Never Say Never – Titanic Deluxe Belek

TIPĂREȘTE

Perioada sejurului: 19 - 26 mai

Alegerea destinaţiei şi a hotelului

Alegerea destinaţiei a fost simplă: Antalya, fără niciun dubiu şi nicio ezitare. Ştiam din propria experienţă că orice staţiune aş alege din zona Antalyei este o alegere câştigătoare, iar în acel an am încercat o combinaţie de hoteluri care să acopere mai multe zone, oferindu-mi astfel variaţia necesară unei vacanţe turceşti perfecte, ca de fiecare dată :).

Alegerea hotelului a fost una inspirată şi a venit firesc în condiţiile în care urmăream acest hotel încă din primul său an de funcţionare, 2013. Hotelul acesta mi-a atras atenţia încă înainte de a fi fost deschis, dar, culmea, în sens negativ. Când mi-au picat ochii prima dată pe el, am fost dezamăgită de distanţa foarte mare faţă de plajă, 1.200-1.500 metri, gândind atunci că trebuie să fii nebun să te cazezi la un kilometru jumătate de plajă şi că eu nu aş alege niciodată aşa ceva. Eram mirată cum îi trecuse prin minte cuiva să construiască hotelul atât de departe în condiţiile în care avea loc cât cuprinde chiar lângă mare din ce văzusem eu pe hartă, dar eu vedeam de fapt terenurile de golf. Însă, s-a dovedit încă o dată că niciodată nu trebuie să spui niciodată, opinia mea schimbându-se radical chiar din acel an.

Este cunoscut faptul că apreciez mult serviciile deosebite, peste medie, iar după ce am început să citesc recenzii favorabile despre hotelul recent deschis, a apărut şi tentaţia de a-l vizita, dacă se putea chiar din primul an, dacă tot eram în căutarea unui al treilea hotel pentru a-mi prelungi cu încă o săptămână vacanţa rezervată încă de la începutul anului. Totuşi nu a fost să fie atunci, deoarece preţurile nu mai erau atât de prietenoase ca înainte de inaugurare, la început de august reducerile de early booking se evaporaseră demult, iar pentru vacanţa din acel an am găsit atunci un alt hotel care mi-a plăcut sub toate aspectele, dar dorinţa a rămas.

Doi ani mai târziu am tras cu ochiul, la propriu, la un alt hotel Titanic, cel din Lara, cazată fiind chiar alături la Delphin Botanik Exclusive (actualul BeGrand) şi urmăream din balconul camerei mele spectacolele vecinilor de la Titanic, spectacole care m-au încântat.

După încă un an, am ales un alt hotel Titanic, cel din Bodrum, nou nouţ la data vizitei mele şi care m-a impresionat prin eleganţă şi bun gust într-un context mai rustic aşa, iar poziţionarea acestuia în Bodrum – staţiunea mea de suflet de la Marea Egee - a contribuit şi ea la reuşita vacanţei. După această experienţă peste aşteptări nu mai era nevoie să mă convingă nimeni că trebuie să ajung, firesc, şi la celelalte hoteluri ale lanţului, iar cel din Belek era primul pe listă.

Mai multe experienţe m-au condus la concluzia că, atunci când îţi doreşti mult ceva, mai devreme sau mai târziu, dorinţa îţi va fi îndeplinită. Aşa a fost şi în cazul acestui hotel la care am reuşit să ajung abia după patru ani de la prima tentativă. Şi, pentru că mi-a plăcut, am recidivat şi anul următor :D.

Cristi de la AFA, căruia îi mulţumesc şi pe această cale :*, mi-a făcut cea mai bună ofertă şi aşa am rezervat încă din luna ianuarie o cameră superioară pentru şapte nopţi cu regim de masă high class all inclusive la preţul de 910 euro, pentru doi adulţi, fără transport, dar cu asigurare storno şi medicală inclusă, oferită de către touroperator.

Drumul

Ca de obicei atunci când ne mutăm doar de la un hotel la altul şi dintr-o staţiune în alta, drumul este foarte scurt, noi plecând de la hotelul Royal Seginus din Lara – Kundu şi ajungând la Titanic Deluxe Belek în aproximativ douăzeci de minute, după parcurgerea unui drum de doar 11 kilometri. A durat aşa de mult din cauză că ploua torenţial, şoseaua era plină de apă şi abia mai vedeam pe unde merg.

Nu la fel de scurt şi de simplu a fost însă drumul de acasă până în Turcia, de 1386 kilometri, parcurs în două zile pe traseul: București - Giurgiu - Ruse - Razgrad - Târgoviște - Omurtag - Kotel - Yambol - Elhovo - Lesovo - Hamzabeyli - Edirne - Istanbul - Adapazari - Osmaneli - Bilecik - Bozüyük - Kütahya (998 km în prima zi) şi Kütahya - Afyon - Sandikli - Burdur - Antalya – Lara - Kundu (388 km în a doua zi) .

Hotelul Titanic Deluxe Belek

Hotelul se află la o distanţă de 25 kilometri de aeroportul din Antalya, la 3 kilometri de Kadriye şi la 6 kilometri de Belek, ocupând o suprafaţă extrem de generoasă de 170.000 metri pătraţi (care include şi suprafaţa propriului teren de golf), pe malul unui râu. A fost deschis în aprilie 2013.

Hotelul este compus dintr-o clădire principală cu cinci etaje (P+5) cu patru corpuri, grupate câte două la 90°, zona recepţiei aflându-se între ele, şiruri de vile şi viluţe cu ieşire la o piscină sau alta sau cu piscină proprie. Mie mi-a plăcut cel mai mult zona Titanic Square, care sugera un adevărat oraş, cu două străzi principale mărginite de copaci naturali şi arbuşti şi altele secundare, chiar şi cu semafor funcţional şi cabină telefonică, trăsură sau bancomat, cu multe magazine, pub, disco club, cafenea, fiecare având propriul număr, aşa ca o adresă. Acoperişurile retractabile din sticlă permiteau aerisirea, dar dădeau şi un aer mai autentic întregii zone. Aproape la fel de mult ca Titanic Square mi-a plăcut şi zona de relaxare prin care se făcea accesul la aceasta pornind din zona recepţiei şi coborând multe trepte din marmură printre cascade şi bazine ornamentale, cu terase cu canapele confortabile.

Oferă diverse variante de cazare, în funcţie de buget şi de dorinţe, în 594 camere, de mai multe tipuri: camere standard (34 mp), camere superioare (39 mp), River Side (46 mp), apartamente Deluxe (70 mp), apartamente family în clădirea principală (80 mp), Family Pool Suite, Bali Houses (38-42 mp, cu terasă şi acces direct la piscina exterioară, încălzită în extrasezon, de la Centrul Spa), Maldive Houses (52 mp, situate în jurul piscinei olimpice, cu balcon sau terasă şi acces direct la piscina principală), Pool Villas şi până la vila prezidenţială, desigur preţurile fiind pe măsura serviciilor VIP oferite. Eu am fost mai modestă şi am ales următoarea după cea mai ieftină cameră, o cameră superioară, plătind un supliment de 5 euro de persoană pe zi pentru a beneficia de un plus de 5 metri pătraţi :D, camera superioară fiind doar cu puţin mai lungă decât cea standard. Nu ştiu dacă am făcut vreo afacere, dar şi la următoarea vizită am ales tot acelaşi tip de cameră :).

Parcarea

Hotelul este foarte mare şi dispune de două parcări cu un număr de locuri aparent suficiente, însă disponibilitatea acestora diferă mult în funcţie de naţionalitatea turiştilor cazaţi la momentul respectiv. Indiferent de situaţie, nimeni nu rămâne cu maşina neparcată undeva în siguranţă, chiar dacă nu în pragul recepţiei. Se pare că mai există şi o parcare subterană, tot gratuită, care habar nu am unde este localizată, deoarece nu am căutat-o.

Noi am ajuns la Titanic pe o ploaie torenţială extrem de enervantă, am trecut de bariera de intrare aproape fraudulos =)), imediat în spatele unui microbuz al resortului care transfera turişti de la aeroport, paznicul ne-a văzut prea târziu şi nu s-a mai obosit să alerge prin ploaie după maşina noastră, aşa că s-a ocupat de următoarele maşini care voiau să intre.

Am oprit în faţa recepţiei, nevăzând vreun loc liber până acolo. Cu tot traficul intens de maşini mari şi mici, un angajat ne-a interceptat imediat, ne-a explicat că nu putem parca acolo pentru că încurcam circulaţia, în fine, eu nu intenţionam chiar să parchez, ci doar să staţionez până rezolvam cu cazarea. Nu am avut încotro şi am acceptat să scot bagajele din maşină şi să-l las pe tip să-mi parcheze maşina unde găsea el loc liber, că doar nu era să alerg prin ploaie tot resortul. Tipul a fost corect, ne-a parcat maşina în parcarea aflată în dreapta intrării în resort lângă terenurile de tenis şi i-a predat apoi cheia soţului meu, deşi am văzut că alţi turişti lăsau cheile la dispoziţia valeţilor. Abia a treia zi, când aproape jumătate din oaspeţii hotelului au plecat, am reuşit să mutăm maşina mai aproape, în parcarea aflată în dreptul centrului de conferinţe şi tot acolo am parcat şi după ce ne-am întors din plimbările noastre prin Side şi Belek.

Check in

Conform obiceiului, am ajuns la hotel cu destul timp înaintea orei oficiale de check in, pentru că ploaia ne gonise mai repede de la hotelul anterior unde nu mai aveam ce face şi ajunsesem foarte repede aici, fără a ne mai opri pe undeva în drum. Spre surpriza mea, am întâlnit o mare de oameni, cei mai mulţi turci, mişunând prin holul recepţiei în diferite direcţii. Imediat mi-am amintit că era o zi de mare sărbătoare în Turcia şi de aici şi aglomeraţia şi, în plus, hotelul găzduia şi participanţii (majoritatea turci) la nu ştiu ce conferinţă.

M-am prezentat la recepţie unde mai mulţi recepţioneri lucrau de zor. Nu am apucat bine să schimb două vorbe cu cel care tocmai se eliberase, că am şi fost interceptată de o domnişoară, care m-a invitat într-un salon aflat vis a vis de recepţie, cu mese, fotolii şi canapele, folosit mai mult pentru formalităţile de cazare, dar şi ca bar. Aşezată comod pe un fotoliu, cu un prim cocktail în faţă, am completat formularul de cazare, apoi domnişoara a dus actele noastre la recepţie.

Mai întâlnisem acest sistem de check in şi la alte hoteluri, fără discuţie este mai comod şi mai elegant decât să stea toţi grămadă pe biroul recepţiei, însă mie îmi lipseşte interacţiunea directă cu recepţionerul, cel care face alocarea efectivă a camerelor, unde cu un zâmbet sau o glumă am obţinut de multe ori chiar mai mult decât am plătit.

A revenit câteva minute mai târziu restituindu-ne paşapoartele, cerându-şi scuze pentru că nu este încă gata camera noastră, rugându-ne să aşteptăm maxim o jumătate de oră finalizarea curăţeniei, acolo în Lobby Bar sau să mergem să ne familiarizăm cu resortul. Mi-a dat şi patru etichete pe care trebuia să le lipim pe bagajele depozitate de bell boy în holul hotelului, alături de multe alte bagaje. M-am conformat imediat, bucuroasă că am reuşit astfel să aflu numărul camerei în care urma să fiu cazată şi am plecat imediat în recunoaştere.

Numeroasele indicatoare aflate peste tot în hotel m-au ajutat să identific uşor camera mea aflată la etajul al treilea în unul din corpurile perpendiculare pe râu. Am găsit uşa deschisă şi camerista la datorie, am văzut camera, mi-a plăcut, mi-a plăcut şi vederea din balcon şi am respirat uşurată că nu va mai trebui să schimb mai multe camere până să nimeresc una pe gustul meu. Am lăsat-o să-şi termine treaba şi am plecat să beau o cafea, nu înainte de a face rost şi de o hartă a resortului, pentru a nu risca să ne rătăcim pe acolo :D. Am fi putut prinde şi micul dejun târziu la restaurantul principal, dar nu ne ardea de mâncare, curiozitatea de a vedea cât mai multe fiind mult prea mare.

Am revenit la recepţie după vreo oră, actele ne aşteptau pregătite, am primit cardurile de la cameră şi cele pentru prosoape de plajă plus încă o hartă, am luat un bell boy care să ne care bagajele şi am pornit spre camera noastră, pentru că învăţasem deja drumul.

Camera 3318

Am urcat cu unul din cele patru lifturi care deserveau corpurile 3 şi 4 ale hotelului până la etajul al treilea (de fapt etajul al doilea după numărătoarea cu care suntem noi obişnuiţi, dar turcii numără şi parterul) şi ne-am continuat apoi drumul pe un hol lung până la camera noastră, aflată cam la jumătatea acestuia.

Despre cameră pot spune că mi s-a părut destul de mică la prima vedere şi spun asta deoarece părăsisem cu nici două ore înainte o cameră imensă de 64 metri pătraţi, cum sunt toate camerele duble (sau marea majoritate) de la Royal Seginus din Lara, iar comparaţiile sunt inevitabile. Dacă aş fi ajuns prima dată la Titanic, camera superioară de 39 metri pătraţi mi s-ar fi părut suficient de spaţioasă, pentru că asta este realitatea. Culmea ironiei, în acest concediu am avut parte de camere din ce în ce mai mici, la fiecare schimbare de hotel, parcă să mă enerveze pe mine care pun preţ pe condiţiile de cazare şi mărimea camerei nu poate să mă lase indiferentă.

În holul de la intrarea în cameră se află dulapul pe o parte şi baia pe partea opusă. În dulap ne aşteptau halatele de baie, la fel de pufoase ca prosoapele, papucii de unică folosinţă şi seiful gratuit în care mi-a încăput fără probleme laptopul. Baia este de dimensiuni normale, suficient de spaţioasă, cu o cabină de duş tip walk in chiar mărişoară, dotată cu duş fix şi duş mobil. Există oglindă pentru machiaj, iar uscătorul de păr l-am găsit într-un sertar sub blatul chiuvetei. Prosoapele au fost impecabile, albe, curate, pufoase, aproape noi. Am primit deja cunoscutele lor cosmetice cu parfum de mandarine, respectiv săpun solid, şampon, balsam, gel de duş şi loţiune de corp, câte două din fiecare, iar acestea au fost completate cu promptitudine după consumare. În plus, am mai primit două seturi de periuţe şi pastă de dinţi, set pentru bărbierit, piepten, pensetă, pilă şi cleşte de unghii, discuri pentru demachiat şi beţişoare, căşti de duş, precum şi o mănuşă de baie.

Intrând în cameră am găsit minibarul care conţinea două doze de Coca Cola, una de Cola zero, o Fanta, doză de Sprite, două beri Efes, două sticle de apă minerală şi patru de apă plată, o sticlă de Cappy şi una de Ice Tea. Zilnic se completau cele consumate. Am primit şi nişte crănţănele, dar nu şi ciocolată aşa cum mă aşteptam. Deasupra minibarului se afla cana electrică de încălzit apa, căni şi pahare, iar într-un sertar am găsit pliculeţe de ceai, cafea instant, lapte pentru cafea şi zahăr. Urma un corp scund destul de lung, cu sertare încăpătoare, pe care l-am folosit ca suport de bagaje. Deasupra acestuia se afla o oglindă mare, în mijlocul căreia era poziţionat televizorul. Pe aceeaşi latură a camerei mai exista o masă tip birou, cu o oglindă deasupra. Pe masă am găsit o mapă de prezentare a tuturor facilităţilor oferite de resort, meniul pentru room service şi o mapă de corespondenţă. Menţionez cu această ocazie faptul că se putea comanda mâncare în cameră, gratuit între 03-07 dimineaţa şi contra cost în restul timpului, dar băuturile alcoolice se plăteau indiferent de oră. Noi nu am avut nevoie.

Pe partea opusă se aflau cele două paturi, foarte late, pe care noi le-am unit obţinând un pat imens în care ne pierdeam unul de altul, încadrate de două noptiere. Saltelele au fost extrem de confortabile, la fel şi pernele alese de mine, iar lenjeria a fost de calitate foarte bună. Mi-a plăcut sistemul de iluminat cu cele două lămpi gen pendul agăţate de tavan.

Zona de living era compusă dintr-o canapea, probabil extensibilă şi o măsuţă joasă. Aici am văzut diferenţa faţă de camerele standard care, în loc de canapea, dispuneau doar de un fotoliu.

Pe jos era larchet laminat deschis la culoare şi un covor în aceleaşi nuanţe de gri şi turqoise ca restul decoraţiunilor.

Balconul este mereu foarte important pentru mine. Şi acesta a fost pe gustul meu, fiind suficient de spaţios, cu două fotolii confortabile din ratan, o măsuţă şi câteva bare pentru uscarea costumelor de baie. La Titanic Bodrum fotoliile din balcon, cu multe perne, fuseseră mult mai confortabile, dar şi aici a fost mai bine ca în alte părţi. Ce nu am luat eu în calcul a fost lipsa acoperişului balconului. La etajul de deasupra şi la următorul erau doar camere standard, mai scurte exact cu lăţimea balconului, camerele superioare fiind mai în afară decât restul, astfel că noi nu aveam decât câteva grinzi ornamentale pe post de acoperiş, care ţineau doar umbră, dar nu ne protejau şi de ploaie. Evident, nici ploaia nu am luat-o în calcul, însă... s-a întâmplat, aşa că în prima dupăamiază şi seară, când a plouat aproape continuu, eu nu m-am putut bucura de balconul meu drag. Mi-am învăţat lecţia şi anul următor am refuzat şi schimbat prima cameră primită, pe motiv de acoperiş la balcon, spre stupoarea recepţionerului care nu înţelegea nemulţumirea mea. Anul următor am fost mult mai norocoasă şi nu am văzut nici măcar un norişor pe cer, darămite vreun strop de ploaie, dar nici nu am vrut să risc.

Din balcon am avut vedere la grădina care acoperea Titanic Square şi la acoperişurile retractabile ale acestuia, la râu, dar şi la corpul vecin, aflat însă suficient de departe pentru a nu-mi tulbura intimitatea. Mie mi-a plăcut. Nicio cameră nu oferă vedere la marea aflată atât de departe, aşa că nu am avut motive să caut altceva sau vreun regret, ştiind exact unde merg. Am recuperat eu şi vederea la mare la următorul hotel :D.

Am fost foarte mulţumită de curăţenia făcută în cameră, în baie şi în balcon în fiecare zi de cameristă, cu mult simţ de răspundere. Mi-au fost schimbate zilnic prosoapele, chiar dacă nu le-am lăsat pe jos, dar şi lenjeria, deşi ar fi fost suficientă schimbarea doar la două zile.

Aerul condiţionat este în sistem centralizat, cu reglaj individual. A fost silenţios şi eficient atât cât l-am folosit pe timpul zilei.

Restaurantul

Restaurantul principal este imens şi oferă principalele mese ale zilei: micul dejun (07.00-11.00), prânzul (12.30-14.30) şi cina (19.00-21.30). Deşi este foarte mare, mi-a plăcut faptul că este foarte bine organizat, dispunând de mai multe saloane diferit mobilate şi decorate: Diverso, Hurem, La Paglia, Classico şi Moderno, fiecare putând alege să ia masa în salonul dorit. Eu am preferat terasele aflate pe două laturi ale restaurantului, chiar dacă aveam mai mult de mers din zona în care era expusă mâncarea până la masă. Într-o singură seară, când nu am mai gasit masă liberă pe terasă, am mâncat în interior alegând Diverso pentru faptul că acesta era destinat doar adulţilor (16+).

Restaurantul principal organiza seri tematice, în care predominau felurile de mâncare specifice temei, dar se găseau şi destule alte variante. Existau şi variante pentru cei aflaţi la dietă, pentru vegetarieni sau diabetici.

Noi am mâncat micul dejun şi cinele doar în restaurantul principal, iar mesele de prânz le-am luat mai des la snack-ul de la plajă sau la cel de la piscină. Mâncarea a fost foarte bună, foarte variată şi gustoasă. Făcând o comparaţie cu restaurantul principal de la Titanic Deluxe Bodrum la care fusesem cu un an înainte, pot spune că aici erau mult mai multe feluri de mâncare, dar mie mi-a plăcut mai mult gustul mâncării de la Bodrum. Desigur, este o părere subiectivă. Acolo mi-a plăcut maxim aproape tot ce am mâncat, în timp ce aici, doar puţine feluri mi-au rămas în minte şi voi aminti ciorba de burtă foarte bună, dar unde nu am putut mânca decât două porţii, a treia nu mai intra, dar şi nişte sarmale care l-au încântat pe soţul meu, el căutând adesea prin zona cu mâncăruri gătite, cât mai tradiţionale. Cu sarmalele a fost destul de amuzant când şi-a pus vreo opt pe farfurie, spre mirarea bucătarului care se afla în preajmă şi se uita curios la farfuria plină cu sarmale şi la aspectul de somalez al soţului. Două i le-am confiscat eu pentru că şi mie mi-au plăcut, carnea nefiind dată prin maşina de tocat cum facem noi, ci tăiată bucăţele destul de mari, probabil cu satârul. Când a revenit să mai ia câteva sarmale a intrat în vorbă cu bucătarul felicitându-l, iar acesta, bucuros şi mândru că mâncarea i-a fost atât de apreciată, i-a spus că el este de fapt bulgar. Nu mi-a plăcut somonul afumat, preferatul meu, care la acest hotel a fost mai slab calitativ, dar am recuperat la următoarele hoteluri, unde a fost perfect. Espressoarele automate de cafea şi specialităţi, self service, au fost un mare plus, pentru că fiecare putea să-şi prepare cafeaua dorită, aceasta fiind oricum de bună calitate. Unii comandau cafeaua la ospătari, dar eu am preferat să-mi fac mereu singură combinaţia perfectă.

În imediata vecinătate a restaurantului principal, se află Poppet's Railway – restaurantul pentru copii, tare simpatic, deoarece seamănă cu vagonul-restaurant dintr-un tren, însă pictat vesel. -pentru a-i atrage pentru cei mici. Acesta oferă toate cele trei mese ale zilei cu un program 07.00-11.00,12.00-14.00 şi 18.30-20.30, cu o mâncare mai potrivită pentru cei mici, inclusiv pentru cei foarte mici. Cu toate acestea, mulţi părinţi preferau să-şi ia cu ei copiii să mânânce în restaurantul principal.

Night Buffet, între 0.00-03.00, se servea în sistem a la carte în restaurantul Pascarella. Nu am fost şi nu ştiu ce oferă.

Patiseria Caprice ne ispitea cu prăjituri de tot felul între 14.30 şi 19.00. Am fost doar o singură dată, apoi am ocolit-o, deoarece prăjiturile erau prea bune şi nu mă puteam abţine.

Stella Beach Snack Restaurant era restaurantul de la plajă, aflat între ponton şi plajă, cu program 12.30-16.00 şi doar prăjituri şi îngheţată 16.00-18.00. Am luat şi aici masa de prânz de vreo două ori şi mi-a plăcut. Era mai comod pentru cei care rămâneau la plajă şi după prânz. Se comandă a la carte dintr-un meniu, iar comenzile sunt aduse la masă, într-un timp scurt de către ospătari, chiar şi când restaurantul este plin de clienţi. Am mâncat şi pizza foarte bună şi kebap, dar şi o prăjitură gen brownie incredibilă (sper să nu fiu acuzată de rasism, dar jur că mi-a plăcut).

Green Lagoon Snack Restaurant, restaurantul de la piscină, cu o poziţie superbă pe malul râului, cu program 12.30-16.00, ne-a răsfăţat cu iskender kebap, preferatul meu, dar nici celelalte kebapuri încercate nu au fost mai prejos, cu burgeri buni şi cu pizza delicioasă. Şi aici se comandă pe baza unui meniu, dar timpul de aşteptare a fost mai lung, ospătarii ducând comenzi şi celor aflaţi la piscină pe şezlonguri. Ne şmecherisem şi comandam simultan kebapurile, dar şi din faţă de la Pide Pan (12.30-18.00) gozleme, pide sau lahmacun şi astfel încropeam un prânz copios şi totodată tradiţional, udat din belşug cu bere, soţul şi ayran, eu. Fiecare cu halba lui. Îmi plăcea teribil să merg cu halba goală şi să o reumplu la „fântâna” cu ayran, care era o chiuvetă, cu o ţeavă cum am şi eu acasă în bucătărie, dar prin care curgea ayran, rece şi bun. Pe angajaţi nu-i prea încânta iniţiativa mea, ei insistând că să aştept la masă să mă servească ei cu tot ce doresc, dar atunci unde mai era plăcerea mea?

Ice Bar-ul aflat tot în apropierea piscinei, cu program 09.00-21.00, ne ispitea cât era ziua de lungă cu o largă varietate de sortimente de îngheţată. Era poziţionat, periculos, chiar în drumul nostru spre şi dinspre plajă. Pentru a nu păcătui prea tare, nu am stat niciodată acolo. Ne luam îngheţata dorită la cornet şi plecam imediat, pentru că dacă ne-am fi aşezat la masă, am fi făcut potecă până la lăzile cu îngheţată şi nu plecam până nu epuizam toate aromele :).

Restaurantele a la carte erau patru, toate cu program 19.00-23.00, Pascarella (italienesc), Okeanos (pescăresc), Hasir (turcesc) şi Beef Grill Club, primele trei gratuite, al patrulea cu plată şi destul de scump. La un sejur de minim patru nopţi puteam vizita gratuit două din primele trei restaurante, la alegere. A doua vizită la acelaşi restaurant era contra unei taxe de 10 euro de persoană. Eu mi-aş fi dorit să merg la cel cu specific turcesc, dar soţul a preferat să mâncăm seara doar la restaurantul principal, aşa că nu am mai rezervat nimic :(.

Pentru cină, mai erau două variante, mai romantice, ambele contra cost. Prima, Boat Dinner, presupunea să iei masa într-o barcă pe râu. A doua, Cabana Dinner, implica o cină servită într-unul din pavilioanele aflate în jurul piscinei principale, frumos decorate în acest scop.

Baruri

Hotelul dispune de vreo zece-douăsprezece baruri, inspirat amplasate în toate punctele de interes. Am stat o săptămână prima dată în acest resort, am revenit şi anul următor, dar tot nu am reuşit să le testez pe toate. Adevărul este că nici nu mi-am făcut un scop din vânătoarea de baruri, aşa cum unii vânează plaje, de exemplu. Noi suntem mai comozi şi dacă am găsit un bar care să fie pe placul nostru, acolo rămânem şi nu ne străduim să le trecem pe toate în revistă, indiferent de numărul acestora. Mi-a plăcut faptul că la toate barurile vizitate de noi erau disponibile (incluse în concept) destule băuturi de import şi nu doar cele mai ieftine din gama lor, sticlele erau frumos expuse, iar barmanii nu încercau să te fenteze oferindu-ţi băuturi locale, mai ieftine, în locul celor dorite şi solicitate de tine. Inclusiv la barul de la plajă am băut cocktailuri excelent preparate din ingrediente de import.

Cordelia – Lobby Bar, cu program non stop a fost primul bar vizitat de noi încă înainte de a ne fi cazat efectiv. Aici şi la Lounge Bar erau disponibile gratuit cele mai multe şi cele mai bune băuturi, doar cele foarte scumpe fiind pe bani. Asta doar în primul an, deoarece anul următor am avut surpriza să constatăm o reducere a numărului acestora şi să ni se ceară se plătim pentru Hennessy-ul pe care îl băusem de atâtea ori gratuit şi servit ca la carte. Ambele au şi câte o terasă drăguţă, din păcate cu destul de puţine mese, iar seara, înainte de a merge la somn, era cam aglomerat şi nu prea găseam loc. Locuri libere nu mai erau nici în interior, dar nefumătorii puteau să-şi ia băuturile şi să stea oriunde pe canapelele şi fotoliile din toată recepţia, nu musai în preajma barului, în timp ce eu voiam să fumez şi-mi trebuia o masă pe terasă.

Caprice – Patiserie, cafenea şi bar, cu program 09.00-23.30, avea mese şi în interior şi pe terasă. Aici am băut prima cafea la sosirea în resort şi am mai dat o dată iama în prăjituri :D. În rest, am ocolit-o.

Centric Pool Bar, cu program 09.00-24.00, era unul din barurile de la piscina principală. A fost preferatul nostru de fiecare seară după cină. Am profitat mereu de apropierea de Riverside – zona în care se ţineau spectacolele şi concertele de seară – şi stăteam liniştiţi la o masă, urmărind cât de cât şi spectacolele. De ce nu am mers direct la Riverside? Simplu, pentru că acolo erau destul de puţine mese raportat la capacitatea hotelului, trebuia să mănânci pe grabă pentru a prinde o masă liberă, iar când începea spectacolul te trezeai cu persoane străine care insistă să stea cu tine la masă, pentru că nu mai erau alte locuri libere, iar eu nu-mi doream să socializez cu alte persoane, ţinând la intimitatea mea. În plus, acolo muzica era la un volum ridicat, iar pe mine mă deranjează, chiar dacă sonorizarea era bună, profi. Aşa că mai bine stăteam noi la acest bar fără să ne deranjeze nimeni.

Solaris, barul de la plajă, cu program 09.00-18.00, a fost o surpriză plăcută pentru noi, asigurându-ne nevoile de hidratare pe durata şederii noastre pe plajă. De aici luam băuturi şi la pahare de carton pe care le beam lenevind comod pe şezlong, dar şi când stăteam la masă admirând marea. Singurul minus al acestui bar l-a constituit cafeaua, în sensul că singura cafea băubilă era cea turcească, mereu foarte bună, restul fiind variaţiuni de cafea instant deloc pe gustul meu.

Citrus, Vitamin Barul de la centrul SPA, cu program 09.00-20.00, doar l-am vizitat singura dată când am fost la SPA. Prea soft şi prea healthy pentru gustul meu.

Olimpic Bar, cu program 09.00-19.00 este barul de la piscina olimpică. Nu m-a interesat prea mult. După ce am înotat acolo mi-a fost mai la îndemână să mă răcoresc cu două doze de Cola luate dintr-o vitrină frigorifică aflată la dispoziţia turiştilor şi să plec.

Pe la Noble Irish Pub, cu program 18.00-23.00, aflat în cadrul Titanic Square am mai trecut seara pentru o bere şi o cremă de whisky, dar nu am zăbovit niciodată prea mult, deoarece nu se fuma fiind indoor. La fel la cafeneaua turcească Bebek Cafe aflată în aceeaşi zonă şi care oferea o mare varietate de cafele şi ceaiuri, impresionantă chiar şi pentru cunoscători şi pasionaţi, nu am stat prea mult pentru că nu-mi pria cafeaua, oricât de specială ar fi fost, fără ţigara de rigoare. Nici clubul de noapte Eternity Night Club nu l-am vizitat chiar dacă aveam peste 16 ani :D, dar era indoor şi cu un program 23.30-03.00 nepotrivit pentru mine.

Tot la piscine mai erau Comfort Bar şi Aqua Bar, dar nu le-am vizitat. În concept mai erau amintite The Pier Night Club – cu program 23.30-03.00, discoteca în aer liber la care am vrut să merg în prima seară atrasă de muzica antrenantă care îmi plăcea, dar mi-a fost mai comod să o ascult din balcon şi apoi să mă culc, deh... vârsta, Target bowling bar, cu program 16.00-24.00.

Plaja

Doar despre drumul până la plajă aş fi putut să scriu un întreg review, cu poze şi cu tot ce trebuie, la data vizitei mele existând trei variante: cu catamaranul, cu şalupa sau pe jos. A treia variantă am sărit-o din comoditate. Ulterior, după ce au terminat de asfaltat tot drumul până la plajă, au introdus şi varianta cu shuttle, mai rapidă, probabil, dar eu nu am apucat-o, aşa că nu comentez. Poate la a treia vizită voi avea ocazia de a mă plimba şi cu tractoraşul cu două remorci pe care l-am văzut doar în fotografii :).

Revenind, chiar dacă plaja proprie a resortului se află la 1.200 metri de hotel, drumul până acolo l-am făcut doar cu unul din cele două catamarane ale resortului sau cu una din cele minim cinci şalupe rapide, evident într-un timp mult mai scurt, aproape la jumătate. Ambele variante sunt plăcute şi distractive, reprezentând plimbări gratuite pe râu acompaniaţi de muzica turcească care mie îmi place mult. Îmbarcarea se face de la unul din cele două pontoane aflate pe mal, iar debarcarea la pontonul special amenajat în apropierea plajei. Ambarcaţiunile circulă toată ziua, 08.00-20.00, cu o frecvenţă mulţumitoare.

Distanţa mare de la hotel până la plajă constituie şi un avantaj, astfel fiind descurajaţi cei care obişnuiau să se trezească foarte de dimineaţă doar pentru a-şi rezerva locuri la plajă şi apoi îşi continuau somnul, aici acest lucru fiind prea dificil de realizat :D.

Plaja resortului a fost exact pe gustul meu din toate punctele de vedere, poate mai puţin distanţa. Este foarte lungă, ei zic că ar avea un kilometru lungime, posibil să fie adevărat, nu am măsurat-o, destul de lată, permiţând amplasarea a şapte rânduri de umbrele şi şezlonguri. Partea dreaptă a plajei cum priveşti spre mare este rezervată pentru Gazebo, acele pavilioane elegante şi confortabile, dar tare scumpe la 100 euro pe zi. Luxul se plăteşte şi nu este puţin lucru să ai ospătarul mereu la dispoziţia ta. În zona piscinei erau tot aşa pavilioane care se închiriau, parcă ceva mai ieftine, dar şi unele gratuite. Între zona de cabane şi cea de şezlonguri se află centrul de sporturi acvatice, contra cost, de interes pentru amatorii de adrenalină.

Eu m-am mulţumit cu umbrelele şi şezlongurile gratuite, dotate şi cu măsuţe şi cu coşuri de gunoi şi pentru mine a fost perfect. Mi-a plăcut faptul că primul rând de şezlonguri era amplasat chiar în buza mării, nu la mare distanţă ca în alte părţi.

Plaja este cu nisip destul de fin, dar cu pietricele în partea spre mare. Mi-am făcut bagajele în mare grabă şi mi-am uitat acasă papucii speciali de apă care îmi trebuiau pentru hotelul următor, acolo am suferit, dar aici nu i-aş fi folosit chiar dacă i-aş fi avut la mine. Primul rând de şezlonguri era pus chiar pe aceste pietricele, care m-au deranjat mai mult când mă învârteam în jurul şezlongului sau cu şezlongul în jurul umbrelei în căutarea umbrei decât când intram în mare. Ne miram noi cum de găseam locuri libere în primul rând chiar şi când ajungeam mai târziu pe plajă, mulţi preferând să stea mai în spate unde era doar nisip.

Intrarea în mare este abruptă, poate cea mai abruptă întâlnită de mine la hotelurile din Belek, dar pentru mine a fost perfectă, pentru că mie îmi place ca marea să se adâncească brusc şi să pot să înot imediat. Pentru cei cu copii nu este deloc recomandabil să-i lase nesupravegheaţi. Chiar şi adulţii care nu ştiu să înoate trebuie să fie foarte atenţi.

Marea a fost destul de răcoroasă pe durata sejurului meu, dar curată şi frumoasă, într-o zi şi cu valuri mai mari, dar mie tot mi-a plăcut. Temperatura apei mării nu m-a împiedicat să mă bălăcesc şi să înot în fiecare zi cât am avut eu chef. Am revenit un an mai târziu la acelaşi hotel exact în aceeaşi perioadă şi am avut noroc de o mare mult mai caldă şi de o vreme în general mai călduroasă şi mai bună ca prima dată, atunci realizând că o diferenţă de câteva grade chiar contează.

Încă o chestie care mi-a plăcut referitor la plajă a fost faptul că era doar a noastră. Doar la Mardan Palace cu un an înainte am mai avut aceeaşi senzaţie, dar acolo paznicii vigilenţi interziceau accesul curioşilor pe plaja frumoasă fostă cu nisip alb a hotelului. La celelalte hoteluri din Belek şi din Lara la care am fost pe malul mării era un trafic continuu de turişti cazaţi la alte hoteluri care se plimbau pe acolo. Bine că şi eu am făcut acelaşi lucru, adesea plecând doar în costum de baie cu pachetul de ţigări şi cu telefonul să casc gura la hotelurile care mă interesau, să fac poze sau chiar să intru prin resorturi când paznicii nu erau atenţi. Aici, pe plaja noastră, nu venea nimeni din altă parte, distanţa până la plaja următorului resort fiind destul de mare.

Pe plajă exista şi un loc de joacă pentru copii, destul de simpluţ, o parte a acestuia fiind acoperită de o copertină pentru a-i proteja de soare pe cei mici. Existau şi duşuri şi cabine de schimb şi chioşc pentru prosoape de plajă. Când plecam de la plajă predam prosoapele ude, recuperam cardurile şi scăpam de căratul acestora până la hotel. Toaletele se aflau puţin mai departe, lângă restaurant. M-a uimit curăţenia desăvârşită a acestora de fiecare dată când le-am folosit.

Piscine

Titanicul stă foarte bine la capitolul piscine. Numărul de şezlonguri mi s-a părut suficient, chiar dacă se practica rezervarea acestora cu prosoape, nu exista să nu găseşti şi libere, indiferent de oră.

Chioşcul de prosoape se află chiar la ieşirea din Titanic Square înainte de a traversa podul peste piscină şi acestea se pot schimba gratuit de câte ori este nevoie. quare înainte de a traversa podul peste piscină şi acestea se pot schimba gratuit de câte ori este nevoie.

De la început m-a impresionat piscina principală, foarte lungă, cu adâncimea de 140 cm şi o suprafaţă de 8.138 mp. Apa acesteia era sensibil mai caldă decât apa mării, chiar dacă nu era încălzită decât de razele soarelui.

Mi-a mai plăcut piscina olimpică, cu adâncimea de 220 cm şi suprafaţa de 1.250 mp, dotată şi cu trambuline, încălzită iarna. Mi-a plăcut să înot în această piscină, chiar dacă apa mi s-a părut mai rece decât cea din piscina principală, poate şi pentru că era foarte liberă şi accesul copiilor era interzis.

Nu sunt fan piscină, dar am prins o zi cu ploaie şi soare sporadic şi o alta cu soare, apoi nori şi puţină ploaie, când am mers la plajă doar dimineaţa şi apoi nu am vrut să risc să mă prindă ploaia, preferând piscina de unde puteam fugi imediat în hotel, fără să depind de bărcuţele lor.

Într-o altă zi când am fost în vizită la SPA am descoperit şi piscina exterioară cu apă de mare, cu adâncimea de 140 cm şi suprafaţa de 655 mp, încălzită iarna, atât de frumoasă cu insulele ei de verdeaţă şi cu jacuzzi, încât nu am rezistat să nu înot o tură în jurul ei, atât de mult mi-a plăcut.

Există şi două piscine interioare una pentru adulţi şi una pentru copii, ambele încălzite, cu adâncimea de 140 cm şi respectiv 35 cm, plus încă o piscină interioară încălzită pe care nu am reuşit să o localizez.

Mai amintesc aici şi piscinele de la toboganele pentru adulţi şi copii peste 10 ani şi de la toboganele pentru copii, cu adâncimi de 110 cm, respectiv 80 cm, dar şi piscina de la clubul pentru copii sau piscina de activităţi pentru copii, cu adâncimi de 35 cm.

Aquaparkul pentru adulţi şi copii peste zece ani este unul mai degrabă modest cu cele patru tobogane ale sale, trei banale şi doar unul interesant, care funcţionează conform programului: 10.00-12.00 şi 13.30-17.00. Cam puţin pentru un hotel de talia Titanicului. Este doar o constatare, eu nefiind oricum interesată de tobogane, dar capabilă să fac comparaţie cu alte aquaparkuri de hotel vizitate, absolut remarcabile, dintre care le-aş aminti aici pe cele de la Rixos Tekirova, de la cele două Gural-uri (vezi impresii şi vezi impresii), de la Sueno Deluxe Belek sau de la Selectum Luxury. Aquaparkul pentru copii mai mici este la fel de banal, dar copiii se bucurau totuşi. Haioase mi s-au părut doar tobogănaşele pentru cei foarte mici, sub forma unor animăluţe frumos colorate.

Altele

Centrul SPA

Se află la parterul corpului 2 al hotelului cu acces din Titanic Square. Are o întindere considerabilă de 13.000 mp şi, deşi am văzut şi alte SPA-uri mai luxoase în alte părţi, mie acesta mi-a plăcut mai mult, poate şi pentru faptul că l-am putut explora în voie, fără a fi deranjată permanent de insistenţa celor care doreau să-mi ofere servicii care se plătesc. Mi-ar fi plăcut să pot petrece mai mult timp acolo, destule „chestii” fiind gratuite şi unele chiar foarte ok şi aş aminti aici grota cu gheaţă, adventure shower cu lumini şi jeturi de apă sau sauna cu mentol sau eucalipt în care nu am rezistat mai mult de 5 minute, deh... inima, dar altfel benefică pentru respiraţie.

Am trecut şi pe la sala de fitness, cu program 07.00-20.00, desigur doar pentru a face câteva fotografii şi fără vreo intenţie de a exersa pe vreun aparat, chiar dacă sala mi s-a părut foarte bine dotată, iar eu aveam mare nevoie la cât acumulasem :D.

Entertainment

Şi aici, la fel ca şi la Titanicul din Bodrum, spectacolele de seară au fost super profi, cu artişti şi trupe invitaţi din afară, celebri după reacţia publicului vis a vis de prestaţiile acestora, după un program pe două săptămâni afişat. Acestea se ţineau la Riverside, zona de spectacole aflată pe malul râului, dar şi în apropierea piscinei principale, turiştii stând civilizat la mese, deoarece hotelul nu are un amfiteatru în sensul obişnuit. Mie mi s-a părut cam mare înghesuiala, mese insuficiente faţă de numărul mare al doritorilor, muzica la un volum ridicat, astfel că nu am participat în mod direct la acestea, preferând să asist din apropiere, stând liniştită la o masă de la Centric Bar şi doar trecând pentru câteva minute cât să mă lămuresc despre ce este vorba.

Despre activităţile sportiv-distractive organizate de către echipa de animatori pe parcursul zilei nu aş putea spune prea multe deoarece nu am participat la niciuna, eu petrecându-mi timpul la plajă, unde nu a venit nimeni să mă deranjeze şi să mă invite să particip la un joc sau la altul, că oricum nu mă interesa. Conform programului afişat erau cam aceleaşi activităţi ca peste tot, nimic special.

Resortul oferă internet wireless de mare viteză care a funcţionat impecabil în cameră, la piscină şi la barurile din apropierea hotelului. La plajă nu aveam semnal, deşi nu cred că ar fi fost prea complicat să pună şi acolo câteva routere.

Tini Continent – clubul pentru copii

Am trecut într-o seară şi pe la clubul pentru copii şi am fost impresionată de suprafaţa generoasă de 6.000 mp a acestuia, dar şi de varietatea activităţilor şi facilităţilor oferite celor mici, pe grupe de vârstă. Aşa am descoperit că există un amfiteatru pentru copii, de fapt pentru părinţii acestora :D, pentru că micuţii sunt pe scenă la minidisco în fiecare seară de la 20.30, o piscină pentru copii, locuri de joacă exterioare dar şi interioare, cel interior mi s-a părut deosebit de interesant.

Chiar dacă plaja cu pietricele şi intrarea abruptă în mare nu sunt tocmai indicate pentru copii, iată că managerii hotelului au reuşit să creeze un „continent” de vis doar pentru copii, chiar şi pentru cei de vârstă foarte mică, spun asta după parcarea plină de cărucioare văzută de mine la intrare.

Am mai trecut şi pe la sala de jocuri electronice, interesante, drăguţe, unde absolut totul era contra cost, ca peste tot. Nici la cinematograful 8D nu am fost, deşi poate că ar fi fost o experienţă interesantă şi pentru mine, dar programul începea la ora 23.00 şi riscam să adorm pe acolo :D.

Concluzii

Am fost mulţumită de condiţiile de cazare, dar şi de serviciile peste medie oferite, raportul calitate preţ fiind unul foarte bun. Eu sunt convinsă că am primit mai mult decât am plătit. Am apreciat mult amabilitatea personalului, curăţenia camerei, dar şi a întregului resort, inclusiv a plajei, mâncarea foarte variată şi gustoasă, băuturile de calitate servite corect. Dacă iniţial am fost reticentă din cauza distanţei mari faţă de plajă, plimbarea în sus şi în jos pe râu cu şalupa rapidă sau cu catamaranul s-a dovedit o experienţă plăcută şi amuzantă.

Singurele minusuri din această vacanţă sunt neglijabile, plusurile fiind mult mai numeroase, aşa că nu voi depuncta hotelul pentru că nu mi-au pus Toblerone în minibar în niciuna din zile, poate s-au gândit la silueta mea :D, şi nici pentru că nu mi-au oferit geantă de plajă personalizată cu sigla hotelului :(, deşi trebuia, eu fiind repeted guest la Titanic şi am cerut la guest relation gândindu-mă că or fi uitat, dar au zis că nu mai au şi mi-au oferit doar un coş de fructe şi o sticlă de vin, pe care le-am refuzat.

Mie mi-a plăcut, m-am bucurat de o vacanţă relaxantă la acest hotel pe care îl recomand şi, nu întâmplător, am revenit la acelaşi Titanic exact un an mai târziu pentru un nou sejur :).

Chiar dacă oferă foarte multe facilităţi pentru copii, mie hotelul mi se pare mai potrivit pentru cuplurile fără copii, dornice de distracţie, care ar aprecia cu siguranţă spectacolele profi, concertele şi petrecerile antrenante oferite.

---

VIZUALIZĂRI: 6499 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI