„Ad Aquas Herculis Sacras Ad Mediam” sau în vizită la Hercule

TIPĂREȘTE

Despre Băile Herculane s-au scris multe, mai ales în ultima perioadă. Cei înzestrați cu harul scrisului erau în vizită în urmă cu o lună așa că fie au lăudat fie au criticat stațiunea. Personal voi povesti mai pe scurt părerea personală despre plimbarea mea La apele sfinte ale lui Hercule în după masa zilei de 16 martie. Mă aflam după experiența udă de la Dunăre și înainte de (prima) seară festivă alături de colegii AFA virtuali până la acea dată.

Ca să nu mă desprind de obiceiul de a forma câteva fraze despre date obținute prin documentare, așa învăț și eu mai bine istoria locurilor vizitate (muult mai bine ca la școală-mulțumesc AFA) voi scrie câte ceva despre Herculane în următoarele rânduri:

Băile Herculane din județul Caraș-Severin au fost descoperite încă de pe vremea romanilor în anul 102 și bineînțeles folosite mulți ani cunoscând o oarecare dezvoltare. Băile au fost folosite și după retragerea romanilor dar n-au mai cunoscut gloria de altădată de pe vremea lor. Dar în timpul Imperiului Austro-Ungar s-au reclădit băile și s-a re-dezvoltat stațiunea. A urmat o nouă strălucire ca pe vremea romanilor. Dar au venit războaiele mondiale, s-au schimbat multe iar stațiunea în prezent arată așa cum arată, este loc de mai bine. Partea bună este că zona istorică este mică și cu fondurile necesare s-ar putea salva tot ce mai este de salvat. Partea proastă este că în țara noastră totul se face în ritm de melc în timp ce clădirile se degradează mult mai repede.

Din punct de vedere rutier ca să ajungem în stațiunea Băile Herculane folosim DN6/E70 din Caransebeș 76 km, din Drobeta-Turnu-Severin 47 km din Orșova 22 km. În dreptul gării Herculane care se află la DN6 vom intra pe Valea Cernei și mai circulăm încă 5 km până în centrul stațiunii. Altitudinea deasupra mării este de doar 168 m aici și totuși respirăm aer de munte din inima munților Domogled.

Din cele vizitate aici firesc ar fi fost să încep cu gara, doar că acesta a fost vizitată de noi în ultima zi la părăsirea stațiunii. Intrând pe drumul secundar care ne conduce la băile sulfuroase cu o istorie de 2 milenii observăm că majoritatea locuitorilor din cei 5000 declarați la ultimul recensământ locuiesc în această zonă până să se ajungă în centru. Aici am văzut case, blocuri de locuință dar și pensiuni. În urmă cu mulți ani am vizitat prima oară Herculane iar cazarea am avut-o într-una din pensiunile aflate la stânga de drum. Sincer nu îmi aduc aminte de numele pensiunii, dar am avut o cazare decentă cu un tarif simțit (în jur de 50 lei) pentru acesta am primit o cameră cu baie, acces la bucătărie și grădină plus parcare în curte. Se întâmpla în 2007.

Ajuns în așa zisul centru nou acolo unde se află diferite hoteluri construite în perioada comunistă, unele transformate în adevărate resorturi altele nu, am făcut o scurtă vizită de recunoaștere iar centrul de interes a devenit gogoșeria de la colțul străzii la intersecția de unde urcam la locul de cazare.

Înarmat cu o pungă de gogoși m-am îndreptat încet spre centrul istoric, am vrut să văd cu ochii mei ce le-a plăcut așa mult romanilor. Aveam să aflu în următoarele minute. Pentru diversitate la dus am trecut Podul Roșu pe malul celălalt al Cernei, și am folosit strada Izvorului iar la întoarcere am venit pe strada Castanilor.

Am trecut Podul Roșu vopsit în roșu dar m-am oprit în mijlocul acestuia admirând Râul Cerna având un debit destul de generos în această perioadă. Dincolo de pod am observat o zonă cu multe case din care câteva au destinație de cazare pentru turiști. Se pare că multe dintre aceste clădiri au fost construite în perioada interbelică. Din această zonă turiștii se pot aventura pe diferite trasee disponibile. Astfel am întâlnit un trio de indicatoare (3 trasee marcate cu bulină galbenă, albastră și triunghi roșu între 2 și 7 km) spre diferite destinații turistice.

După părăsirea zonei de case de locuit/pensiuni m-am apropiat tot mai mult spre centrul istoric al stațiunii Herculane. Astfel am observat un prim obiectiv construit mai demult Grajdurile Imperiale. Acestea le-am văzut la întoarcere mai de aproape, sînt construite din piatră și din stradă se pare că se află în stare bună cel puțin fațada. Circulând la pas mai departe pe strada Izvorului am observat tot pe celălalt mal al Cernei Băile Venera. În apropierea acestuia se află Izvorul Neptun II, care se mai numește Izvorul de stomac, Izvorul Iosiv, și Izvorul Anteu. Pentru a accesa apa despre care scrie că este apă minerală naturală, sulfuroasă, clorurată, calcică, sodică, hipertermală, hipotonă se coboară un nivel în subteran. Izvorul Neptun III se află nu departe de izvorul Neptun II doar că amplasamentul se află deasupra nivelului străzii.

În apropierea izvoarelor am observat Hotelul Hercules iar dincolo de Cerna un lăcaș de cult ortodox Biserica Schimbarea La Față. Istoria acestuia începe în 1799, cu pictură cu tot s-a finalizat în 1820. În 1863 biserica construită în stil bizantin s-a demolat din motive de sistematizare dar s-a reconstruit în 1864 la fel ca originalul dar în alt loc, amplasamentul din prezent.

După ce am trecut pe lângă o troiță de lemn acoperită am luat-o la stânga pe strada Stoica de Hațeg aici vom găsi Mânăstirea Nașterea Maicii Domnului nimic spectaculos pentru turiști fosta vilă Doboșanu a fost donată în 1925 episcopiei Caransebeșului iar după naționlizare și retrocedare în 1998 a devenit mânăstire.

Cel mai trist moment în calitate de turist am trăit atunci când am ajuns în dreptul Băilor Imperiale Austriece. În doar trei ani (1883-1886) prin intermediul arhitectului Ignac Alpar s-au materializat aceste băi. Printre ruinele acestor băi încă se poate observa luxul imperial. Mi-am adus aminte de ultima vizită la fel de dezolantă. De atunci au mai trecut niște ani iar băile s-au degradat continuu.

La pachet cu băile imperiale s-a construit și un pod pietonal peste râul Cerna, Podul din fontă are 32 m lungime și aproape 3 lățime, dacă în perioada 1886 era doar un pod funcțional acum este deosebit de interesant pentru turiști. Din păcate accesul pe pod este interzis o fi ruginit prea mult? S-au se ferește de lacăte? Nu am răspuns așa că circul mai departe și trec de Izvorul Diana III plăcuța ne amintește că izvorul pentru cură internă s-a forat destul de recent în 1958.

După podul de fier am găsit și unul de piatră acesta a fost construit în 1864 are o lungime de 36 m și o lățime de 10. Podul de piatra mai are și un record deosebit, este primul construit în curbă de pe bătrânul continent.

Înainte să ajung în Piața Hercule am mai observat un complex de clădiri în paragină, Ansamblul Balnear Apollo I. Pe Hercule din bronz l-am găsit în mijlocul pieței, eu zic că este destul de fotogenic având în vedere câți turiști își fac selfie alături de el. Statuia a fost turnată din bronz în 1847.

În Piața Hercules atât la stânga cât și la dreapta vom observa clădiri istorice mai mult sau mai puțin funcționale toate având denumirile care încep cu Pavilion. Astfel Hotelul Ferdinand (construit în 1810) aflat pe partea stângă este Pavilionul 7, Hotelul Dacia Pavilionul 6, băile Hebe și Apollo sînt pavilioanele 3 și 4, în Pavilionul 1811 ar funcționa Direcțiunea băilor, iar Pavilionul 5 spital și edificiu militar. Carosabilul în piață arată groaznic, este nevoie acută de o refacere. M-am bucurat totuși când am găsit biserica catolică Adormirea Maicii Domnului construită în 1838. Se află în stare bună, aceasta a fost renovată în 2000. Înainte de 1838 a existat o altă capelă catolică construită în 1768 dar distrusă de turci în 1788. Interiorul este simplu am obsevat puțin decor pe sub inscripția Nihil sine Deo.

Am continuat drumul pe Valea Cernei următoarea oprire fiind Hotelul Roman. Înaintea de a intra sub clădirea hotelului – deoarece pe acolo este drumul - am observat încă două obictive importante Vestigiile Apeductului Roman (pentru transportul apei termale la diferite băi) și Ivorul Hygeea (sau Hercule II) Intrând pe sub hotelul Roman peisajul era ca la un subsol cu stâlpi de susținere groase atât cu destinație parcare cât și intrare la recepție, restaurant, etc. Observând materialele depozitate aici era și un fel de șantier de renovare în desfășurare.

Grota Haiducilor se poate accesa imediat ce am trecut de hotel. Se urcă la stânga din drum aproximativ 5 minute. Grota Haiducilor de 143 m lungime nu este o peșteră spectaculoasă dar are un statut de rezervație arheologică, existând urme de pe vremea paleoliticului. Peștera are mai multe intrări, ieșiri. Aici mi-am adus aminte că mai am mai puțin de oră până la începerea serii festive așa că haiduc m-am făcut și am început să număr pașii măriți spre locul de cazare.

La întoarcere am mai observat câteva clădiri importante de văzut, Vila Elisabeta construită în 1875, Hotelul Decebal, Parcul Central, Cazinoul din Herculane finalizată în 1900 pe fațada căruia vedem inscripția Saluti et Laetitiae (acum muzeu) Complexul Cerna (compus din centru de tratament balenar și hotel) Din hotelurile văzute în Herculane hotel Cerna mi-a plăcut cel mai mult.

De și pe repede înainte am fost mulțumit de plimbarea mea, am cuprins să zicem mare parte din obiective, iar următoarea vizită va fi destinată exclusiv drumețiilor din împrejurimi deoarece stațiunea nu duce lipsă de așa ceva. Lăsând la o parte impresiile negative datorate stării de paragină parțială stațiunea Herculane merită vizitată măcar o dată în viață.

---

VIZUALIZĂRI: 2160 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI