GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
În cartierul Montparnasse, care fu cândva sediul artiștilor plastici parizieni, se află muzeul sculptorului (Emile-) Antoine Bourdelle, într-o clădire de cărămidă, pe o stradă liniștită ce acum îi poartă numele. Stațiile de metrou cele mai apropriate sunt Pasteur, Montparnasse sau Falguière.
Pentru a vizita muzeul va fi nevoie să plătiți colosala sumă de zero euro, un avantaj de luat în seamă, și veți petrece un moment plăcut, circa două ore, în care veți afla multe despre opera și viața acestui artist plastic desăvârșit. Spun desăvârșit pentru că a excelat în arta sculpturii dar și a picturii și le-a fost profesor unor numeroși tineri discipoli ai anilor 20 (din secolul trecut) de diferite naționalități.
Muzeul se compune dintr-un mare hol de intrare modern, unde se pot obține informații, cumpăra ceva aminintiri și cadouri și unde se găsesc și toaletele, dintr-o grădină presărată cu sculpturi din bronz, unele de proporții monumentale, din diverse săli (atelierul de sculptură, atelierul de pictură, sala mulajelor, galeria capetelor…) și în sfârșit un etaj sub formă de cerdac, din care se deschide o cafenea/restaurant.
Antoine Bourdelle (1861-1929) a locuit și a creat aici.
Românilor le recomand în mod deosebit acest muzeu, în care este expusă una din operele cele mai emoționante ale lui Antoine Bourdelle, bustul intitulat simplu « La Roumaine » (românca). Înfătișează o tânără, veșnic tânără astfel imortalizată, cu un aspect mândru și pur, nasul drept, ochii mari, ușor migdalați și cozi împletite legate la spate, îmbrăcată cu o ie.
Vă întrebați poate, pe drept cuvânt, cine a fost modelul sau muza care l-a inspirat pe Bourdelle în anul 1927. Aceasta se numea Fanny Moscovici (1901-1968) și era una din elevele maestrului. Adevărata Fanny avea un chip mai rotund și mai copilăresc. Bustul de bronz îi dă o oarecare severitate. Ea a studiat artele frumoase la București și la Paris, a realizat unele sculpturi, care au rămas însă în cercul familial. S-a numărat printre persoanele apropiate care l-au desenat pe Bourdelle pe patul său de moarte (o formă de omagiu cred eu), în 1929, în orașul Le Vésinet, din suburbiile Parisului. La scurt timp după terminarea studiilor, Fanny s-a căsătorit cu un doctor, Sigismond Fainsilber și a lucrat ca asistența acestuia.
Un element ciudat, sau poate nu chiar: tocmai când priveam cu atenție sculptura lui Fanny și mă pregăteam să o fotografiez din diverse unghiuri, am auzit vorbindu-se românește. Două fete românce, înăltuțe, elegante, au trecut pe lângă mine, două Fanny ale anilor 20. Da, tot ale anilor 20, numai că ai acestui veac XXI. Acum când scriu îmi vine în minte un cântec al lui Mircea Vintilă, « Hanul lui Manuc »:
« Haide frumoaso, haide străino
Dragostea mea fără leac
Vino cu mine, surâzi și vino
La hanul din alt veac.
Nu sunt trăsuri, n-ai cum să pleci, secolul e douăzeci. »
(dacă nu cunoașteți această piesă folk, o veți găsi pe Internet).
De fapt aș fi putut să dau acestei scrieri titlul « Muzeul Bourdelle și româncele », deoarece o altă tânără și frumoasă sculptoriță este citată pe panourile explicative și este și ea imortalizată de Antoine Bourdelle: Margareta Cossaceanu (1893-1980). Sculptura capului ei poate fi admirată în atelierul de pictură din muzeu. Despre ea, Bourdelle scria: "A știut cum să mă ajute la executarea mai multor figuri. Cossaceanu are nu numai o tehnică performantă, ci și un dar rar întâlnit pentru a crea. "
Pe panouri sunt de altfel enumerați cei mai însemnați elevi ai lui Bourdelle (din Grecia, Rusia, Italia, Japonia, Chile…). Printre ei apar mai multe nume românesti, pe care le-am notat și pe care vi le enumăr la rândul meu. Probabil unele vă spun ceva, fiindcă au ajuns celebrii (eu cunoașteam trei): Milița Petrașcu, Ion Jalea, Margareta Cossaceanu, Lydia Luzanovsky-Marinesco, Romulus Ladea, Fanny Moscovici-Fainsilber, Irina Codreanu, Boris Caragea, Puica Marianne Botez. Sunt convinsă că anumite opere ale unora dintre ei vă sunt familiare. În dezordine vă citez câteva sculpturi cunoscute din țară, lâsându-vă, dacă doriți, să găsiți singuri numele creatorului fiecăreia: Monumentul Victoriei din Constanța, statuia lui George Enescu din fața Operei din București, Fântâna Miorița (mozaicurile), grupul statuar Școala Ardeleană din Cluj, Dragoș Vodă și Zimbrul din Câmpulung Moldovenesc.
Temele sculptorului Bourdelle sunt variate și le veți găsi în muzeu: mitologie (fauni malițioși, faimosul Herakles sau Hercule cu mușchi de oțel, datorită căruia a devenit celebru, Meduza cu părul din șerpi…), monumente ale eroilor căzuți în război, alegorii (ziua și noaptea, libertatea, Franța), personaje celebre: Ioana d’Arc, sculptorul Auguste Rodin (care i-a fost profesor), Beethoven, scriitorul Jules Michelet, dansatoarea Isadora Duncan… Unele opere sunt comenzi care i s-au făcut până și din străinătate, ca de exemplu statuia ecvestră a generalului argentinian Alvear, a cărei versiune originală poate fi văzută la Buenos Aires. Cele din grădina muzeului parcă sunt cel mai bine puse în valoare, ascunse prin vegetație în mod subtil, fara să fie înghesuite. Chiar acum în toiul iernii acest părculeț era de toată frumusețea. Îmi imaginez cum trebuie să arate în alte anotimpuri!
Muzeul, restaurat și modernizat de curând, prezintă elemente interactive, precum secvențe video (un desen animat despre viața artistului), jocuri, ghicitori sau sculpturi pe care ai voie să le atingi. Copiii sunt îndrumați de un personaj ghiduș, ce apare pe panouri la nivelul lor: Rhodia, fiica sculptorului și a celei de a doua soții a lui (grecoaică), Cléopâtre Stavros (fostă elevă). Oare prenumele fetei s-a dorit o referință și un omagiu adus dascălului Rodin?
Cafeneaua/restaurant se numește de asemenea Rhodia. Nu pot să mă pronunț asupra calității acestui local, dat fiind că nu am comandat nimic. M-am mulțumit să îl fotografiez. S-ar spune că are specific sud-american.
Muzeul Bourdelle este deci o alegere inspirată pentru iubitorii artei aflați în Paris, mai intim și mai specializat decât un Luvru sau un Musée d’Orsay, rivalizând cu muzeele altor sculptori celebrii care au lucrat la Paris și pe care de asemenea le puteți vizita: Auguste Rodin, Constantin Brâncuși, Aristide Maillol, Alberto Giacometti, Ossip Zadkine, Paul Landovski, Paul Belmondo = tatăl lui Jean-Paul (ultimele două sunt situate la Boulogne-Billancourt, lângă Paris, accesibile cu metroul parizian).
Adaug câteva poze, care nu prezintă decât o mică parte din exponatele din sălile și grădina muzeului. Astfel, dacă îi călcați pragul, veți avea cu siguranță surprize.
Trimis de BristenaBrad in 09.02.24 18:55:22
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în FRANȚA.
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (BristenaBrad); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Un muzeu fff interesant! Nu știu câți români au mers la el?
Eu, sinceră să fiu, nu am auzit de el Așa că nu am mers acolo - prin 2010 - când am fost și eu la Paris cu o prietenă.
Artistul a fost longeviv (cred că avea 88 ani când „a plecat dintre noi” ), ceea ce-mi confirmă că unii pictori sau sculptori și de la noi și de pe alte meleaguri, trăiesc mult! Se pare că dacă fac cu plăcere aceste meserii, le dă o liniște și pace interioară, ceea ce-i ajută în viață!
Felicitări pentru review și poze! 👋
@doinafil: multumesc mult. Intr-adevar, nu este foarte cunoscut. Sper ca un text ca acesta sa aduca vizitatori din România la fata locului.
Meseria de sculptor cere probabil energie. In orice caz, a fost un artist prolific si un profesor bun, judecand dupa succesul unor elevi.
@BristenaBrad: Am fost de mai multe ori la Paris, am văzut muzee cunoscute, unele mai puţin, cred că am bătut Montparnasse de vreo trei ori cu piciorul am urcat în turn şi în cimitir am văzut mormintele lui Cioran, Eugen Ionesco, Tzara dar nu am ştiut de existenţa acestui muzeu interesant. Notez pentru următoarea oprire pe... terra.
@Michi: nu este de mirare, deoarece Parisul are multe muzee si alte nume vin in minte mai intai. In plus strada este un pic ascunsa, departe de marile artere. Va doresc plimbari frumoase pe Terra!
@BristenaBrad: Mulțumim de pont! După poze, am trecut pe la poarta muzeului și nu m-am oprit. Este genul de „descoperire” care îmi place, un loc nu neapărat popular, dar care îți poate face ziua mai frumoasă.
Deși... sculptorul nu e neapărat pe gustul meu. Nu e nici Rodin sau clasicii care l-au precedat, nici Brâncuși sau modernii care i-au urmat. Undeva, prins între generații.
Francezii îl apreciază, i-am remarcat numele la Musée d'Orsay, unde are expuse destul de multe piese (cum te uiți de la intrare, pe partea dreaptă, dincolo de mijloc, la etaj). Nu mi-au spus prea mult acele lucrări, dar probabil că e vina mea.
P. S. Ați spus în articol: nu a fost atât de longeviv, a trăit mai puțin de 68 de ani. Dar cu energia aveți dreptate, am citit câte ceva despre viața lui și se pare că nu a dus lipsă de așa ceva .
@adso: Nu stiam ca are opere la musée d'Orsay. Se pare ca unele sunt expuse chiar si la Bucuresti (fostul muzeu Simu, acum ajunse poate altundeva).
Ce stil de sculpturi va plac? Poate cele clasice din Antichitate sau din contra, foarte moderne si originale?
Acest sculptor a trait si si-a exersat meseria in 2 secole si a fost casatorit de 2 ori (cu o Stéphanie si o Cleopâtre, mult mai tanara decat el). S-ar parea ca a murit de reumatism generalizat (ciudat).
@BristenaBrad: Ambele soții au fost cu mult mai tinere decât el: prima cu 16 ani, a doua cu 21 de ani. Avea 43 de ani când s-a căsătorit cu Stephanie van Parys, care îi era model; au avut împreună un băiat. A divorțat pe la 50 de ani, pentru că aștepta o fată de la Cléopâtre Sevastos, care, ați ghicit, îi era model; s-a căsătorit cu Cléopâtre destul de târziu, după vreo încă zece ani.
Această fiică, Rhodia Dufet-Bourdelle, este cea care a contribuit la înființarea muzeelor dedicate operei lui Émile Antoine Bourdelle: cel din Paris, vizitat de dvs, și un al doilea în localitatea Egreville.
Nu sunt un mare cunoscător de sculptură, ci doar un amator. Apreciez orice operă care îmi spune ceva, dar nu sunt destul de cultivat încât lucrări altfel unanim apreciate să-mi vorbească și mie .
@adso: multumesc pentru aceste informatii suplimentare interesante.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2017 Mecca iubitorilor de istorie, Musée de l'Armée, Paris — scris în 18.12.17 de hopyk din ZALăU - RECOMANDĂ
- Apr.2015 We will always have Paris (VII): în căutarea impresioniștilor la Musee d’Orsay și Musee Marmottan — scris în 09.06.16 de diacrys* din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jun.2014 Atelierul Brâncuşi din Paris — scris în 19.02.20 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2014 Muzeul Jaquemart-André, chintesenţa rafinamentului francez — scris în 16.06.14 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2014 Muzeul magiei - afară-i vopsit gardul... — scris în 30.05.14 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Dec.2012 Omagiu adus lui Napoleon - Domul Invalizilor. — scris în 17.01.13 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2012 AmFost la Muzeul ”Manufacture des Gobelins”, Paris — scris în 05.12.17 de mihaelavoicu din PLOIEşTI - RECOMANDĂ