GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Avem multe locuri de explorat în Ținutul Sării (tinutulsarii.ro), unul dintre ele fiind în apropierea localității Corund, important centru ceramic transilvan (vezi impresii). Ziua de vară e lungă și călduroasă așa că ne mai prelungim siesta în zona verde a celui mai bun restaurant cu specific unguresc din Transilvania – Gerendás (vezi impresii). Abia după ora 18.00, când soarele nu mai ardea atât de tare, am pornit spre Corund, traversând marele „bâlci” din Praid.
Accesul către rezervația geologică este destul de ascuns și greoi, fără a fi marcat vizibil. Venind dinspre Praid pe DN 13A, după ce pătrundem în localitatea Corund, vom observa pe partea stângă o stație de combustibil, iar pe dreapta Muzeul Aragonitului (marcat cu un panou). La nici 100 m distanță se deschide pe partea stângă o alee îngustă între două împrejmuiri ale unor proprietăți private (pe unul din garduri este afișat un banner) – pe aici trebuie să pătrundeți spre rezervație. Atenție, pe șosea urmează o curbă, iar aleea are o singură bandă de circulație.
Pe drumeagul pietruit mergem către parcarea imporvizată lângă Băile Sărate Unicum, un mic complex format dintr-un bazin cu apă sărată, mobilier de lemn, spațiu de luat masa, toalete (foarte curate). Aici se află un punct de încasare a taxei de acces pe traseul turistic „Dealul Melcului” : 5 lei/persoană (biletul pentru băi: 10 lei). Pe peretele chioșcului se află un panou cu datele istorice ale atestării/exploatării izvoarelor sărate de aici. Locul este administrat de o asociație locală, am primit bilete.
Vizita în rezervație
Trecem pe lângă o poartă de lemn secuiască și deschidem o altă portiță de lemn pentru a intra pe traseul turistic, loc unde descoperim primul panou informativ ce conține și o hartă a rezervației. Acest areal geologic cu concentrație mare de aragonit este protejat prin lege din 1980 și se întinde pe circa 8 ha cuprinzând trei zone distincte, marcate pe harta de pe panou.
La început se urcă puțin pe o potecă bolovănoasă spre un mic delușor înierbat. Vom fi surprinși de canionul ce se deschide prin acea formă de relief. De pe alt panou aflăm că denumirea de „Dealul Melcului” are legătură tocmai cu forma inițială a acestei înălțimi, și anume cochilia unui melc. Între timp exploatarea aragonitului a dus la deteriorarea formei inițiale a dealului, dar numele s-a păstrat de peste 250 de ani.
În jurul nostru se ridică pereți de stâncă – un adevărat defileu, poteca din scânduri de lemn șerpuiește pe lângă stânca verticală, un fir de apă sărată se strecoară pe lângă alee. Superb peisaj! Vedem filoanele de aragonit ocupând crăpăturile dintre plăcile de travertin, mineralul având o culoare oarecum alb-gri. Poți atinge cristalele de aragonit care încarcă fisurile, le urmărești cu privirea, admiri depunerile de carbonat de calciu – e o experiență inedită.
Vedem și izvorul sărat care alimentează Băile Unicum, cu debit foarte mic, o combinație de apă sărată, hidrogencarbonatică, carbogazoasă, feruginoasă și sulfuroasă (așa scrie pe un panou). Eu am gustat un pic din apa care se scurgea pe perete într-un mic bazin – foarte, foarte sărată. Cei de la băi veneau aici și umpleau sticle cu apă din acest izvor sărat.
Continuăm pe un pod de lemn ce trece peste un ochi de apă, un fel de mică mlaștină, în care răsar ici colo bule de aer, un fel de vulcani noroioși – vorbim de gaz metan[/i. ] ce răzbate din adâncuri antrenând apă și nămol.
Din acest punct urcăm pe trepte de lemn prevăzute cu balustrade printr-un „tunel” de vegetație până la înălțimea canionului; sus sunt bănci pentru odihnă și admirat peisajul. Mai facem câțiva pași pe o potecă până la platforma de belvedere – un platou din lemn cu balustrade și bănci. De aici vezi împrejurimile lucru ce l-am făcut și noi sub razele blânde ale soarelui ce se îndrepta spre asfințit și adierea caldă a unui vântuleț calm.
Urmează o coborâre ceva mai rapidă, întreruptă de câteva pietre mari ce trebuie ocolite cu grijă. După ce coborâm o serie de trepte de lemn ajungem în punctul de unde începe podișca din lemn ce străbate canionul de aragonit (numit pe panouri „diamantul secuiesc” ). Alte bănci sunt amplasate în acest punct.
Concluzii. Traseul turistic este bine amenajat, nu am văzut aruncate gunoaie/ambalaje/sticle; avem la dispoziție panouri informative, balustrade de protecție/susținere, bănci pentru popas, platformă de belvedere. Parcursul este unul oarecum circular și se întinde pe circa 300 m, cu grad de dificultate mic (doar vreo două puncte mai sensibile).
Nouă ne-a plăcut foarte mult această vizită la rezervapția geologică „Dealul Melcului” , ne-am relaxat, am văzut minerale interesante și izvoare sărate, am admirat natura de la înălțime. Recomand celor aflați în zonă să „rupă” măcar 30 de minute din timpul lor pentru a vizita acest loc.
Alegeri inspirate!
Trimis de tata123 🔱 in 02.09.23 12:46:37
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în PRAID [HR].
1 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123 🔱); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
1 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@all: Rezervația de aragonit este un loc mărunt pe harta turistică a zonei Sovata - Praid - Corund, dar de un pitoresc desăvârșit - un canion micuț între dealuri verzi.
Am omis în text să îl menționez pe Knop Vencel (kozterkep.hu/alkotok/megt ... encel#fotolista), geolog de origine cehă„inginer și industriaș cunoscut, pionierul exploatării aragonitului în țara noastră.
Knop Vencel vine în Munții Apuseni la Zlatna în 1895 ca profesor la Școala de Stat de Arte și Meserii pentru Cioplirea și Șlefuirea Pietrei, înființată cu doar un an în urmă. El absolvise o școală de pietrari în Cehia și apoi o școală de arte și meserii din Viena unde se calificase în meseria de desenator tehnic. În localitatea Presaca Ampoiului se află un obelisc realizat de Knop Vencel în cinstea martirilor de la 1848 (wikimapia.org/15764583/ro ... cul-comemorativ).
Geologul descoperă zăcământul de aragonit de la Corund în primii ani ai lui 1900 și intuind valoarea acestui mineral deschide o exploatare și o fabrică de șlefuire și prelucrare (Regina Maria vizitează fabrica și comandă aici un obiect având drept model chiar un desen propriu). Afacerea se derulează cu succes peste 30 de ani, atât timp cât familia Vencel a condus fabrica. Epoca comunistă va închide atelierul industrial după o exploatare nereușită a mineralului (prin dinamitare).
Povești adevărate...
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2023 Corund și 'Promenadă la Corund' — scris în 27.07.23 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2023 Corund — sau comuna care stă pe un munte de sare — scris în 13.04.23 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Sep.2020 Piatra gaurita de la Corund — scris în 15.05.21 de dorgo din TâRGU MUREș - RECOMANDĂ
- Aug.2020 „Nu zeii sunt cei care ard oalele” – Ceramica de Corund — scris în 22.08.20 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2015 Tinovul Fântâna Brazilor, taigaua din Ardeal (Corund, HR) — scris în 09.04.16 de Lucien din MIERCUREA CIUC - RECOMANDĂ
- Aug.2015 Aragonitul și ceramica de Corund — scris în 27.02.16 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- Aug.2014 Muzeul de aragonit din Corund — scris în 31.08.14 de dorgo din TâRGU MUREș - RECOMANDĂ