Cimitirul armenesc

TIPĂREȘTE

Întâmplarea sau fatalitatea mi-au condus pașii, în ultimii ani, prin multe cimitire. Pe majoritatea le-am văzut, din fericire, ca turist – am învățat să nu mă mai feresc de asemenea „obiective” , ba chiar să le caut, dacă aflu ceva interesant despre ele. M-am ferit să povestesc aici, cu o excepție – căutarea urmelor lui Bolyai János în Târgu Mureș vezi impresii. N-am să mă mai feresc.

Habar n-aveam, până de curând, dar există o Rută culturală a cimitirelor europene, care își propune (printre altele) promovarea turistică a unor adevărate muzee în aer liber significantcemeteries.org. România are înscrise în această rută cinci obiective: Bellu și Pro Patria din București, Cimitirul Central din Cluj, Eternitatea din Galați și Cimitirul armenesc din Botoșani. În afară de cel gălățean, le-am văzut pe toate – și m-au impresionat. Spun, în continuare, câteva vorbe despre ultimul.

Se crede că primele migrații armene în zona de nord a Moldovei au avut loc încă din sec. XI. Întâia bornă importantă din istoria comunității este 1350 (anterior întemeierii țării 😉), când a fost construită (unii spun că doar a fost refăcută) Biserica Sfânta Maria (a supraviețui până astăzi și este recent restaurată) – prima biserică creștin-ortodoxă din piatră din Botoșani, prima biserică armeană de pe teritoriul actual al României și prima biserică cu serviciu religios neîntrerupt până în ziua de azi din întreaga diasporă armeană. Există istorici care atribuie armenilor înființarea târgului Botoșani; cert este că migrația acestora în Moldova s-a intensificat în sec. XV, iar colonia s-a dezvoltat și a înflorit, în ciuda unor persecuții declanșate de domnii țării (1551 – 1671). Au existat mai multe perioade de prosperitate, apogeul atingându-se pe la mijlocul sec. XIX, când în Botoșani erau înregistrați cam 2000 de armeni (la o populație totală de 30000), (aproape) toți făcând parte din familii care controlau viața economică și politică a urbei. Declinul a început pe la 1900, comunitatea s-a tot restrâns, în prezent locuind în Botoșani doar câteva zeci de armeni. (O evoluție asemănătoare, chiar mai spectaculoasă, a avut comunitatea evreiască: ajunși în oraș mai târziu, prin sec. XVI, la 1900 evreii constituiau mai mult de jumătate din populație. Pogromurile și migrația către Israel au făcut ca, în prezent, evreii botoșăneni să fie încă mai puțini decât armenii.)

Primele cimitire armenești au fost cele din jurul bisericilor comunității; lângă Sf. Maria încă se păstrează câteva monumente din prima jumătate a sec. XIX. În 1874, Parlamentul României a adoptat o lege prin care cimitirele bisericești au fost interzise; se impunea amenajarea unora la marginea localităților. În Botoșani au fost înființate, cam în același timp și la mică distanță unul de celălalt, Cimitirul Eternitatea, cel lipovenesc și cel armenesc. Ultimul a fost dat în folosință în 1881, iar în 1884 a fost construită capela acestuia (detalii despre ea în P8, dacă știți armenește 😇; dacă nu, în P7).

Armenii au făcut tot posibilul să-și etaleze puterea economică și bunul gust. Au folosit cea mai scumpă marmură, iar monumentele au fost realizate de cei mai buni meșteri din Viena, Genova, Constantinopole sau Cernăuți. Comenzile erau atât de numeroase încât, la un moment dat, artistul italian D. A. Pellegrinetti s-a stabilit în Botoșani, devenind sculptorul oficial al orașului. Citez din biblioteca-digitala.ro/re ... 997_1-2-005.pdf:

Cimitirul armenesc al Botoșanilor, situat în extremitatea de sud-est a orașului, permitea – prin diversitatea și somptuozitatea monumentelor sale funerare, să se constate că fruntașii comunității armene, excelând încă din 1820 în negoțul cu vite și cu mărfuri de Lipsca, erau oameni bogați și cultivați, intelectuali cu educație occidentală, dispuși să-și investească veniturile în stimularea unei producții artistice menită împodobirii orașului. Influențele orientale au cedat locul curentelor din vest. Comenzile se vor adresa unor artiști italieni, greci și austrieci care, la fel ca în arhitectura frumoaselor reședințe ale elitei urbane, folosesc la monumentele funerare interpretări ale antichității greco-romane, filtrate prin neo-clasicismul începutului de veac XIX. Nu lipsesc nici nuanțele unui baroc austriac temperat: în general, se simte puternica atracție a centrului cultural al Vienei.

Am atașat câteva imagini. O filmare interesantă, în care pot fi admirate monumentele și detalii care mie mi-au scăpat: youtube.

O descriere a monumentelor, cu imagini: visitbotosani.ro/category/tururi-de-oras.

Un interviu din care am aflat detalii mai puțin cunoscute: luceafarul.net/cimitirul- ... sc-din-botosani.

Am venit aici pe jos, pe Str. Eternității. Pentru a ajunge direct la Cimitirul armenesc ar trebui să nu intrați în Eternitatea, ci – în fața porții acestuia – să o luați la stânga, câteva sute de metri. Noi am dorit să vedem monumentul Henriettei Eminescu, sora poetului (mormântul ei s-a pierdut, dar s-a ridicat un cenotaf) și am intrat în Cimitirul armenesc din Eternitatea, pe o poartă laterală. Am stat acolo aproape o oră, admirând și pozând monumentele și bucurându-ne, pe o bancă, de sosirea primăverii. Cum stăteam la soare, a venit la noi un ofițer: nu vă mișcați haotic și nu vă speriați dacă auziți focuri de armă, ne-a zis. Așa că, bonus, am asistat (de la distanță) la o înmormântare cu onoruri militare.

La plecare am comandat o mașină și a venit să ne ia ditai limuzina; pe deasupra - neagră. De la distanță, am fost sigur că e un dric 😊.   

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 85 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI