TULCEA / ROMÂNIA — atracţii turistice; excursii opţionale; unde/cum ne distrăm? unde mâncăm?

Motto: ”Un tărâm fără ruine e un tărâm fără memorii – iar un tărâm fără memorii e un tărâm fără istorie”. Abram Joseph Ryan   Despre cetăți, așa, ca să umplem timpul Când eram elev, una dintre materiile de-mi plăceau, era istoria. Am rămas apoi cu plăcerea și interesul de a citi despre istorie. Bine, nu vă-nchipuiți c-aș fi vreun istoric sau cu ceva cunoștințe extrem de solide. Mai degrabă, că tot suntem pe AFA, mă consider un ”chibiț”. De [...] — citește

La sfârșitul lunii aprilie am vizitat municipiul Tulcea. Destinația a constituit o noutate pentru noi, așa că m-am documentat puțin înainte de a pleca de acasă. Am lecturat atât articolele scrise pe AFA, dar am căutat informații și din alte surse. Am aflat astfel că în Tulcea există mai multe obiective care merită vizitate, printre care și Muzeul de Artă, parte componentă a Complexului Muzeal de Patrimoniu Cultural Nord-Dobrogean, alături de Casa Avramide (cunoscută și sub [...] — citește

Ultimul muzeu pe care ne-am propus să-l vizităm în Tulcea a fost Muzeul de Etnografie și Artă Populară din oraș. Deoarece obiectivul se află aproape de Hotelul Select la care ne-am cazat, am ales să mergem să vedem muzeul duminică dimineața, când am ieșit la o plimbare mai lungă prin oraș, înainte de a pleca spre casă. Știam că acest muzeu își începe programul la ora 08.00, așa că ne-am trezit devreme și imediat după ce am servit micul dejun am plecat de la hotel [...] — citește

În ianuarie am plecat de la Tulcea cu sentimentul că mai aveam nevoie de timp ca să zicem din toată inima că am văzut și noi o bună parte din oraș. Speram că 2 zile ajung pentru a vedea obiectivele importante ale orașului, care nu sunt atât de multe și nici orașul atât de mare, dar asta doar dacă nu am fi fost în plină pandemie și restricții, când mare parte a obiectivelor erau închise. Pentru că am întârziat mult cu scrierea articolului, am mai făcut o escală în [...] — citește

Dezastru... cel mai prost restaurant la care am fost, o stea e prea mult. Nici nu stiu de unde sa incep... cu ospatarii, cele mai "acre" fiinte, se purtau de parca am venit la cersit, m-au pasat de la unul la altul. Timpul de servire a fost enorm, 1,5 ore... am asteptat sa imi aduca meniul, am asteptat foarte mult sa-mi ia comanda, am asteptat si mai mult sa o aduca si la urma am asteptat sa platesc. Mancarea... pe langa faptul ca era rece si veche (hamsia super-arsa, crapul se [...] — citește