Biserica „Sf. Gheorghe” Botoșani – un monument de valoare proaspăt restaurat

TIPĂREȘTE

Ne aflăm pentru câteva zile în îndepărtatul oraș Botoșani, în nordul țării, pe meleagurile unde s-au născut atâtea genii ale poporului nostru. Urbea botoșăneană, ca de altfel multe din orașele noastre, este formată dintr-un nucleu de clădiri vechi – centrul istoric și străduțe cu case și grădini și câteva cartiere din epoca comunistă, cu blocuri, majoritatea de înălțime mică, și magazine, la parter.

Târgul Botoșanilor, prosper centru economic situat pe drumul comercial care lega Marea Neagră de orașele Poloniei, devine începând cu anii 1500 apanajul Doamnelor, soții ale conducătorilor Țării Moldovei. Termenul apanaj are următoarea explicație: reprezintă un venit acordat din bunurile voievodatului unui membru al familiei domnitoare pentru a le asigura bunăstarea, în cazul de față Doamnelor. Prima desemnare a Botoșanilor drept apanaj al Doamnei a avut loc în timpul lui Ștefan cel Mare, atunci când domnul Moldovei ar fi dăruit Mariei Voichița, a treia soție, veniturile târgului.

Botoșaniul medieval capătă strălucire în timpul lui Petru Rareș, atunci când Doamna Elena a ridicat o curte princiară în zona mănăstirii Popăuți, loc de popas pentru familia domnitoare. Se pare că doamna Elena Rareș a locuit efectiv o perioadă la Botoșani, amenajând grădini în jurul reședinței și organizând petreceri și întâlniri cu tagma boierească din zonă.

Din veniturile târgului Doamna Elena Rareș a construit o biserică din piatră care a dăinuit peste secole. Biserica nu a fost ridicată pe un teren viran ci pe locul unde au fost atestate alte două biserici (una de lemn din secolul al X-lea și alta din piatră din secolul al XII-lea). La 1551 apare acest locaș de cult, stilul arhitectural fiind cel moldovenesc.

Vizita. De-a lungul anilor, în momentul în care eram în Botoșani, am trecut de multe ori pe lângă biserica de culoare roșie. Multă vreme curtea locașului și biserica în sine au cam suferit din cauza vremurilor și a stării vremii. În ultimii ani o organizare de șantier și schele au cuprins întreg perimetrul și edificiul religios, lucrările au pornit, s-au oprit, iar au pornit. Și pe 15 septembrie 2022 lucrările de restaurare și punere în valoare a monumentului istoric s-au încheiat și biserica a fost redeschisă.

Biserica Domnească, cum mai e numită, e ușor de găsit (str. Victoriei nr. 14), ea fiind practic situată într-o coastă a Pieței Mari. După ce vizitezi „Halele de carne și pește” din piață (construcții proiectate de marele inginer Saligny și ridicate cu peste 100 de ani în urmă) și te plimbi printre tarabele cu „de toate” încremenite parcă în epoca anilor ' 90 ajungi imediat la biserica „Sf. Gheorghe” .

Deși Botoșaniul era acoperit de o pătură de omăt în a doua decadă a lunii noiembrie și aerul rece îți ciupea obrajii am mers să vedem cum a fost reabilitat ansamblul religios. Prima oară îți apare în raza vizuală turnul clopotniță, refăcut la începutul anilor 1900 pe locul altuia mai vechi.

Pătrundem în curtea reamenajată (alei noi, plante ornamentale, fragmente din construcții vechi, stâlpi de iluminat) și admirăm de aproape corpul bisericii. Edificiul nu e foarte mare, dar e zvelt, cu o turlă înaltă. Combinația de piatră și cărămidă aparentă formează „desene” interesante pe fațade, cu un impact vizual plăcut. Baza turlei – două stele suprapuse – și acoperișul țuguiat echilibrează proporțiile și au efect asupra privitorului.

Ne apropiem de portalul de la intrare, o serie de arce, și descoperim pisania în limba slavonă. Ușa e descuiată, intru în liniște. Un bătrânel cu barbă albă care meșterea ceva după un paravan llasă deoparte treaba și se apropie, răspunde la salut și se uită întrebător la mine. Îi spun că vreau doar să intru 2 minute să mă reculeg în biserica străveche. Mormâie ceva și mă privește cu neîncredere, parcă eram un răufăcător. Se întoarce la treaba lui, dar simțeam cum mă urmărește permanent. Ciudat mod de a se purta cu vizitatorii sau pelerinii!

Biserica nu e pictată la interior, nu a fost niciodată. Catapeteasma e superbă, are un secol vechime, icoanele pictate în ulei fiind mai vechi. Se cunoaște că monumentul religios a fost restaurat, chiar dacă unele obiecte sunt vechi peste tot domnește aspectul de nou. Nu am stat decât câteva minute în interior, preferând să admir mai mult biserica la exterior.

Monumentul este important pentru comunitatea locală și istoria vieții religioase, Doamnele voievozilor îngrijindu-l permanent, până pe la jumătatea secolului al XIX-lea când au fost tăiate veniturile către Doamne, „apanajul” dispărând.

Botoșaniul are multe locașuri de cult, de diverse confesiuni, fiecare cu istoria și valoarea sa. Dacă ajungeți în oraș nu ezitați să vizitați câteva astfel de edificii.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 260 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI