Restaurante muresene

TIPĂREȘTE

Astazi imi astept prietena, careia i-am promis un week-end de vis. Pentru c-am luat salariul. I-am promis un pelerinaj culinar pe la mai multe restaurante din judetul meu.

Ne intalnim la Sighisoara, in varful dealului. Ea ajunge mai repede. “Sus in deal, e-o masa si acolo-i mandra mea”. E-o masa micuta si romantica, suntem doar noi doi si restaurantul. Pana si terasa de vara e goala. Comandam cate o ciorba, care nu depaseste 10 lei, cu ceapa si smantana cu tot, ca sa ne potolim foamea achizitionata pe drum. Interiorul restaurantului de trei stele e rustic. Apoi ne grabim spre halta urmatoare.

Este parca cel mai frumos restaurant dintre toate. Scaunele sunt imbracate in blanuri de animale, culorile mobilierului sunt vii. Portretul lui Vlad Tepes sta atarnat pe toti peretii, minus la grupul sanitar. Patronul s-a gandit ca daca-i pune teribila-i poza si-n baie, e posibil sa te blochezi de frica si-ai intrat acolo degeaba. E martie, primavara bate la use, pe coclauri au rasarit branduse. Ne asezam la o masa langa fereastra, exact sub masca lui Dracula ca sa admiram natura din jur si mai ales, lacul Ursu. Si aici, suntem doar noi doi si chelnerii, e extrasezon, statiunea Sovata e aproape goala iar restaurantele, sunt si mai goale.

Comandam cate o supa de fidea, o ciorba de fasole cu ceapa, si cate o mancare de legume cu mamaliga, plus o cafea si o bere din vremea lui Caragiale. Total, 105 lei. Wow! E-al “dracula” de scump! Aici nu mai venim. Veni, vidi, arrivederci!

E tot de trei stele si are preturi mai umane. Mai ales ca dupa balaceala sarata, nu mai ai puterea sa te deplasezi prea mult prin statiune, care e in panta, preferi ascensorul. Cu liftul, facem de “la camera” si pana la restaurant, un minut, sunt doar 4 etaje.

Aici luam masa de pranz si de seara de mai multe ori. Pe la 8 seara incepe si muzica. Poti dansa. Formatia muzicala schimba ritmul in functie de varsta clientilor. Intr-o seara era un grup mare si tanar din Cluj, s-a pus muzica disco. In alta seara, erau clienti din Republica Moldova, s-a pus o hora, alta data erau meseni mai in varsta, s-a pus tango.

Preturile la ciorbe sunt intre 6 si 8 lei iar la gratare cu garnitura intre 16 si 22 de lei.

Intr-o zi (ultima, uraaa!) ajungem si la acest han, care e la vreo 18 Km de Sovata. Aici se afla o crescatorie de pastravi. Vara poti sa inchiriezi o undita si sa pescuiesti pastravii tai, vii, pe care poti sa-i duci acasa sau sa-i duci la bucatarie si sa-i consumi “ad-hoc” pe una din terasele hanului. Dar exista si pastravi prajiti, gata preparati. Vara gasesti cu greu un loc liber la acest han dar acum, in extrasezon, sunt locuri destule. Alegem o masa mai linistita, cu “see-view” spre lacul cu pastravi.

Servim cate o ciorba taranesca si cate un pastrav cu mamaliguta si mujdei de usturoi amestecat cu smantana. Pastravii au un gust grozav, sunt proaspeti, inainte cu-o juma' de ora, acestia inca se zbenguiau prin apa. Consumatia totala nu depseste 90 de lei. Pastravii sunt ceva mai scumpi. (30-32 de lei bucata, dupa gramaj). Cardul meu e deja “pe rosu”. Sper ca urmatoarea cina sa fie “hrana rece la camera”, pentru odihnirea stomacului. Dar cine sa-nteleaga ca am “famelie mare, renumeratie mica, dupa buget, coane Fanica, dupa buget”.

Vis-a-vis de han, e o baraca cu suveniruri. “Vai, iubi draga, hai sa-ti aleg un suvenir, sa-ti aduci aminte de mine (cat vei trai) ! ”. “OK, zic eu cu o figura senina in adancul careia clocotea un vulcan”. Cine-a scos baraca-n drum? Ala a fost om nebun! Aici, in baraca, totul e frumos si scump. Ma aleg cu-o pereche de ciorapi de lana la 20 de lei (ultimii mei bani). Mi-i cumpar si ma bucur ca un copil de cadoul ce mi s-a facut. “Vai ce bine o sa-mi prinda la iarna viitoare” zic eu, cu gandul ca odata ajuns acasa, o sa-i arunc pe foc. Apoi, jumatatea mea, mult mai tanara si frumoasa, se-nfunda inca o juma' de ora prin baraca, ca sa-mi mai caute ceva cadouri. Cred ca a simtit ca nu mai am bani si-mi cauta o pereche de papuci, pe care o sa mi-i dea la plecare. Dar n-a gasit decat cizme de cauciuc, articol cu care semanam eu in acel moment. “Ura, zic eu in gandul meu, am scapat viu si nevatamat”. Deocamdata.

Ne-ntoarcem la camera, in drum ma opresc si-i iau si eu un suvenir, doi magneti la pret de unul cu 3 lei, si un martisor cu un leu si cincizeci de bani. O inimioara din plastic. Gestul conteaza, nu valoarea, nu-i asa? “Vai, ce atent esti cu mine, imi zice ea... auzi, pe-aici prin Sovata nu exista cumva si vreun magazin de parfumuri scumpe? ” “Nuuuu!... doar tu stii ca Sovata nu-i Paris sau Milano, e-o fundatura nenorocita, plus ca la vremea asta totu-i inchis. Sezonul aici incepe de-abia prin luna mai”.

A doua zi ne despartim ca doi amorezi din luna de miere, ea fericita si eu usurat. Urmatoarea intalnire, o fixam dupa vreo doua salarii de-ale mele, prin aprilie.

Dragostea e ca o salata! Ea trece prin inima, stomac si prin buzunarul meu.

@Web, te rog clipul, mersi!

https://www.youtube.com/watch?v=dwyvECABYq4

---

VIZUALIZĂRI: 2892 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI