În lumea satului bănățean – multiculturalitate la Muzeul Satului Bănățean

TIPĂREȘTE

Nici una din provinciile româneşti nu are o cultură etnografică populară atât de diferenţiată ca Banatul. [... ] Cultura Banatului e neapărat o cultură etnografică, anonimă, populară. [... ] De la salbele încărcate de galbeni ale ţărancelor, de la jocuri cu vegetaţia tropicală de forme, prin variantele, harnic brodate, ale baladelor, stilul etnografic bănăţean are ceva din căldura, din pasiunea şi excesul barocului... , scria atât de frumos poetul Lucian Blaga.

În după-amiaza caldă a unei din zilele petrecute la Timișoara în septembrie decidem să efectuăm o incursiune în Muzeul Satului Bănățean. Acest obiectiv face parte din proiectul personal de vizitare a muzeelor satului în aer liber existente în România; deplasarea la Timișoara a fost un prilej bun de a descoperi acest muzeu.

Pornind cu autoturismul din centrul orașului, din fața Hotelului Central (vezi impresii), și străbatem unul din marile bulevarde ale orașului de pe Bega: bulevardul Take Ionescu, transformat apoi în strada Simion Bărnuțiu (alias DN6 sau E70). Aproape de ieșirea din oraș am virat stânga pe strada Gheorghe Adam, am traversat calea ferată și apoi am luat-o spre dreapta, spre Zoo. Adresa oficială a Muzeului Satului Bănățean este strada Avram Imbroane nr. 1. Orarul de funcționare al instituției muzeale este de marți până sâmbătă între orele 10.00-18.00, iar duminică de la 12.00 la 20.00 (pe timpul verii; în timpul sezonului rece programul e mai scurt). Prețul unui bilet de acces este de 5 lei/adult (pensionarii, elevii, studenții și cadrele didactice beneficiază de gratuitate). Saitul oficial al muzeului îl puteți accesa la adresa: muzeulsatuluibanatean.ro/acasa.

Datorită unor lucrări de asfaltare care au blocat aproape complet traficul, am făcut peste o oră și un sfert din centru până la muzeu. Am ajuns la ora 17.00 în fața muzeului, știind că peste o oră se închid porțile. Am pătruns în incinta spațiului muzeal și am fost informați că putem vizita gratuit muzeul în aer liber, fără a putea vedea însă interioarele, deoarece se lucra la amenajările scenei pentru Festivalul Plai. În timpul plimbării pe alei am găsit un bilet de acces – mi-a plăcut ideea de a fi gen carte poștală, având imprimat pe spate schița muzeului și poziția caselor.

Cred că pe lângă scopul principal al muzeului, acela de a ilustra modul de viață al populației rurale din zona Banatului, se urmărește și ideea de spațiu de relaxare pentru timișoreni – un loc unde te poți plimba două ore în mijlocul naturii. Am văzut câteva familii cu copii plimbându-se pe alei, alergând, adunând ghinde ori castane etc. Am pornit spre dreapta, traseul fiind cumva unul circular, iar obiectivele sunt amplasate pe o parte sau alta a unei alei principale.

Deschis la începutul anilor '70, Muzeul Satului Bănățean este împărțit în trei sectoare: gospodării țărănești și meșteșugărești, centrul civic al satului (biserică, școală, primărie, birt) și instalații tehnice țărănești. Muzeul nu deține foarte multe gospodării, circa 25 de obiective, dar spațiul natural în care este amplasat este destul de mare. În fața fiecărei curți se află un mic panou sub formă de carte care ne oferă informațiile de bază privind gospodăria ce o avem în față (câteva ar trebui schimbate fiind ruginite ori decolorate de soare). Perimetrul muzeului este supravegheat prin camere video.

Câteva din primele gospodării văzute ne-au deziluzionat: acoperișul de paie al casei din Bata (Arad) era vechi, plin de mușchi și găurit, iar casa de olar din Birchiș (Arad) avea un perete prăbușit. Gospodăria de olar de la Jupânești (Timiș) are tot acoperișul de șindrilă acoperit de mușchi; drăguț cuptorul de ars ceramică din curte. Înaintăm pe alee printre construcții tradiționale din piatră și lemn, cu ferestre mici și prispe; pe dreapta câteva instalații tehnice se ascund prin vegetație (mori, oloinițe). Ajungem și pe malul lacului unde s-a construit o clădire nouă, dedicată evenimentelor; pe lac se află un foișor având drept cale de acces un pod de lemn peste apă. O casă îmbrăcată în viță de vie ne atrage atenția, este gospodăria din Jebel (jud. Timiș) în curtea căreia vedem grajdul, hambarul, porumbarul, cotețul.

Interesant este sectorul dedicat locuințelor naționalităților ce viețuiesc pe teritoriul Banatului. Vedem casa slovacă – o locuință stil vagon, cu un acoperiș compus din stuf și țiglă, cu prispă largă unde sunt expuse mai multe obiecte casnice din lemn. Admirăm și replica unei case sârbești, cu frumoase arcade deasupra ferestrelor și ușii de acces și cu o terasă exterioară largă. Nu lipsește nici casa maghiară ori gospodăria ucrainiană (această populația a venit în zonă pentru muncile forestiere).

O zonă importantă a muzeului este sectorul dedicat instituțiilor culturale și administrative ale satului. Aici găsim Casa Națională din Babșa - 1926 (un fel de cămin cultural unde se organizau evenimente artistice ori culturale; are o sală cu 180 locuri și balcon pentru oficialități), Primăria din Sărăzani (datată prima jumătate a secolul al XIX-lea; constituie cea mai veche clădire administrative din județ; micuța clădire avea o sală destinată întâlnirilor consiliului local, alta cu rol de birou pentru primar și două cămăruțe pentru paznicii comunali și arestul primăriei), Biserica din Topla - 1746 (lăcaș de cult din lemn cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril), Birtul de la Bârna (care avea și rol de prăvălie) și Școala din Bârna (construcție din secolul al XIX-lea compusă din hol, sală de clasă și camera de locuit a învățătorului).

Înspre ieșie există și un pavilion administrativ și expozițional relativ nou construit (2012) care adăpostește și expozițiile Secției de etnografie a Muzeului Banatului. După circa o oră și un sfert am terminat plimbarea prin muzeul în aer liber, admirând doar din exterior construcțiile rurale de lemn și piatră; regret că nu am putut vedea și câteva interioare.

Această vizită a venit la scurt timp după ce petrecusem 7 ore în Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „Astra” din Sibiu (vezi impresii), astfel că pot spune că am fost puțin dezamăgit de ceea ce am văzut la Timișoara. Este și normal, nu putem compara cele două muzee. Totuși, dacă sunteți interesați de cultura tradițională și de viața rurală puteți vizita Muzeul Satului Bănățean din Timișoara.

---

VIZUALIZĂRI: 1515 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI