Drumul Crucii de la Mănăstirea Cerbu

TIPĂREȘTE

Vinerea trecută am mers la Tulcea, unde am rămas peste weekend într-un scurt, dar foarte plăcut sejur. La dus am plecat spre Giurgeni pentru a traversa Dunărea pe podul de acolo, iar de la Hârșova am continuat pe DN 22A către Tulcea; dar nu despre drum voi vorbi în acest review (am făcut deja asta într-un articol anterior), ci voi prezenta un obiectiv pe care l-am vizitat până să ajungem la destinația noastră. Este vorba de Mănăstirea Cerbu, lăcaș de cult despre a cărui existență aflasem cu vreo două zile înainte, tot studiind o hartă de pe internet a traseului pe care urma să-l parcurgem. Așa că am hotărât să facem un scurt popas pentru a vedea obiectivul.

Drumul către mănăstire nu este deloc complicat. De la Hârșova, DN 22A străbate o zonă dominată cromatic în această perioadă de verdele grâului și de galbenul lanurilor de rapiță, iar eolienele completează peisajul. Șoseaua liberă ne-a purtat prin localitățile Saraiu și Topolog, apoi am intrat într-o zonă împădurită pe unde drumul coboară șerpuit. Chiar la ieșirea din această pădure, am ajuns la intersecția cu DN 22D și un indicator ne-a arătat faptul că Mănăstirea Cerbu se află la un kilometru de această intersecție; am virat stânga pe DN 22D (adică în direcția Brăila) și după câteva sute de metri am intrat tot spre stânga pe un drum pietruit spre lăcașul de cult. În apropierea șoselei este zidită o poartă ornamentală sub forma unei arcade, cu o cruce deasupra, poartă pe care este trecută denumirea lăcașului de cult. Am mai parcurs pe drumul pietruit câteva sute de metri pe lângă un lan de rapiță, cu ochii la cupola unei capele aflate pe vârful unui deal, de care ne-am tot apropiat.

Ajunși în curtea neîngrădită a lăcașului de cult, am parcat pe iarbă într-o zonă umbrită și am coborât pentru a vizita mănăstirea.

Mănăstirea Cerbu este un lăcaș de cult relativ nou, aflat încă în construcție, după cum am putut lesne observa, iar modul de realizare este într-adevăr inedit. În plan apropiat am văzut micuța biserică a mănăstirii, un altar de vară, precum și câteva anexe mănăstirești. Vreo doi căței ne-au întâmpinat fericiți, semn că sunt obișnuiți să primească diverse bunătăți de la cei care ajung acolo. În timp ce juniorul s-a oferit să împartă cățeilor vreo doi biscuiți, am studiat exteriorul bisericii. Aceasta este o construcție simplă, dreptunghiulară, nu prea înaltă, cu o singură turlă. Pe fațada exterioară din zona altarului este pictată Maica Domnului care înalță rugi spre cer, sugerând o stare de adâncă tristețe. În afară de această icoană pictată direct pe zid, în partea opusă, lângă ușa de la intrare sunt așezate două reprezentări ale Arhanghelilor Mihail și Gavril. Biserica cinstește ”Sfânta Cruce” în fiecare an, în a treia duminică a Postului Mare. În interior am admirat catapeteasma frumos sculptată ce are în partea superioară mai multe chipuri de sfinți și reprezentări ale unor scene biblice. Dintre cele câteva icoane expuse în interior (lăcașul de cult nu este pictat) ne-a atras atenția una amplasată în partea dreaptă, lângă catapeteasmă, având ca temă ”Crucificarea”.

Am ieșit după câteva minute din biserică și am pornit pe ”drumul Golgotei”, realizat în miniatură pe dealul în direcția căruia Maica Domnului pictată la exteriorul bisericii își înalță rugăciunile. Aici apare ineditul acestui lăcaș de cult. O cărare șerpuită urcă dealul trecând prin dreptul a nouă troițe, iar în vârf se află în construcție o capelă. Fiecare dintre aceste troițe adăpostește picturi ce evidențiază nouă opriri ale lui Iisus purtând crucea în spate. Am urcat spre prima troiță și cele trei picturi de aici arată ”Osândirea lui Hristos”. Pas cu pas, am urmat cărarea în zig-zag către celelalte troițe. Picturile evidențiază pe rând cum ”Hristos își ridică pe umeri crucea sa”, apoi ”Hristos cade sub povara crucii prima dată” și ”Hristos întâlnește în Drumul Crucii pe Sfânta sa Maică”. Ajunși la a patra troiță, ne-am odihnit puțin, prilej pentru a admira panorama tot mai frumoasă a mănăstirii și a împrejurimilor. Încetișor, am urcat pe cărare spre celelalte troițe rămase; picturile evidențiază alte momente semnificative ale ”Drumului Crucii”: ”Crucea este luată de pe umerii lui Hristos de către Simon Cirineanul”, ”Hristos își șterge și-și întipărește fața sa pe mahrama dată de Veronica”, după care urmează reprezentarea pentru ”A doua cădere a lui Hristos sub povara crucii”. Picturile de la troița cu numărul opt îl arată pe ”Hristos care sfătuiește femeile care-l plângeau” să nu îl mai plângă pe el, ci ”vă plângeți pe voi și pe fiii voștri! ”. Ajunși în dreptul ultimei troițe (numărul nouă) îl regăsim pe ”Hristos care cade a treia oară sub povara crucii”.

De aici mai avem de parcurs câțiva metri până la treptele capelei ridicate pe vârful dealului - înconjurată de schele. Capela are o turlă și se află în construcție; o singură pictură este realizată deocamdată în exterior, deasupra intrării: o reprezentare pentru ”Sfânta Mahramă” pe care a rămas întipărit chipul lui Hristos.

Am ieșit puțin în lateral și ne-am așezat pentru câteva minute pe iarbă, admirând lăcașul de cult de aici de sus, dar și zona împădurită care se întinde pe dealurile din vecinătate. Estimez că noi am urcat dealul până la capelă, trecând prin dreptul fiecărei troițe, cam în 20 de minute (nu ne-am grăbit deloc, iar cel mic a urcat pe jos alături de noi).

După acest scurt moment de odihnă, am coborât urmând aceeași cărare și apoi am plecat spre Tulcea. Am ajuns înapoi la intersecția drumurilor principale și ne-am îndreptat spre următoarea localitate din drumul nostru – satul Ciucurova.

În încheiere, vă recomand să vizitați acest lăcaș de cult atunci când veți ajunge pe meleagurile dobrogene!

---

VIZUALIZĂRI: 5193 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI