GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTE
Aflandu-ne pentru doua zile in Baile Tusnad, am vizitat una din principalele atractii ale zonei: « Lacul cu muschi », care se traduce in limba maghiara ca fiind Tinovul Mohos, asa cum este prezentat peste tot.
Am platit cei 10 lei pentru masina, pe care am fost nevoiti sa o lasam sus, in parcare, la gura craterului, la lac fiind plin. Era in desfasurare un triatlon, astfel ca nu se putea cobori cu masina. Am intrebat de excursia la mlastina si am aflat ca biletul se cumpara chiar din acea parcare, se merge la ora fixa. Am cumparat biletele in grup, ne-a revenit 12 lei pe familie, doi adulti si un copil platitor, iar pentru cea mica nu am platit nimic. Banuiesc ca pretul este de 5 lei pentru adulti si 2 lei pentru copii.
Se porneste din parcare. Am fost un grup numeros, in jur de 40 de persoane. Am pornit pe un drum forestier si ne-am oprit la intrarea intr-o padurice de brazi, intrarea in mlastina. Ne-am strans cu totii in jurul ghidului. Datorita concursului care s-a desfasurat aici, erau turisti din toate colturile tarii, romani si maghiari, prin urmare ghidul a intrebat de nationalitate. Am primit explicatii in limba romana si apoi in limba maghiara, afland cate ceva despre istoria locului si despre cateva plante rare, despre care ni s-au spus cateva particularitati si le-am putut vedea pe planse.
Dupa prezentare, am intrat in tinutul mlastinos. Senzatia, inca de la intrare, este ca am intrat intr-un basm! Intr-un basm in care eroii principali (turistii) cauta o destinatie, dar pentru asta trebuie sa strabatem paduri cu tot felul de pericole, un fel de padure vrajita, unde sub muschii verzi vizibili peste tot ne asteapta spaima din adancuri!
Cu putina imaginatie, oricine isi poate inchipui orice scenariu, deoarece decorul e ciudat, parca face parte dintr-o poveste in care am intrat indata ce am patruns in acest teren mlastinos.
A nu se intelege gresit, locul nu este inspaimantator, este chiar dragut, insa are o frumusete aparte, stranie, e un loc “altfel”.
Mlastina s-a format cu peste 18.000 de ani in urma, cand aici exista un lac vulcanic asemanator Lacului Sf. Ana, care pe atunci inca nu exista. La eruptia vulcanului in urma caruia a ramas craterul de la Sf. Ana, cenusa a fost aruncata peste lac, formandu-se mlastina pe care o vedem azi.
In mlastina s-a dezvoltat muschiul de turba, care a acoperit aproape toata suprafata lacului, lasand din loc in loc ochiuri de apa. “Pamantul” este inselator, asemanator nisipurilor miscatoare. Zone acoprite cu turba sau cu muschi par solide la vedere, dar nu sunt. Sunt si straturi mai subtiri, care nu se vad de la suprafata si pe care daca calcam, ne trag la fund. Cu cat te zbati sa te salvezi, cu atat te afunzi tot mai tare.
Din cauza mlastinii, a pamantului lipsit de minerale, s-au dezvoltat specii de plante rare, otravitoare, halucinogene sau carnivore.
Pe langa toate aceste plante, intalnim si pinul silvestru, care acopera cea mai mare parte a mlastinii, dar si alti arbori, toate soiurile insa s-au dezvoltat foarte putin. Pini care par a avea 3-4 ani au in realitate 30-40 de ani, deoarece nu au avut conditii sa se dezvolte, terenul fiind lipsit de saruri minerale, crengile sunt subtiri si chircite, iar cele de la baza trunchiului sunt lipsite de frunze/ace.
Printre copaci se intinde un podet ingust de lemn. E pentru o persoana si are un singur sens. (!!)
Din loc in loc ghidul se opreste si ne arata plantele. Chiar a si glumit, aratandu-ne niste afine, dar care arata ca si nebunelele din mlastina, intrebandu-ne: “Aveti curaj? ” Curajosii au gustat, avand incredere in ghid.
Una din “Vedetele” mlastinii este Roua cerului, vezi gradinamea.ro o planta carnivora care se dezvolta in turbarii si cu care am primit si o ilustrata la achitarea biletului. Planta a rezistat din era glaciara.
Pe parcurs am oprit la doua ochiuri de apa, de o culoare neagra cu reflexe albastrui. Pinii chinuiti de langa apa se reflecta in apa densa si lucioasa ca intr-o oglinda.
Unul dintre “lacuri” are o adancime de 17 metri, iar celalat de 22 metri. Temperatura apei e relativ constanta, nu ingheata niciodata si nu permite nici unei vietuitoare sa se dezvolte acolo, fiind acida, cu un Ph 4.
Nu se simte nici o adiere, astfel ca apa e “nemiscata” si nu strica imaginea pinilor care se reflecta in ea. Unul dintre pini sta de paza aici, avand 200 de ani, dar arata ca de 30-40 de ani. Inaltimea pinilor e invers proportionala cu grosimea stratului de turba.
La un moment dat podetul se termina si pe turba apoasa e marcata o poteca din placi de lemn, proptite cu pari, cu spatiu intre ele. Senzatia cand calcam pe placi era ciudata, se simte cum se afunda lemnul in muschi si de multe ori, chiar auzim apa clipocind sub picioare. Intrebarea pe care si-au pus-o foarte multi, cu siguranta, a fost cum au reusit sa propteasca aceste placi sa nu se afunde. Sotul a si intrebat ghidul despre grosimea stratului de turba si am aflat ca are intre doi si opt metri.
Drumul e sigur si nu sunt probleme. Persoanele mai curioase au calcat si pe stratul de muschi dintre placile de lemn. Se simte cum te afunzi, iar pantofii raman uzi! Sub greutatea piciorului, muschii presati au zemuit, asemeni burete. Sunt zone mai ude sau mai uscate.
Indicatia ghidului este insa sa nu ne departam de poteca. In zile ploioase muschii se umfla cu apa, senzatia de afundare e crescuta iar pamantul devine tot mai inselator.
Poteca ne duce spre stanga la iesirea din padure, ajungem la un drum forestier de unde ne intoarcem spre locul de unde am plecat. Totul, din punctul de plecare, cu explicatii, cu plimbarea prin tinut a durat apx. 40 de minute.
Mie mi s-a parut o experienta interesanta iar locul neobisnuit, chiar deosebit. Datorita plantelor rare care se dezvolta aici Mlastina cu muschi este declarata rezervatie floristica.
La intoarcere triatlonul se terminase, prin urmare bariera s-a ridicat si ne-au dat voie sa coboram cu masina la lac. Era foarte multa lume. Despre lac nu mai povestesc, deoarece am relatat aici: click aici
Mentionez doar ca fata de anul trecut s-au facut imbunatatiri, hartile din parcare si de la debarcader au fost inlocuite, sunt mai multe marcaje si indicatoare. Este un indicator care ne arata si directia spre Capela Sf. Ana, pe care anul trecut nu am vazut-o.
Capela era inchisa la exterior cu un grilaj metalic, dar usa bisericii era deschisa. Multi au aruncat acolo bani pana in interiorul capelei.
Prietenii nostri care erau acolo de mai multe zile au spus ca este un pui de urs care vine zilnic pentru o baie in lac. Lumea se amuza, mai toti il pozeaza. Trebuie avut insa grija.
Recomand celor vin la Baile Tusnad / Lacul sf. Ana si o vizita la « Mlastina cu muschi ». In parcarea de la gura fostului vulcan sunt niste panouri cu cateva explicatii pe care recomand sa le cititi, deoarece dau cateva sfaturi referitoare la o eventuala intalnire cu ursii. Pe langa ursi se mai intalnesc lupi si rasi.
Trimis de biancuta in 19.07.11 12:01:13
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (biancuta); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Biancuta... "roua cerului" a de o frumusete rara, e ca un arici mic ce are in varful fiecarei tepe cate o bobita de cristal, insectele sunt atrase de aceste bobite ce stralucesc in lumina soarelui... dar bobitele de roua sunt in realitate mai lipicioase decat un Super-Glu. Dupa ce-a capturat prada, planta carnivora se inchide incet-incet si o digera.
Rog așteptați...
@dorgo, multumesc pentru completari! O scurta prezentare ni s-a facut si noua inainte de a intra in rezervatie. Pe langa roua cerului, bumbacarita, ne-au mai fost prezentate si alte plante, printre care o planta otravitoare, dar nu-i retin numele, ce am retinut insa este ca are efect foarte rapid, provoaca decesul si dispare pana a doua zi din corp, deci... Nu ne-a aratat-o nici in rezervatie, probabil nu era inflorita in aceasta perioada sau... nu am fost eu "pe faza" cand ne-a spus despre ea.
Ne-a spus si despre "nebunele", cred ca stim cu totii despre ele, plante halucinogene, dupa trecerea efectului halucinogen cei care ingereaza asa ceva au automat abonament la toaleta pentru 3-4 zile... Am vazut si plansa, iar la intrare, cand inca nu era mlastina, am vazut niste fructe mici, negre, despre care toti am crezut ca sunt nebunele. Ghidul ne-a spus: "incercati? Aveti curajul? " Cum nimeni nu spunea nimic, ne-a spus ca sunt afine negre, langa ele erau si afine rosii dar inca nu aveau fruct si nu sunt nebunelele despre care ne-a spus la inceput. Atunci unele persoane au gustat si s-au convins ca asa e. Ghidul a mai descris cateva plante, dar nu le retin denumirea sau efectul: rogozuri, rachita, etc.
@adryana, multumesc pentru aprecieri, e un loc deosebit care cred ca-ti va parea interesant sa-l vizitezi.
@all, multumesc tuturor celor care au citit, au apreciat acest review sau l-au considerat util!
Deosebit!!! Si locul si review-ul!!! Citind randurile tale parca am fost si eu acolo pentru scurt timp si tare mult mi-a placut.
Si eu am vazut cu multi, foarte multi ani in urma, Lacul Sfinta Ana... dar mlastina am "ratat-o" si-mi pare rau. Poate nici nu stiam de extenta ei sau poate la acea varsta aveam alte "prioritati"... nici nu mai tin minte...
Sa auzim de bine!!!
Si eu am fost de cateva ori la lac, imi place la nebunie, dar la mlastina nu am fost.
Cum te-ai descurcat cu copiii pe acele podete?
@hlli, ma bucur ca ti-am trezit interesul, si mie mi-a parut un loc deosebit. Poate vei reusi sa ajungi data viitoare!
@Alina Morar, recunosc ca am avut emotii din cauza celei mici. Poteca e facuta in zone sigure (cel putin asa banuiesc). Am pasit si pe langa podet si nu au fost probleme. Sunt zone mai uscate sau mai umede, mai ales cand ne-am apropiat de lac s-a vazut clar ca e umed. Podetul ajunge pana in apropierea apei si se continua putin de-a lungul micului lac, dupa care se termina brusc. Acolo am avut emotii si cred ca e cel mai periculos de pe traseul marcat, apa nefiind acoperita, la margine stratul cred ca e subtire. Cea mica a vrut sa coboare acolo, dar bineinteles ca nu am lasat-o. In rest, am tinut poteca, cand cu ea in brate, cand pe jos... Daca se sta langa poteca nu sunt probleme, dupa parerea mea, doar daca se merge mai departe, fiindca nu e sigur peste tot.
Felicitari pentru review. Foarte interesant.
Ma intreb daca Bear Grylls a fost pe acolo 
@Traian S, am sa-i trimit lui Bear Grylls un mail si-l intreb cand vine pe aici 
Ar fi interesant!
Cu gandul la pericolele din mlastina si la tehnicile de supravietuire in aceste locuri, mi-am pus intrebarea oare cate animale sau fiinte o fi inghitit de-a lungul timpului mlastina (pentru ca sunt convinsa ca s-au intamplat in timp si asemenea lucruri). Cu gandul la acest fapt, mi-am amintit de un articol pe care l-am citit candva despre mlastini si nu pot sa nu ma intreb oare ce secrete are? Articolul despre care pomeneam relateaza despre cadavre vechi de sute sau mii de ani care s-au gasit in asemenea mlastini. Ele sunt foarte bine conservate, din cauza faptului ca aici nu se dezvolta bacterii care sa produca putrefactia lor, astfel ca s-au gasit in mlastinile din Europa (Marea Britanie, Germania, Danemarca, etc.) foarte multe mumii din perioade antice sau medievale.
Oare la noi va fi candva un arheolog suficient de interesat si care sa aiba si posibilitatea de a face unele cercetari aici, nefiind momentan dovezi ca ar exista aici ceva!
Unele cadavre au avut si resturi de supa! pe care arheologii le-au studiat cu interes, dar la noi nu se fac cercetari nici in domenii evidente, ce sa mai vorbim aici, unde nici nu e sigur ca se va gasi ceva. Dar in viitor, cine stie?
Tara noastra are inca multe locuri care trebuie descoperite, numai fonduri si interes sa fie.
... Scuze daca am mers prea departe, mi-am amintit de acel articol pe care l-am citit acum din nou, de aici si ideile.
@biancuta... am vazut si eu pe la Discovery Science ce metode de cercetare au savantii antropologi din alte tari... iti spun si ce fel de ciorba ai mancat acum cateva mii de ani, de perisoare sau de fasole. Daca s-ar gasi si la noi vreo mumie in mlastina Mohos, cred c-ar avea stomacul gol. Din cate am auzit eu prin secuime, exista doua metode de a-ti luat "la revedere" de la viata... aceasta mlastina si "Budos valley" (valea puturoasa), unde sunt mofete cu Co2, invizibile pentru om, dar cunoscute de localnici, asadar daca faci o plimbare prin aceasta "caldare", treci urgent in lumea lui Morfeu, apoi in cea a lui Imhotep...
@Web 13, multumesc mult pentru melodie!
@Dorgo, eu nu contest ca "altii" au metode si aparaturi mai moderne, insa faptul principal pentru care s-a aflat continutul ultimului pranz al omului antic s-a datorat nu atat aparatului, cat gradului mare de conservare, generat de mlastina. In fine... Cei care sunt interesati pot citi intregul articol facand aici: click aici
Un colt de natura superb - pacat ca vizita cu ghid e foarte scurta (15-20 min) si cu destul de putine informatii (sau poate am nimerit noi un ghid mai grabit).
Un colt desprins din Rai!! Superb. Am fost cand eram mai mica la Lacul Sf. Ana, desi habar nu aveam de acea mlastina... acum cautand ceva anume pe internet am dat de o fotografie intitulata in engleza The moss swamp si nu mi-a venit sa cred ca avem asa ceva in Romania!!!
Care este perioada buna de a vizita acest loc minunat?primavara-vara?
Sper sa ajung candva si in acest loc, mai ales descrierea a fost foarte bine scrisa si te face sa fii in pielea unui elf.
Bună, @Mixaela! Mie acest loc mi-a plăcut foarte mult. E un loc superb, iar tinovul e ceva aparte: un podeț pe o turbărie, o pătură burețoasă pe care atunci când pășești, simți cum se cufundă. Senzația e ciudată.
Nu cunosc programul, dar din ce am găsit pe internet, ar fi deschis zilnic și în orice perioadă. Cu toate acestea, în sezonul rece, mai ales dacă e și zăpadă sau terenul e înghețat, eu personal mă gândesc că e mai greu de remarcat specificul locului. Poate mă înșel și s-ar putea să fie chiar interesant.
Mulțumesc pentru aprecieri.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2023 Lacul Sfânta Ana - singurul lac vulcanic din România — scris în 16.07.23 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Mar.2021 Peisaje argintii la început de primăvară — scris în 14.04.21 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- Sep.2020 Fuga la lac și plimbarea la pas... pe lac. — scris în 28.11.20 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Locatie unica, merita vizitata cu fiecare ocazie — scris în 16.12.20 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jan.2020 Peisaje de vis — scris în 02.02.20 de nrs † din CRAIOVA - RECOMANDĂ
- May.2018 Călător prin țara mea. Merită să vezi: Lacul Sfânta Ana — scris în 05.06.18 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Aug.2017 Un loc minunat / Un peisaj de vis — scris în 17.08.17 de SirAndrei din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată