Manastirea Caraiman. Povestea parintelui Gherontie Puiu

TIPĂREȘTE

Salutare dragi colegi si navigatori pe siteul A. F. A.

In minisejurul pe care l-am petrecul la inceputul acestui an in Busteni, despre care v-am povestit in reviewurile anterioare, astazi a venit randul sa va impartasesc impresiile mele despre un loc foarte drag mie, manastirea Caraiman.

Nu am trecut niciodata prin orasul Busteni fara sa fac un popas mai lung sau mai scurt in functie de timpul avut la dispozitie, in aceasta frumoasa oaza de spiritualitate. Chiar ii spuneam userului Iulianic intr-un ecou, ca as dori sa scriu si eu cateva randuri despre acest loc, dar mi se pare ca dupa ce am citit reviewul dansei, chiar nu stiu ce informatii in plus as mai putea adauga. Dar am fost sfatuit de catre Iulianic sa nu fac din asta un impediment si sa prezint acest loc asa cum il vad, cum il percep eu personal si pentru asta ii multumesc foarte mult.

Articolul pe care il scriu astazi as vrea sa fie ca un elogiu adus celui care a intemeiat aceasta manastire, parintele protosinghel Gherontie Puiu, a carei poveste de viata este drama unui om care a murit si a inviat de mai multe ori, pentru a duce la bun sfarsit misiunea incredintata de catre maica Domnului. Am citit de cateva ori povestea acestui om, care a fost alaturi de parintele Arsenie Boca unul dintre renumitii duhovnici ai poporului nostru.

MANASTIREA CARAIMAN - Este o manastirea ortodoxa situata in localitatea Busteni, pe strada Palanca, nr 24. Situata la poalele muntilor Caramain si vegheata de catre crucea de pe varful cu acelasi nume, acest loc idilic pare desprins parca din reclamele turistice despre tara Cantoanelor. Este o manastire relativ noua, constructia ei fiind inceputa in anul 1998 de catre parintele Gherontie Puiu. Initial aprobarile au fost pentru formarea unui mic schit, pentru ca in urma unor fericite intamplari acest loc sa devina una dintre cele mai frumoase si moderne manastiri de la noi din tara.

Imprejmuita cu un gard frumos de piatra si fier forjat, manastirea este formata din trei corpuri de chilii, dispuse pe lateral si in spate, biserica mare, biserica veche din lemn, aghiazmatarul si o mica ferma. Chiliile acestui complex monahal sant cladiri moderne cu doua etaje, cateva fiind ocupate de locuitorii permanenti ai acestei obstii. Aici isi are sediul Centrul social pastoral„Sfanta Cruce", iar restul camerelor, in jur de o suta sant inchiriate pelerinilor ce vin in acest loc.

In corpul de chilii de pe latura stanga se afla bucataria si trapeza. Camerele care sant oferite spre inchiriere pelerinilor sant mobilate modern si dispun de baie proprie. Pentru a putea fi cazat aici nu ai nevoie decat de actul de identitate si o rezervare in prealabil. Trebuie mentionat si faptul ca nu se pot caza aici femei singure.

Toti pelerinii cazati aici primesc trei mese pe zi. Despre acest aspect mai adaug doar ca in zilele de duminica si in zilele de sarbotori religioase nu se serveste micul dejun; iar miercurea, vinerea si in timpul celor patru posturi mancarea oferita pelerinilor este de post.

Biserica mare a manastirii are hramul„Inaltarea Sfintei Cruci", biserica veche are hramul „Acoperamantul Maicii Domnului” iar aghiazmatarul a fost primul loc de inchinaciune al micului schit care avea sa devina ulterior cu ajutorul patriarhului Teoctist, Manastirea Caraiman.

Despre manastire va mai spun ca are si o mica ferma ai carei locuitori in momentul vizitarii erau; trei ponei, cocosi de munte, rate salbatice, papagali, bibilici si cateva gaste. Mai bine zis am putea spune ca este o minigradina zoologica, care face deliciul vizitarii, pentru copii. Iar langa poarta este un magazin de unde va puteti procura carti si diferite obiecte de cult.

Cam atat despre acesta frumoasa manastire, va invit sa o vizitati si o sa fiti incantati de frumusetea acestui loc. Pentru ca imi doresc ca acest articol sa fie despre povestea de viata a parintelui Gherontie Puiu.

PROTOSINGHEL GHERONTIE PUIU. - S-a nascut in anul 1933 inlocalitatea Todiresti din judetul Iasi. Mama lui moare la nastere iar despre tatal biologic al copilului nu stia nimeni cine ar putea fi. Pentru ca nici copilul nu arata prea bine, moasa care a asistat la nastere il pune intr-un lighean si il pune pe rau, avand certitudinea ca acest copil nu va trai. Dar pentru ca destinul acestui om era harazit de catre Maica Domnului, o femeie din localitate Ruginoasa in timp ce spala rufe in rau gaseste ligheanul in care se gasea micul copil Fiind o femeie credincioasa si cu frica de Dumnezeu, ia copilul acasa, acesta fiind bine primit in casa lui Puiu Petrache. Aceasta devine familia sa adoptiva si copilul este numit Gheorghe.

Despre primii ani de viata parintele spunea ca a simtit intotdeauna caldura familiei si s-a bucurat de toata caldura mamei sale adoptive. Dar a inceput razboiul si fiul cel mare al familiei Petrache, Ilie, a plecat pe front. Au urmat vremuri foarte grele razboi, foamete si boli pe care viitorul monah copil fiind nu le da o prea mare importanta. Razboiul se terminase, tatal adoptiv plecase si el spre cele vesnice.

In aceasta perioada are primul vis despre destinul care ii era harazit. In vis ii apare o femeie imbracata in haine monale stralucitoare, de o frumusete angelica care ii spune„Tu ai un destin aparte si pentru asta eu te voi ocroti mereu. Se va intoarce si tatal tau" Viitorul monah avea sa desluseasca acest vis mult mai tarziu cand fratele Ilie Petrache se intoarce acasa, se casatoreste si l il infiaza cand implineste douazeci de ani. Tot atunci primeste si sfanta taina a botezului care va fi si inceputul vietii de monah.

Dupa ce a fost botezat a visat din nou femeia in straie monahale, care l-a sfatuit sa mearga la manastire, pentru ca are o misiune de indeplinit si pentru acest lucru o sa fie ocrotit. Atunci a inteles ca destinul ii este vegheat de Maica Domnului. A plecat la Manastirea Neamt si a inceput ucenicia ca simplu frate sub ascultarea staretului Paslaru. Astepta cu nerabdare tunderea in monahism dar acest lucru nu a mai fost posibil, regimul comunist interzicand acest lucru.

In momentul cand regimul comunist a declarat razboi lacasurilor de cult a inceput si prigoana calugarilor. In anul 1959 cand au fost arestati majoritatea calugarilor de la manastirea Neamt, fratele Gherontie fuge in munti unde se ascunde, asteptand ca Maica Domnului sa ii apara din nou si sa ii dezvaluie misiunea care i-a fost harazita. Sta ascuns prin grotele muntilor aproape un an de zile pana este prins de securitate. Este torturat, judecat fara nici un motiv si condamnat la cinsprezece ani de munca silnica in lagarul de la Periprava. Parintele spunea despre aceasta perioada ca nu s-a simtit niciodata singur si ca a simtit intotdeauna caldura si ocrotirea Maicii Domnului.

Reuseste sa evadeze din lagar si fuge la Tulcea sperand sa i se piarda urma. Intr-o zi aflandu-se pe o straduta din apropierea portului aude vocea atat de cunoscuta care i-a spus sa urce intr-un camion care va opri langa el si de unde il va lasa camionul sa urce in munti, unde sa isi indeplineasca misiunea prin post si rugaciune.

Timp de zece ani a stat ascuns intr-o pestera, hranindu-se cu ierburi si radacini, fiind intr-0 permanenta asceza. A promis atunci Maicii Domnului ca daca va reusi sa se intoarca printre oameni va construi o manastire care sa poarte hramul Sfintei Cruci, in semn de recunostinta pentru crucea de pe Caraiman care l-a vegheat in toti acesti ani.

Dupa zece ani de pribegie in post si rugaciune se intoarce acasa. Aici toti credeau ca a trecut la cele vesnice, iar mama sa adoptiva ii facuse mormant si slujbe de pomenire.

Din anul 1989 parintele se intoarce la Manastirea Neamt si este tuns in monahism. Desi nu are decat patru clase este primit la seminarul teologic. Dupa doi ani este hirotonit preot si este numit staret al schitului Baiceni. In anul 1995 sufera un grav accident cerebral in urma caruia ramane paralizat. Din aceasta perioada parintele isi aminteste ca nu auzea decat vocea aceea divina care ii spunea ca mai are de trecut o singura vama. Este mutat la sanatoriul din Sinaia, unde doctorii spun ca va fi nevoie de 3-4 ani pentru a se putea recupera in proportie de 50%.

Dar in sanatoriu nu sta decat o zi si o noapte. In vis i-a aparut din nou Maica Domnului Care i -a zis„Gherontie trezeste-te. Tu nu esti bonav, tu ai o misiune de indeplinit. Vei gasi un brad cu sase ramuri langa o apa curgatoare, pe un plai de unde se vede marea Cruce la care te-ai jurat. Acolo sa faci manastirea! "

A doua zi minunea s-a produs si parintele s-a ridicat singur din pat, marturie fiind rapoartele medicale si declaratia medicilor. A inceput sa colinde plaiurile de la poalele masivului Caraiman si dupa indelungi cautari a gasit bradul cu sase ramuri in poiana Palanca, o poiana vegheata de crucea de pe Caraiman. Aici a construit o mica chilie si biserica veche, care vor deveni Schitul Caraiman. Acest lucru nu l-a multumit pe parinte si cu ajutorul mai marilor patriarhiei Romane, in special al parintelui Teoctist dezvolta aceasta asezare monahala intr-una dintre cele mai frumoase manastiri de la noi din tara.

Pe langa treburile si ritualurile monahale obisnuite, parintele Gherontie Puiu a fost si monah, sef de santier, arhitect si nu in ultimul rand, parinte spiritual pentru multimea de credincionsi care gaseau in vorbele sale de duh alinare si sfaturi pentru problemele care ii framantau.

A trait intr-o chilie modesta si a trecut la Domnul 22-05-2014. Mormantul sau este langa biserica noua pe latura stanga. De la el ne-au ramas aceasta frumoasa asezare monahala si cunoscuta rugaciune„Doamne intoarce la bunatate si rugaciune pe toti vrajmasii mei". Despre aceasta rugaciune parintele spunea ca a gasit-o scrisa pe un bilet in palma sa, cu niste litere aidoma celor chinezesti si pe care cu greu a reusit sa o descifreze. Nu stie cum a ajuns acea hartie la el dar a considerat-o ca un dar venit din partea Maicii domnului, cea care i-a calauzit pasi si viata acestui duhovnic.

Pentru toti cei care viziteaza acest lacas de cult pot vedea bradul cu sase ramuri care a fost primul loc de inchinaciune al viitoarei manastiri Caraiman, agheazmatarul fiind construit in jurul lui.

Toate cele bune iti doresc cititorule si te invit sa vizitezi un loc de o frumesete si spiritualitate deosebita. Calatorii si vacante frumoase va doresc.

---

VIZUALIZĂRI: 5982 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI