Călător prin țara mea, de data asta DOBROGEA

TIPĂREȘTE

Traseul:

Etapa 1: Pitești – București – Cernavodă – Ion Corvin – Adamclisi – Medgidia – Tulcea;

Etapa a 2-a: Tulcea – Fetești – București – Pitești.

Prima etapă: Când am ajuns la Cernavodă pe autostradă am făcut dreapta spre sud în direcția Ostrov, pe drumul care șerpuiește printre coline, aproape de cursul Dunării, prin mai multe localități cu specific pescăresc (Cochirleni – Rasova – Vlahii – Aliman – Floriile – Ion Corvin – Negureni – Băneasa – Lipnița) și am ajuns la Mânăstirea Dervent.

După ce am vizitat mănăstirea, la întoarcere, un indicator te îndrumă să mergi mai departe 3-4 kilometri pe un drum lateral pentru a ajunge la Mânăstirea Peştera Sf. Andrei. Șoseaua, bine asfaltată, trece pe lângă Fântâna lui Mihai Eminescu, loc propice pentru grătare, după care şerpuieşte prin pădurea Migilet la capătului căreia se găseşte mănăstirea. Aici, pe lângă suveniruri, mulți dintre noi au cumpărat o brânză de vacă foarte gustoasă. De la mănăstire, am plecat către Adamclisi.

După scurta oprire la Tropaeum Traiani şi cetatea de la Adamclisi ne-am îndreptat vijelios către Medgidia. În dreptul localității Pietreni am făcut stânga și am scurtat drumul fiind cumva într-o cursă contra cronometru.

La Medgidia am poposit la restaurantul Perla Dobrogei unde am servit masa de prânz. Organizatorii excursiei stabilise din timp cu patronii restaurantului meniul. Aici am întârziat din nou pentru că aproape concomitent la restaurant s-a desfășurat un parastas, iar ospătarii au făcut cu greu față la atâția oameni. Meniul ales de organizatori a fost destul de bun pentru un preț de 23 de lei. Acestă întârziere ne-a obligat să renunțăm la a merge prin Cheile Dobrogei și să mergem pe șoseaua Ovidiu – Babadag – Tulcea.

La Tulcea ne-am cazat la hotelul Cygnus, hotel de trei stele (nu prea merita 3 stele). Camerele erau ok, în baie se putea mai bine, lenjeria și prosoapele au fost curate.

După ce ne-am cazat am coborât la cina festivă, al cărei meniu a fost de asemenea stabilit de către organizatori cu patronii hotelului (administratorul). A fost o cină perfectă cu muzică, dans și voie bună. Muzica și băutura au fost aduse de către noi în autocar. Dimineața am luat micul dejun care a constat în ceai, unt, gem, două feluri de salam, ...

După ce am servit micul dejun am plecat către Fetești, via mănăstirile Cocoș (de unde au fost cumpărate, pe lângă suveniruri, și vin și/sau miere) și Celic Dere. Dacă la mănăstirea Cocoș se intra din parcare direct în mănăstire, la mănăstirea Celic Dere din stația de autobuz până la biserică se parcurge 500 de metri. La intrarea în incintă trecem pe lângă moara de vânt și clădirile unde locuiesc măicuțele. În incinta mare a mănăstirii Celic Dere este un parc cu iarba, flori, arbuști și arbori, precum și alei betonate pentru circulație, prevăzute cu bănci pentru odihnă.

La Fetești am servit masa de prânz la restaurantul “La Popescu” care este amplasat pe malul Dunării într-un peisaj foarte frumos. Vă recomand cu cea mai mare plăcere ca în drumul Dvs. prin zonă să nu evitați să serviți o masă gustoasă la acest restaurant. Noi la fel ca și la celelalte două restaurante am stabilit din timp meniul servit însă am zăbovit mai mult pentru a putea admira zona. Unii dintre noi au comandat, în plus, diferite sortimente de pește, care au fost foarte gustoase.

Pe tot parcursul acestei călătorii am putut vedea că tot pământul din stânga și dreata șoselelor este cultivat cu diferite plante, iar în toată Dobrogea și o parte din jurul Feteștului sunt zeci de parcuri eoliene. De altfel, am văzut un studiu în care se arată că în România se produce cea mai multă energie eoliană.

---

VIZUALIZĂRI: 1023 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI