Avramide: o casă, o epocă, un destin!

TIPĂREȘTE

A doua zi, 13 iulie 2019.

În oricare oraș din lumea asta largă am căuta, vom găsi o personalitate locală care și-a pus amprenta pe viața urbei, despre care locuitorii știu legende și biografii, transmise din generații spre prezent.

Tulcea îl are pe Alexe Avramide.

Povestea începe la mijlocul secolului al XIX-lea. Alexe Avramide, născut intr/o familie de greci simpli, în localitatea Ianina, Turcia în acea perioadă, plecă în lume la 15 ani, după ce un incendiu devastator a distrus localitatea.

Și unde ar fi putut să înceapă o viață plină de aventuri dacă nu în orașul de la porțile Deltei, plin de oportunități și populat de o lume pestriță. A ajuns în Tulcea cu un geamantan în care avea doar câteva haine. S-a angajat la un han și în scurt timp i-a câştigat încrederea proprietarului care l-a pus să gestioneze toată afacerea. Serios şi harnic, Alexe Avramide a ajuns proprietarul hanului și începe să prospere în afaceri

digi24.ro/regional/digi24 ... n-tulcea-340687

Frumos început a avut! Apoi, a ajuns ginerele hangiului și-n urma lui a rămas aceasta bijuterie arhitectonică.

Ca și proprietarul, casa a avut o soartă bună. După anul 1944 casa a fost transformată în sediul Comitetului Democratic Grec, iar de la data de 14 noiembrie a anului 1949 a fost semnat actul prin care a luat naștere Muzeul „Delta Dunării”, care s-a deschis în mod oficial abia pe data de 1 mai a anului 1950. Muzeul ocupa două camere din întreaga clădire și deținea în patrimoniul său 872 de materiale complementare sau obiecte. Între anii 1952 respectiv 1953 în același imobil și-a desfășurat activitatea Inspectoratul Școlar al județului Tulcea. Pentru ca abia din anul 1957 să aibă loc primele reorganizări ale muzeului. Din anul 1959 la demisolul clădirii a funcționat o secție specială de arheologie și etnografie, însă aceasta a fost închisă în anul 1962. Din anul 1964 când au fost construite la demisolul clădirii bazinele pentru acvariu, împreună cu altăturarea unei colecții formate din 1500 de piese biologice, plus un ierbar voluminos, casa a funcționat în complexitatea sa drept muzeu de științe ale naturii.

Recent edificiul a fost reabilitat printr-un proiect denumit „Restaurarea și Reabilitarea a două clădiri de patrimoniu din municipiul Tulcea incluse în circuitele turistice regionale” oferind în ziua de astăzi printr-o expoziție modernă, principalele elemente istorice ale orașului Tulcea, dar și a familiei Avramide. Tot aici sunt puse în valoare perfect diverse obiecte de patrimoniu provenite din colecțiile Institului de Cercetări Eco – Muzeale „Gavilă Simion” icemtl.ro/complexul-muzea ... n/casa-avramide

Așa a scăpat de la pierire și-am putut-o vizita noi!

Am urcat scara monumentală de la intrare și am pășit pragul acestei case pe la 10 dimineața, fiind singurii vizitatori! Și am avut voie să facem și poze! Fără taxă! Ne-a însoțit o doamnă foarte amabilă și bine documentată, căreia chiar îi plăcea ce face și care, deși cred că povestise de nenumărate ori istoria, o făcea din nou, cu zâmbet pe buze și cu bucuria de a ne avea oaspeți!

Am pătruns încet în aerul de secol XIX, în viața acelor oameni, vizitând cameră cu cameră, ba chiar și demi-solul!

Am încercat să intru-n pielea personajelor, să-mi imaginez, privind hainele, bijuteriile, obiectele din casă, fotografiile, cam cum ar fi fost viața lor in acele vremuri! Cred că, până la un punct, mi-ar fi plăcut!

Am vizitat pe rând încăperile, ascultând poveștile doamnei despre familia Avramide, despre construcția case, despre membrii familiei și traseul lor în viață! Am privit obiecte personale, bine conservate, mobile, porțelanuri, bijuterii... Eram fascinată!

Acum, în frumoasa casă se organizează evenimente culturale, expoziții de artă și ”Școala altfel”

La demi-sol era amenajat un astfel de loc unde copiilor li se explica pe înțelesul lor și cu machete, istoria acestei case. Tot acolo funcționase și un bar. Acum nu mai funcționa, dar erau expuse câteva picturi destul de bunuțe, după părerea mea!

Revenind la casa în sine, aceasta are camere mari, luminoase și decorate cu stil și eleganță, dar și cu bun-gust. Se remarcă încăperile de la parter. Acestea sunt decorate cu stucatură pictată, plafoane pictate și beneficiază de uși în două canate, iar mobila și-o adusese Alexe Avramide de la Viena. Păcat e că nu s-au recuperat decât foarte puține obiecte originale. Clădirea prezintă elementele stilului eclectic și neo-clasic (căci da, o construiseră doi meșteri italieni, pe la 1890= între 1897 și 1900!). Se spune că, la vremea construirii ei, era cea mai luxoasă clădire din ”buricul târgului”, vis a vis de Biserica Sfântul Nicolae.

Casa transmite emoții pozitive, încântare! Pentru mine a fost o bucurie s-o vizitez! O găsiți pe strada Progresului nr. 32 și merită din plin să-i treceți pragul!

---

VIZUALIZĂRI: 742 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI