Peisaje argintii la început de primăvară

TIPĂREȘTE

În ultima sâmbătă din luna martie ne-am hotărât să plecăm la plimbare pentru a profita de o zi care se anunța a fi călduroasă. Nu am avut inițial în minte o destinație anume, doar ne-am gândit să mergem în munții Vrancei deoarece ninsese cu puține zile înainte și știam că vom găsi suficientă zăpadă pentru o ultimă partidă de bulgărit în această iarnă. S-a dovedit că am avut dreptate, iar când am trecut de Lepșa pe DN 2D și am început să urcăm, stratul de zăpadă a devenit tot mai consistent. În anumite locuri, zăpada de pe margine era aproape cât mașina.

Am făcut mai multe popasuri scurte, ne-am jucat prin zăpadă și ne-am gândit să mai vizităm ceva în ziua respectivă. Era aproape ora 13.00 și mai era suficient timp până seara (în plus, conform reglementărilor în vigoare, trebuia să ne întoarcem acasă până la ora 22.00). Am făcut o simulare pe telefon și am văzut că lacul Sfânta Ana se afla cam la o oră depărtare de locul unde ajunsesem, așa că acest obiectiv a devenit ținta noastră.

Drumul a fost liber, peisajele din munți erau spectaculoase (mai ales în golul alpin), iar peste puțină vreme coboram spre Târgu Secuiesc. De acolo am mai făcut vreo 35 de minute până la Sfânta Ana, alegând ruta cea mai scurtă (adică pe la Băile Balvanyos). Înainte cu vreo doi kilometri de Băile Balvanyos, am avut parte de o întâlnire neașteptată cu un urs cerșetor care ieșise pe marginea drumului, poate, poate o pica ceva! Noi am făcut din mașină câteva fotografii și ne-am continuat plimbarea.

Am ajuns la intersecția cu drumul secundar către lac și de acolo mai aveam șapte kilometri, conform indicatorului. Zăpadă din belșug prin pădure, dar și urme de animăluțe în toate direcțiile!

Ajunși pe la 14.30 în dreptul parcării amenajate, am găsit cu greutate un loc liber. Parcarea are un sistem modern cu barieră, tichet și plata la plecare, dar în interior erau tone de zăpadă frământată, topită, ceea ce ne-a forțat la coborârea din mașină să mergem pe margine, cu mare grijă, pentru a nu ne uda la picioare (în ciuda faptului că încălțasem bocancii). Tarifele pentru parcare sunt următoarele: gratuit pentru primele 10 minute, 24 de lei pentru trei ore și câte 2 lei pentru fiecare 30 de minute în plus. Plata se face la plecare. În ceea ce privește programul de vizitare, era încă valabil cel de iarnă, adică în intervalul 10.00 - 18.00. Peste drum de parcare, poiana era acoperită cu un strat gros de nea, iar tinovul Mohoș nu se vizita la momentul acela.

După ce am ieșit din zona parcării, am coborât la pas către lac. Drumul era acoperit cu zăpadă, prilej pentru o nouă partidă de săniuș, de care juniorul s-a bucurat din plin. Indicatorul din apropiere spunea că până pe malul lacului ar fi 1400 de metri, iar timpul estimat pentru coborâre - circa 10 minute. Mi se pare puțin și pe timp de vară, întrucât nu mergi acolo să alergi la vale, printre copaci, doar, doar te vei încadra în timp. Cert este că noi am făcut cam 50 de minute la coborâre și tot atâta la urcare. Pe la jumătatea drumului este amenajat un punct de belvedere, sub forma unui foișor aflat mai sus de drum. Am urcat acolo cu destulă greutate, deoarece treptele de lemn sunt stricate, iar pământul era îmbibat de apă și printre copaci era gheață. Priveliștea este foarte frumoasă, iar căldarea vulcanică a lacului se conturează printre crengile brazilor.

Pas cu pas, ne-am apropiat de obiectivul nostru, iar de la oarecare depărtare ne-am dat seama că lacul Sfânta Ana era încă acoperit integral cu gheață. Fascinantă priveliște, o imagine de poveste, cu lacul argintiu luminat de un soare generos și cu numeroși turiști care se bucurau de acel tablou natural deosebit!

Pe malul lacului sunt amenajate câteva bănci de lemn, iar un ponton ne-a dat oportunitatea de a realiza mai multe fotografii. Există și posibilitatea de a da ocol lacului (durează cam o oră, am făcut acest lucru vara, în urmă cu mai mulți ani), însă de această dată am preferat să stăm la soare pe mal și să ne bucurăm de priveliște.

În apropiere, se află două chioșcuri de unde vizitatorii pot cumpăra apă, sucuri, bere, ronțăieli sau kurtos kalacs, iar noi am ales apetisantul cozonac secuiesc (15 lei). Deși zona este una renumită pentru apariția urșilor, nu s-a ivit niciunul de această dată. Am petrecut ceva mai mult de o oră pe malul lacului și apoi ne-am hotărât să plecăm, gândindu-ne că trebuia să ne încadrăm cu drumul de întoarcere până la ora 22.00. Am revenit în parcare pe la 17.30, cu puțin timp înainte de expirarea celor trei ore incluse în tariful inițial. Am achitat, am ieșit din parcare și ne-am schimbat de bocanci, apoi am pornit către casă.

Pe drum am mai făcut două pauze scurte în munții Vrancei ca să admirăm apusul, apoi ultima oprire a fost la un magazin din Focșani. Am revenit acasă pe la 21.40, mulțumiți că ne-am bucurat din nou de zăpadă și că am avut parte de o ieșire grozavă, cu peisaje feerice de care ne vom aminti multă vreme.

În apropiere de lacul Sfânta Ana se află Băile Balvanyos, Băile Tușnad, dar și tinovul Mohoș. Atenție, în această zonă trăiesc mulți urși!

Ajuns la final de articol, recomandăm vizitarea lacului Sfânta Ana, indiferent de anotimp! Marea noastră restanță din acea zonă se numește tinovul Mohoș, dar sunt convins că va sosi și rândul său.

Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 1929 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI