Muntii Măcin - Fagarașul Dobrogei

TIPĂREȘTE

Pentru ca ne doream o destinatie inedita pentru mini-vacanta de 1 Mai si am fost incantati de povestioarele unor bloggeri de calatorii care vorbeau la superlativ despre aceasta destinatie, ne-am hotarat sa testam niste drumetii in muntii Macinului.

A contat mult si drumul nu foarte lung pana acolo, pentru ca nu eram dispusi ca, din 3-4 zile de vacanta, sa pierdem 2 zile pe drum

Asa cum probabil stiti, muntii Macinului sunt cei mai vechi munti din tara noastra, atingand o altitudine maxima de 470 m.

Desi munti de altitudine mica, crestele lor seamana mult cu crestele muntilor Fagaras; sunt la fel de “zimtuite” si par inaccesibile.

Am pornit la orele 7.30 din Bucuresti, pe autostrada spre Constanta; la Drajna am iesit de pe autostrada si am luat-o pe ruta Drajna-Slobozia-Braila; la orele 11.00 eram deja cazati la pensiune

Neavand o zi plina, ne-am hotarat la o drumetie mai scurta, alegand pentru asta obiectivul Lacul Iacobdeal

Traseu: Braila – traversare cu bacul Braila-Smardan; apoi spre orasul Macin, urmand directia spre localitatea Cerna. Pe raza comunei Turcoaia, se afla lacul Iacobdeal sau “La fantana” cum este cunoscut de catre localnici

Lacul nu este vizibil din sosea, dar puteti lua ca puncte de reper constructiile in paragina ale fostei cariere.

Lacul este format intr-o cariera de granit si are ca surse de alimentare niste izvoare subterane si apa din precipitatii; pestii se pare ca nu sunt prezenti, desi s-a incercat de multe ori popularea lor in acest lac.

Chiar daca apa are o culoare albastra-verzuie, comparabila cu lacurile din Retezat, peisajul este arid, cu mult granit si rare palcuri de iarba. Se pare ca si apa lacului are o radioactivitate ridicata, din cauza rocilor de granit.

Odata ajunsi acolo, 1 mai fiind, zona era destul de populata de cei care petreceau cu mici si bere; asta insa nu ne-a descurajat si am purces la o drumetie, in jurul lacului, apoi ne-am indepartat usor-usor de el, mergand prin vechea cariera, bucurandu-ne de liniste si de peisajul aproape selenar.

Mare ne-a fost mirarea cand, dintre stancile si rocile de granit, a tasnit, fix de langa noi, un iepure urias care s-a uitat la noi pret de o fractiune de secunda, apoi a luat-o la sanatoasa, lasandu-ne doar sansa de a-i fotografia partea dorsala :) Si asta pentru ca am avut aparatul atarnat de gat si am fost relativ pe faza, pentru ca altfel nu am fi avut nicio sansa sa-l imortalizam.

Ne-am continuat apoi drumetia si ne-am propus sa urcam o culme inierbata, pentru a admira peisajul de la o altitudine mai mare; odata ajunsi sus, am zarit de la distanta o vulpe; va dati seama ce incantare pe copil dar si pe noi, adultii, sa vedem in doar 2 ore, 2 specii de animale salbatice! Si asta intr-o fosta cariera de granit, arida, care parea lipsita de orice forma de viata!

Foarte incantati de cele vazute, ne-am incheiat excursia pe malul lacului, la un sandwich si o cana de ceai din traista; timp total alocat plimbarii din jurul lacului: 3 ore.

La intoarcere, am vizitat ruinele cetatii dacice Troesmis (sunt indicatoare din sosea); atentie: drum de tara de 3 km, extrem de prost si hartopit, nerecomandat masinilor cu garda joasa. Daca tineti neaparat sa o vedeti, duceti-va gata informati, pentru ca acolo nu exista nici macar o placuta cu un minim de informatie…. trist!

Braila, traversare cu bacul spre Smardan

Directia: Smardan-Macin-Greci

In ziua de 2 mai, din localitatea Greci era punctul de pornire al maratonului Macin (curse de maraton, semi-maraton, cros copii); vanzoleala destul de multa, in centrul satului era si startul cursei. Am ajuns cam la o ora dupa ora de start, deci nu ne-am “suprapus” cu alergatorii.

Fix in centrul satului, exista un birou de informare turistica, de unde am procurat o harta a zonei (7 lei) si cateva brosuri gratuite, extrem de utile, despre zona (flora, fauna, etc).

Pentru a scuti timp, am mers cu masina pana in marginea satului, de unde incepe traseul spre varf, urmarind marcajul triunghi albastru.

Durata estimata a traseului de urcare este de o ora, iar a celui de coborare de circa 45 de minute; ca si grad de dificultate, estimez usor catre mediu (mediu in special datorita ultimei parti a traseului, cel cu urcusul mai abrupt).

Sigur ca noi ne-am intins mult mai mult, ne-am lalait maxim la poze, am admirat peisajul, broastele testoase dobrogene prezente la tot pasul.

Urcusul e putin mai pieptis in ultima partea a traseului; chiar daca varful are doar 467 m, ganditi-va ca totusi se urca de zero metri altitudine.

Pe tot parcursul traseului, am intalnit 2 surse de apa potabila;

Odata ajunsi in varf, am intalnit ceva lume, chiar si niste voluntari care tocmai montau un panou cu Vf Tutuiatu; bineinteles ca i-am asteptat sa termine de montat, ca sa pozam cu el. :d

La coborare am oprit langa una din sursele de apa, unde era amenajat si locul de campare; nu erau corturi, insa am vazut o veche vatra de foc si cateva bancute cu banci din lemn. Acolo ne-am luat gustarea si am baut un ceai din termos.

Testoasele dobrogene sunt prezente la tot pasul, trebuie doar sa le observi cu atentie, pentru ca au culoarea carapacei asemanatoare cu cea a mediului inconjurator. De asemenea, multi popandai si parsi.

Parsi cred ca erau, pentru ca aveau dimensiunea asemanatoare cu cea a popandailor, doar ca aveau blana roscovana.

Odata ajunsi inapoi in satul Greci, nu ratati cofetaria Angelo, atat cu prajituri ieftine si delicioase, cat si cu alte produse productie proprie: cozonaci, tot felul de dulceturi si siropuri. Am luat de aici o dulceata de nuci, ce s-a dovedit a fi delicioasa!

Braila, trecere cu bacul la Smardan

Smardan-Macin 13 km

Macin pana la drumul spre duce spre traseu - 2 km.

Din soseaua principala veti vedea un indicator cu manastirea Izvorul Tamaduirii; langa manastire se afla si un loc de campat, intr-un crang.

Traseul porneste din dreptul acestei manastiri, avand o durata aproximativa de 4 ore, pe marcaj linie albastra.

Drumetia incepe printr-o padure desprinsa parca din povesti, prin care insa nu zabovim prea mult; urcusul incepe spre creasta…. ciudat spus “creasta”, cand altitudinea maxima este de circa 370 m :)

Ajungi destul de repede pe creasta; in functie de cat esti de antrenat, estimez intre 30 si 60 de minute. Traseul continua aproape doar pe creasta, atingand varfuri cu altitudini intre 200 si 370 m (cel mai inalt, Vf Sulucu Mare).

Desi esti la o altitudine atat de mica, vantul este foarte puternic, iar peisajul este foarte asemanator cu cel din muntii de mare altitudine: formatiuni stancoase, iarba.

Drumetia este o incantare, simti cum te contopesti cu natura, esti doar tu, muntele si cerul deasupra.

Acest traseu de creasta merge paralel cu drumul si poti oricand sa cobori, daca te plictisesti; teoretic, el se parcurge in circa 4 ore. Practic, nu ai nici un fel de limita, mai ales daca doresti sa escaladezi toate varfurile pe langa care treci.

A fost singura zi in care n-am vazut nici o specia din fauna zilei, cu exceptia a 2-3 soparle.

- Recomand ca aceste drumetii sa fie facute in afara sezonului cald (maxim luna mai, asa cum am fost noi); sunt foarte putine portiuni de padure, iar caldura si soarele iti creeaza un disconfort teribil

- Plecati echipati de munte, avand insa in vedere si specificul zonei: incaltaminte adecvata, bete de drumetie, neaparat o sapca in cap, eventual lotiune de protectie solara (combinatie soare + vant iti poate arde pielea fara sa-ti dai seama pe moment), apa multa (pe traseul Culmea Pricopanului nu exista nici o sursa de apa, iar pe traseul vf Tutuiatu e posibil ca pe timp de vara sa dispara sursele de apa), geaca subtire de ploaie si vant; vantul bate in permanenta, iar pe culmea Pricopanului am avut portiuni de traseu cu vant foarte, foarte puternic.

- Recomand si lotiune contra capuselor, pentru ca sunt multe portiuni de iarba inalta

- Oferiti-va timp suficient cat sa admirati minunile naturii, fauna, flora, pentru ca acesti munti, chiar daca sunt mititei, au un sarm aparte

- Pe tot parcursul drumetiilor, am fost pur si simplu obsedata de ideea de a intalni vreun sarpe, eu avand oroare de aceste vietati; spre bucuria mea, nu am intalnit niciunul; in schimb, soparle la greu…

- va indemn sa mergeti si sa va convingeti singuri de unicitatea acestui areal, poate insuficient cunoscut si exploatat; poate astfel vom contribui la dezvoltarea infrastructurii din zona si la popularizarea acestei zone minunate

- nu v-am plictisit cu date despre geneza muntilor Macin, cu denumirile tuturor varfurilor pe langa care am trecut sau cu foarte multi detalii privind flora si fauna din zona; va las placerea de ale descoperi singuri si sper ca v-am trezit interesul de a explora in curand aceasta zona.

Va ofer doar aceste date despre acest paradis al biodiversitatii:

- Peste 1770 de specii de plante, dintre care 72 sunt protejate ca fiind rare sau vulnerabile, iar 27 de specii sunt endemice pentru regiune;

- 181 specii de păsări, dintre care 37 sunt strict protejate la nivel internaţional, fiind menţionate în Directiva Habitate şi Convenţia de la Berna;

- 47 de specii de mamifere;

- 1436 specii de insecte identificate, cu peste 900 de specii de fluturi;

- 11 specii de reptile;

- 7 specii de amfibieni.

- 6 dintre cele 8 grupe de ecosisteme din Europa sunt reprezentate în Parcul Naţional Munţii Măcinului!

Pozele atasate nu sunt foarte concludente si nu au surprins cu adevarat toata frumusetea zonei; pozele cu animale au fost facute la repezeala si de la mare distanta, de aceea am evidentiat subiectii :)

Surse de inspiratie:

orasul-tulcea.ro/imagini-tulcea/1690

https://ecomuntiimacinului.wordpress.com/

http://bloguldecalatorii.ro/

http://romaniamegalitica.blogspot.ro/2010/11/sfinxul-din-muntii-macinului-mormantul.html

---

VIZUALIZĂRI: 4426 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI