Satul rotund din Banat – Charlottenburg (I)

TIPĂREȘTE

Cred că mulți dintre cititori au auzit, au citit în media sau au văzut reportaje de televiziune despre o localitate de formă circulară cu gospodării aliniate la linie, doar vorbim de o populație germană. Satul rotund despre care vă voi scrie azi câteva rânduri se numește Charlottenburg (sau Șarlota mai pe românește) și se află în județul Timiș.

Călătoria la Timișoara a fost prilejul de a aloca un pic de timp vizitei în situl rural Charlottenburg. La jumătatea săptămânii, sub amenințarea unei vremi nu tocmai favorabile, am plecat de la bază – Hotel Silva (vezi impresii) – și în numai 20 de minute am ieșit din Timișoara grație unui management bun al traficului.

Așezare și acces. Am urmat indicațiile navigației și am parcurs o mare parte din cei circa 40 km care despart Timișoara de Charlottenburg pe drumul DJ691 în direcția Giarmata-Lipova. În localitatea Mașloc am virat dreapta pe DJ 691A și după 8 km am ajuns la destinație. Drumul nu e foarte aglomerat, calitatea bună a covorului asfaltic, întâlnești ceva trafic greu pe traseu. Administrativ localitatea Charlottenburg face parte din comuna Bogda.

Istoria satului. Întorcându-ne în timp, Pacea de la Passarowitz din 1718 trecea Banatul din stăpânire turcească în rândul domeniilor coroanei imperiale de la Viena. Mai marii zilei trimit valuri de colonizatori („convoaiele șvabilor”) care întemeiază așezări în Banat. De etnie germană, șvabii (ro.wikipedia.org/wiki/%C8 ... %C4%83%C8%9Beni) sosiți în zona de azi a satului fac parte din al doilea val de colonizare, numit „colonizarea tereziană”, după numele împărătesei Maria Terezia.

Satul este întemeiat în anul 1771 de către 131 de coloniști (majoritatea din regiunea Trient) în preajma unui cătun deja existent. Contele Karl Ignaz Reichsgraf de Clary și Aldringen, proprietar de pământuri în zonă și președinte al Administrației Banatului va sprijini construcția localității. Funcționarul public din Lipova, Carl Samuel Neumann Edler von Buchholt, coordonator al fondării multor sate în Banat, va contribui cu planuri și logistic la fondarea Charlottenburg-ului.

Coloniștii vor primi circa 230 hectare de pământ, planul satului fiind trasat circular în jurul unei fântâni înconjurate de o plantație de duzi, casele având aceeași dimensiune și stil arhitectural conform unor mărturii ale vremii. Administrația locală era formată dintr-un jude și un adjunct și doi sau trei jurați.

Colonizarea șvabilor în Banat a urmărit două coordonate: prima, economică – creșterea veniturilor pentru întreținerea armatei și a administrației și furnizarea de materii prime în imperiu, a doua, militară – crearea unei zone-tampon la granița cu Imperiul Otoman.

Satul schimbă 7 proprietari în aproape 150 de ani, în 1921 Reforma agrară ducând la expropierea moșiei și împărțirea pământului către țărani. Dacă mult timp germanii au fost majoritari, după o vreme au început să apară familii de maghiari, apoi români. După a doua conflagrație mondială germanii au emigrat din nou, astfel că în anii '90 în Charlottenburg nu mai era decât un singur german, o familie de maghiari, câțiva ucrainieni, restul români.

În ceea ce privește etimologia numelui „Charlottenburg” deși multe surse scriu că denumirea ar proveni de la numele soției contelui Karl Ignaz explicația nu stă în picioare. Soția acestuia poartă numele de Maria Anna. Posibilitatea de a proveni de la un nume propriu e mare, dar nu se cunoaște încă sursa exactă.

Vizita în satul Charlottenburg

Depășesc satul Mașloc căutând din priviri cetatea „Șanțul turcilor” (fortificație circulară medievală), dar ridicătura de pământ și stâna amplasată acolo opturează câmpul vizual. Șoseaua șerpuiește printre dealuri și văi, traversează satul Remetea Mică și în scurt timp ne poartă prin dreptul indicatorului localității Charlottenburg. Turla bisericii ne este reper, virăm dreapta pe un fel de stradă-alee asfaltată și oprim autoturismul.

De la nivelul solului e mai greu să îți dai seama că te afli într-o localitate de formă rotundă, vezi doar aleea asfaltată care urmărește linia caselor. În anii '70 s-au asfaltat arterele de acces principale, restul cercului fiind asfaltat mai recent, dar nu s-a putut face un inel perfect astfel că aleea are mici deviații. Dacă privim pe GoogleMaps ori fotografii efectuate cu drona vom observa forma circulară a satului și gospodăriile împreună cu parcelele de pământ înșirate ca niște raze.

Am pornit la plimbare din dreptul unui magazin-cârciumă, posibil singurul din sat, urmărind aleea circulară. Am admirat întotdeauna în această parte de țară spațiul larg existent între gardul gospodăriei și șosea, lucru care permite plantarea de arbori și flori.

Merg încet încercând să descopăr locuințe vechi care să ilustreze viața rurală de altădată, dar cu greu mai zărești astfel de exemplare, multe case au fost renovate sau pur și simplu au dispărut fiind înlocuite cu alte noi. Cea mai veche casă văzută avea pe fronton anul 1905. Stilul arhitectural șvăbesc e ușor de recunoscut: casa-vagon cu prispă sprijinită pe stâlpi de lemn sau zidărie având în prelungire sau perpendicular grajdul. Într-o astfel de construcție anexă, grajd sau șură, am văzut într-o nișă o statuetă a unui sfânt protector al gospodăriei. Am admirat tocăria veche de la câteva case și vitraliile de deasupra ușilor sau de la capăt de prispă, ochiuri simple din sticlă colorată.

În spațiul central se înalță biserica romano-catolică „Sfânta Treime” construită între 1875-1876 cu sprijinul baronului Georg Simion Sina de Hodos et Kizdia și a localnicilor. Silueta albă e vizibilă din tot satul, fațada lăcașului are decorațiuni simple. Școala a fost ridicată tot la sfârșitul secolului al XIX-lea și este poziționată tot în perimetrul central al satului. De asemenea, în mijlocul satului se află vreo trei-patru gospodării.

Traseul circular pe care l-am parcurs a însumat vreo 600 m, cu ochii prin gospodării nici nu am sesizat cât de repede am ajuns în punctul de plecare. Parcă îmi doream ca acest sat să fie mai mare, plimbarea mi-a creat un sentiment plăcut de bucurie că pot vedea acest sat bănățean. Se poate spune că toată lumea locuiește în centrul localității și e conectată la viața economică, socială și religioasă a comunității.

Un element turistic valoros îl constituie Muzeul cinegetic deschis acum 5 ani de Romsilva într-un conac de vânătoare. Descoperit chiar înainte de a vizita zona, muzeul a fost o surpriză plăcută și merită un articol separat.

Ce îi lipsește Charlottenburgului? Deși zona deluroasă și împădurită a localității a atras orășeni din întreg arealul geografic înconjurător care și-au cumpărat case aici și le-au renovat sau au construit noi locuințe de vacanță. Din păcate în sat nu există nici o pensiune sau casă de oaspeți, ele au apărut în localitatea vecină – Altringen. În Charlottenburg nu găsim nici o terasă unde să poți bea o cafea sau un suc, nici măcar pe perioada verii. De asemenea, nu găsim nici un panou informativ cu câteva date esențiale și fotografii exemplificative – doar e monument istoric (deși am citit că primăriile din jur ar fi plătit pentru realizarea unor panouri). Poate ar fi util un turn de panoramă (ca cel de la Sovata, de exemplu) situat pe înălțimile din jurul satului pentru a putea observa forma așezării, adică exact lucrul care a făcut celebru acest loc.

Valorificare turistică. Satul Charlottenburg a devenit cunoscut în ultimii 5 ani datorită mass-mediei de toate felurile, dar mai ales a bloggerilor de turism. Chiar și autoritățile timișene au hotărât să profite de această unicitate a satului șvăbesc și să promoveze pe diferite căi acest patrimoniu rural, incluzând localitatea pe lista monumentelor istorice. Cu ocazia Zilei Internaționale a Monumentelor și Siturilor din 2019 s-au organizat vizite ghidate la cetatea medievală de la Mașloc și în satul Charlottenburg (culturatimis.ro/event/cha ... or-si-siturilor). Toate acestea se adaugă Muzeului cinegetic menționat mai sus.

Concluzii. Satul circular Charlottenburg este un obiectiv inedit pe care vă invit să îl vizitați cu inima deschisă, să căutați cu ochii și cu mintea viața satului șvăbesc de altădată; dacă căutați ceva palpabil, real, veți fi dezamăgiți probabil. Mie personal mi-a plăcut plimbarea prin sat și vizita la muzeul cu specific de vânătoare.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 1354 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI