Pe plaiuri voronene... Peștera Cuviosului Onufrie

TIPĂREȘTE

Microzona geografică, culturală și etnografică formată din comunele Corni - Vorona - Tudora ocupă un loc aparte în județul Botoșani. Relieful este plăcut „atât ochiului cât și piciorului” prin prezența dealurilor, pădurilor și râului Siret, arhitectura locală îmbină elementele moldovenești cu elemente moderne, tradițiile sunt „sarea și piperul” zonei, ospitalitatea te copleșește, etc.

După ce am vorbit într-un review separat despre Joldești, satul natal al mamei lui Mihai Eminescu (zilele următoare se aniversează 165 de ani de la nașterea poetului), revin prezentându-vă în câteva rânduri o altă „personalitate” religioasă a locurilor: Cuviosul Onufrie de la Vorona, precum și locul unde acesta a viețuit.

Lumea mănăstirilor botoșănene a fost descrisă în 2013 de @mariana. olaru într-un review foarte bine structurat. Voi reveni în acest articol asupra Mănăstirii Sihăstria Voronei. De pe Dj 208C, într-o intersecție cu sens giratoriu, unde se află o troiță, se află indicator stânga spre Mănăstirea Vorona, mănăstire de maici. De la acest sens giratoriu până la Mănăstirea Vorona sunt 2 km de drum asfaltat, parcurși prin pădure, apoi urmează 4 km pâna la Sihăstria Voronei de drum forestier, într-o stare bună, accesibil autoturismelor (Dj 208H). Ceva probleme cu accesul auto pe drumul forestier se înregistrează în zilele ploioase și iernile cu zăpadă abundentă.

Deși am copilărit în zona Voronei spre rușinea mea nu am vizitat toate monumentele de valoare istorică de pe teritoriul comunei. Poate și pentru că copil ori adolescent iind, eram preocupat de cu totul alte lucruri. Dacă la Mănăstirea Vorona am ajuns de câteva ori, mai ales cu ocazia hramului (Nașterea Maicii Domnului, 8 septembrie – când se desfășoară o mare nedeie populară „Serbările Pădurii”), către Mănăstirea Sihăstria Voronei mi-am purtat pașii abia anii trecuți.

Șoseaua trece prin fața porții sculptate de lemn a Mănăstirii Vorona, înconjoară vechile chilii construite în stil moldovenesc și ajunge într-un punct de unde se deschide o priveliște de ansamblu asupra Mănăstirii Vorona. Străbatem încet pădurea seculară îmbrăcată în haine de toamnă. O bretea la dreapta, după o troiță, ne conduce către o poiană largă - aici se află adăpostită Mănăstirea Sihăstria Voronei. Parcăm mașina, trecem pe sub turnul-clopotniță (pe atunci mult mai mic), străbatem o alee de pietriș străjuită de flori de toamnă și practic ne aflăm în interiorul ansamblului mănăstiresc. Totul e deschis, fără opreliști ne putem plimba prin curtea fără delimitări, putem privi în zare pădurea fără a ne „împiedica” vreun gard (el există dar în depărtare, după iaz).

Nu am să reiau amănuntele istorice prezentate în review-ul menționat la început. Vreau doar să confirm și eu căldura și ospitalitatea călugărilor de la această mănăstire (deși eram singurii vizitatori ai mănăstirii în acel moment, unicul călugăr aflat în preajma bisericii – deoarece restul erau la diverse „ascultări” – ne-a facilitat accesul în biserică și a deschis cutia cu sfintele moaște ale Cuviosul Onufrie de la Vorona pentru a ne putea închina). De asemenea, elementul central al bisericii mănăstirii este constituit de Icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus de Mână, icoană unică în peisajul religios românesc. Pictată în secolul al XIX-lea de Vladimir Machedon (în vârstă de 100 de ani în acel moment), icoana este considerată făcătoare de minuni, iar ochii Fecioarei te urmăresc indiferent de locul unde stai în biserică.

Ne întoarcem spre poarta din capătul aleii, după ce am trecut pe la mormântul Cuviosului Onufrie și am văzut mărul bătrân ce străjuiește locul de veci, aflate în spatele bisericii „Buna Vestire”. Pe partea stângă, în vale, ochiul albastru al unui iaz oglindește cerul; câteva sere și straturi de legume se află lângă iaz. Urmând indicațiile călugărului ieșim pe sub poartă și cotim stânga pe un drumeag de pământ frecventat de cei ce exploatează lemnul din pădurile Voronei. Dorim să ajungem la Peștera Cuviosului Onufrie aflată undeva în pădure, în apropierea mănăstirii. După câteva sute de metri, înconjurați de vegetație, pe stânga observăm un mic indicator „Spre Peșteră”. O cărăruie îngustă șerpuiește pe versant, printre tufe de arbuști și tot felul de alte soiuri de plante; din când în când câte o șopârlă traversează cărarea, speriată de foșnetul pașilor noștri. După un urcuș nu prea greu și aproximativ 30 minute de la plecarea din incinta mănăstirii ajungem la pădure. Cărarea ne poartă pe lângă arbori bătrâni și rădăcini uriașe. Ajungem la un perete de calcar, unde plăci de calcar stau ordonate felii-felii, și găsim peștera.

De fapt, nu este o peșteră propriu-zisă ci o chilie-altar săpată în acel perete de piatră. Din lespezi de calcar frumos clădite sunt construiți doi stâlpi ce sprijină bolta lăcașului. Pe pereți se mai observă urme de pictură; un mic altar este amenajat în interior. Liniștea din jurul peșterii este „dureroasă”, peretele de piatră te copleșește. Aici, în această „peșteră” a fost ridicată între anii 1944-1951 o bisericuță cu hramul „Sf. Treime” de către un călugăr de la Sihăstria Voronei. În jurul ei ar fi fost săpate și câteva chilii; locul era destinat adăpostirii odoarelor bisericești ale ambelor mănăstiri împotriva jefuirii de către trupele „prietene” sovietice. După decretul din 1959 călugării s-au împrăștiat și bisericuța s-a părăginit. Deși se pare că schimnicul Onufrie de la Vorona ar fi trăit 25 de ani într-o chilie din apropiere, la izvoarele Bahluiului (în zonă se mai află astfel de pereți de stâncă), locul unde a existat bisericuța „Sf. Treime” a fost numit Peștera Cuviosului Onufrie, presupunându-se că monahul a trecut și pe aici. Altă variantă spune că bisericuța a fost construită exact pe locul chiliei unde s-a nevoit schimnicul. Cert este că el a ajuns cunoscut datorită corespondenței cu alți mari călugări ai vremii, traducerilor efectuate din operele teologilor și a sfaturilor date celorlalți monahi ce trăiau în pustnicie în pădurile înconjurătoare.

În anul 2005 Biserica Ortodoxă Română canonizează pe Cuviosul Onufrie de la Vorona, acesta fiind sărbătorit în data de 9 septembrie, în aceeași zi cu prăznuirea părinților Maicii Domnului (Ioachim și Ana). Biserica „Buna Vestire” a primit și hramul „Cuviosul Onufrie de la Vorona”.

În cazul în care vă aflați la Mănăstirea Vorona și timpul vă permite, vă îndemn să mergeți și până la Sihăstria Voronei, și implicit la Peștera Cuviosului Onufrie. Pentru aer curat, liniște, peisaje încântătoare, bucurie sufletească, oameni deosebiți nu ar fi rău să „rupeți” 2-3 ore.

---

VIZUALIZĂRI: 2970 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI