Călător prin țara mea (pe repede-înainte). Merită să vezi: Tulcea, orașul de pe 7 coline

TIPĂREȘTE

Despre Tulcea n-aveam cine știe ce amintiri, mai fusesem acolo o singură dată, pe vremea când aveam vreo 12 ani, de ce și cum, nu mai țin minte, probabil vreo excursie din aia, cu clasa, de se făcea în acele vremuri.

Nici când am ajuns pentru a ne îmbarca pentru Sulina n-am avut cine știe ce răbdare, voiam să ne urcăm în bărcuță și s-ajungem la locul cioată.

De aceea, atunci când ne-am întors de la Sulina și am coborât în Port Aval, eram ferm convinși să ne pierdem vreo câteva ore din viață hălăduind pe-aici.

Din ceea ce citisem, aveam și niște obiective de vizitat, deci, am fi avut cu ce să ne umplem timpul, deși, acesta nu era foarte mult, vreo 2 ore.

Știți că este construit pe 7 coline, ca Iași sau, de ce nu, ca Roma.

Vatra orașului a fost locuită din cele mai vechi timpuri, de pe vremea culturii Gumelnița. Grecii denumiseră acest oraș ”Aegyssus” iar actuala denumire a căpătat-o pe vremea lui Mircea cel Bătrân. Orașul este atestat documentar din anul 1506 și a fost sub stăpânire otomană de la 1420 până în 1877.

Sub stăpânire otomană Tulcea cunoscut creșteri și decăderi, mai ales că a fost zonă de frontieră și a avut de suferit de pe urma deselor războaie ruso-turce, cel mai grav în urma celui din 1829.

După 1839 Imperiul Otoman declanșează o serie de reforme administrative cu ajutorul cărora să poată conduce mai ușor un imperiu multietnic, denumite ”Tanzimat”. Așa se face că, pe malul drept al Dunării se organizează vilayetul Dunării, în cadrul căreia Tulcea devine sangeac.

Între 1849-1850 în zonă au fost aduși coloniști germani care au locuit aici până în 1940 când au fost repatriați în cel de-al treilea Reich.

În perioada comunistă Tulcea a devenit un centru industrial, mai ales în domeniul naval sau de prelucrare a materiilor prime.

Am coborât de pe șalupă pe ponton și, de-aici, am ajuns la locul unde aveam mașina parcată. Ne-am plătit cele 3 zile de parcare, pentru care am contribuit cu suma de 50 de lei și apoi ni s-a ridicat bariera, eram liberi să plecăm ca păsările cerului.

Tulcea mi s-a părut, ca prima impresie, un oraș cochet și aerisit. Străzi frumoase, largi, în centru, pe lângă, străduțe pietruite (pe lângă Post Aval spre Monumentul Eroilor, sau, pe lângă geamia Azizyie, spre Acvariu), care conferă un farmec aparte acestui oraș.

Am văzut foarte multe biserici aparținând diferitor religii, ceea ce arată și multiculturalismul localității și faptul că oamenii locului sunt permisivi

Fiind port la Dunăre, firesc, ne-am plimbat pe faleză. Ca să fiu sincer, nu m-a impresionat în mod deosebit, rămân la părerea că, din câte am văzut eu, cea mai frumoasă faleză la Dunăre o are Brăila.

Dar, pentru că-mi făcusem temele, știam că trebuie să vizitez niște obiective de interes local. Din păcate, fiind luni, muzeele erau închise așa că ne-am limitat la a vizita Geamia și Monumentul Eroilor, am făcut câțiva pași și pe lângă Hotel Delta, trecând pe lângă Parcul Personalităților.

Inaugurat in 1995, este locul in care trecătorii văd 14 busturi ale personalităților de vază ale Dobrogei sau României, precum Jean Bart, Carol I de Hohenzolern sau Mihail Kogălniceanu.

Acesta se află în imediata apropiere a Casei Cărții, pe partea opusă Hotelului Delta. Până la urmă e și un exercițiu de aducere a minte a personalităților care au busturi acolo și a importanței lor.

Moscheea

Prima oprire am făcut-o la Geamia Azizyie, Geamia Sultanului Abdulaziz.

Este cumva în drumul dinspre Port Aval și n-ai cum să n-o vezi, minaretul este un mic punct de reper.

Este amplasată pe str. 14 noiembrie, colț cu Independenței, de aceea unele saituri dau această stradă ca fiind adresa exactă. Eu așa știu, am parcat mașina în fața geamiei, sub o tăbliță de spunea numele străzii ca fiind 14 noiembrie.

Strada este în pantă și este pietruită, ceea ce dă un aer aparte acestei construcții.

Când am oprit, cineva din moschee a deschis ușa și, după câteva discuții, am fost invitați să intrăm, pentru a vizita.

Moscheea a fost ridicată pe vremea sultanului Abdulaziz, cel care a recunoscut alegerea lui Cuza de către cele două Principate Românești, atunci la 1859.

De altfel, sultanul, deși a fost educat în cel mai curat spirit otoman a fost un admirator al progresului înregistrat în Europa și în lume. Se știe despre el că a fost atras de literatură precum și faptul că a fost compozitor de muzică clasică.

De aceea, pe un perete al Moscheii se află un porter al sultanului.

Geamia a fost construită prin 1865, de către un lider local. În curtea Geamiei a activat kadiul (judecătorul) și sediul muftiatului (centru administrativ).

Geamia din Tulcea este cea mai mare din Dobrogea, clădirea este chiar impozantă, fiind construită cu ziduri groase de 85 de cm.

Ca în toate moscheile, la intrare se află locul unde te descalți de încălțăminte de-afară și primești papuci(ți se dau papucii ! :)) ).

Moscheea în sine are o încăpere mare, locul unde credincioșii musulmani se roagă. Din această sală se urcă în minaret, care este înalt de 25 de m și are un diametru de 3,5 m.

Am vrut să plătim pentru faptul că am fost lăsați să vizităm iar cel care ne primise, un bătrân de vreo 75 de ani, extrem de volubil, ne-a arătat o cutie unde ne-a spus să punem cât vrem, ceea ce am și făcut.

Monumentul Eroilor

Este monumentul care domină Tulcea și este un obiectiv ce trebuie vizitat, neapărat, în opinia mea.

Se află amplasat pe Colnicul Hora (sau Dealul Monumentului) în apropiere de ruinele cetății Aegyssus.

Inițiativa ridicării Monumentului Eroilor Războiului de Independență a aparținut Ligii pentru propășirea Dobrogei, condusă de poetul Ion Nenițescu, ca omagiu adus eroismului și al vitejiei poporului roman, de care acesta a dat dovada în timpul războiului pentru Independență.

Construcția Monumentului a început la 17 octombrie 1879, în prezența regelui Carol I, iar proiectul și execuția cade în sarcina sculptorului George Vasilescu. În forma inițială, monumentul era amplasat pe soclu pătrat, construit în două trepte. Urma să fie realizat din granit de Dobrogea, și era conceput ca un piedestal în formă de două volume paralelipipedice și un trunchi de piramidă, ornate cu brâu și cornișă, pe care se inalță, maiestuos, un obelisc înalt de 22 de metri, realizat din granit de Ravena.

La baza obeliscului, se aflau 2 elemente sculpturale, un dorobanț cu arma pe umăr și o goarnă în mână și al doilea element sculptural, un vultur uriaș cu aripile deschise.

În timpul primului război mondial Monumentul a suferit stricăciuni importante, fiind refăcut abia în 1932, dar fără statuia dorobanțului și a vulturului. Abia în 1977, cu prilejul centenarului Independenței, Monumentul a fost refăcut conform proiectului original.

Am ajuns destul de ușor, deși, la un moment dat m-am rătăcit, așa c-am făcut un românism: am urcat, cu mașina, pe ”Interzis”, preț de vreo 200 de metri. Da, mi-e rușine pentru asta dar, nah, greșeala recunoscută e, pe jumătate, iertată. Uite, recunosc de două ori și-am scăpat! :))

Monumentul este grandios, locul unde este amplasat ajută și el la crearea acestei senzații.

Ajuns în vârf, pe platforma unde este amplasat, poți admira panorama municipiului Tulcea, folosind chiar și o lunetă. Cei care cunosc zona chiar au ce să privească, eu m-am mulțumit să privesc, fără lunetă și să fac fotografii.

Este clar că Tulcea merită o vizită mai lungă, pentru că are multe obiective de arătat. Din păcate pentru noi, pentru că voiam să facem cât mai multe în perioada de timp limitată avută la dispoziție, am fost nevoiți să ne mulțumim cu ceea ce v-am povestit.

Așa că, cu voia voastră sau nu, am terminat, haidi, pa!

Web, atașează, te rog: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1509 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI