze, din 1791 nu mai primeste studenti si revine in prim plan in anul 1821.

Cunoaste un avant deosebit dupa cel de al II-lea Razboi Mondial, aici absolvind personalitati marcante, savanti, oameni de cultura, politicieni, din toata lumea.

Romania avut si are tineri care studiaza in Franta (4500 de studenti in 2012, din care si o studenta de etnie rroma Anna Ciuciu)

De la Universitatea Sorbona, in stanga, la mica departare se afla

Panteonul.

La inceput a fost o mica manastire, cu ramul Sf. Genevieve protectorul Parisului.

In 1744, Ludovic al XV-lea, care era bolnav, a jurat ca daca se face bine, va construi in loc de mica manastire, o biserica mare pe masura orasului.

Regele s-a facut bine, a poruncit marchizului Marigny sa inceapa constructia, iar unul dintre prietenii marchizului, Jaques Germain-Soufllot, a proiectat cladirea, a carei constructie s-a finalizat abia in 1789, din lipsa fondurilor.

Datorita faptului ca finalizarea a coincis cu Revolutia Franceza, capii acesteia au decis sa transforme biserica in muzeu, pentru a fi expusi aici eroii Frantei.

Aici sunt inmormntati multe celebritati ale Parisului ca: Voltaire, Rousseau, Marie Curie (singura femeie), Victor Hugo, Descartes, Emil Zola, Soufllot (arhitectul cladirii) si multi altii.

In 2002, intr-o procesiune numeroasa, sunt depuse osemintele lui Alexandre

Dumas-tatal, aduse de la Villers Cotterets din Aisne.

De la Panteon pe strada Soufllot, se ajunge la un frumos parc de agrement.

Jardin de Luxemburg.

Este unul dintre cele mai populare parcuri si al doilea ca marime din Paris.

Se spune ca personajele principale din romanul Mizerabilii de Victor Hugo,

Pomercy si Cossete aici s-au intalnit prima oara.

In 1611, Marie de Medicis, vaduva lui Henric al IV-lea, mama si totodata regent

pentru regele Ludovic al XIII-lea, a hotara sa construiasca un palat, care sa imite pe cel din Florenta (orasul natal al regentei)

A cumparat hotelul Du Luxemburg (azi palat) si a angajat un arhitect Solomon de Brosse, pentru a construi un palat si o fantana, dar a mai angajat si un gradinar, Tommaso Francini, pentru a ornamenta un parc in stilul celui de la Florenta.

Francini a adaugat 2 terase la palat si aconstruit Fantana de Medicis.

In 1630 a cumparat terenuri suplimentare si a extins gradina de la 8 la 30 ha.

Apoi a angajat un alt garadinar, Jaques Boyceau, care a modernizat garadinile.

A urmat o perioada cand gradinile au fost neglijate de monarhii ulteriori, ba Ludovic al XVIII-lea a vandut o parte din gradina. Arhitectul Jean Ohalgrin, a luat hotararea de a reface garadina si a refacut si Fantana De Medicis.

Gradina, cu alei de pietris si gazonul populat cu statui, are in centru un bazin cu apa, unde copii pot naviga cu mici barcute.

Este un loc linistit, unde vin multi francezi, dar mai ales turisti. Exista aici un carusel pentru copii, un teatru de papusi, un foisor unde se dau spectacole gratuite, un restaurant si o cafenea, un loc unde se joaca sah (stanga palatului) multe scaune in parc, pe care le poti muta unde vrei. In jurul bazinului, sunt zeci de statui ale fostelor regine ala Frantei

Fantana de Medicis, comandata de regina in 1630 si proiectata de Francini, a cazut in ruina in secolul XVIII.

Napoleon Bonaparte in 1811, ii comanda lui Jean Chalgrin (arhitectul Arcului de Triumf) refacerea fantanii, iar in anii1864-1866, este mutata in locul in care este si astazi.

A doua fantana, Fontaine de l'Observatoire, se afla in sudul gradinii si a fost comandata in anul 1866 de catre baronul Haussmann, in timpul reconstructiei Parisului.

Palatul Luxemburg, a fost costruit intre anii 1615-1627, de catre Solomon de Brosse si decorat de catre Peter Rubens,din dispozitia Mariei de Medicis.

In 1792, a fost ocupat de revolutionari si transformat in inchisoare. Aici au fost intemnitati printre altii Josephine (viitoarea imparateasa) scriitorul Thomas Paine sau Danton unul din capii Revolutiei Franceze.

In 1797, Napoleon a instalat aici Senatul,pentru o scurta perioada.

In timpul celui de al doilea razboi Mondial, palatul a fost ocupat de nazisti. transformandu-se in sediul Luftwaffe.

Astazi in palat se afla Senatul Republicii Franceze.

De la Palatul Luxemburg, foarte aproape am intalnit o cladire mai aparte,

Teatrul Odeon.

Cladirea a fost construita intre anii 1779-1792,sub conducere lui Ludovic al XVI-lea , a fost inaugurata de Marie -Antoinette, iar doi ani mai tarziu are loc premiera piesei Nunta Lui Figaro.

Au urmat doua reconstructii, prima in 1808 de catre Jean Chalgrin, iar a doua in 1919 de catre Pierre Thomas Baraguay.

Este membru al Uniunii Teatrelor din Europa.

De la Odeon am luat metroul pe linia 4, de la statia de metrou cu acelasi nume, pana la statia Strasbourg Saint-Denis, aproape de hotelul unde am fost cazat incheind prima etapa din vizita mea la Paris.

---

VIZUALIZĂRI: 3781 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI