După nouă ani, din nou la Kaliakra Superior

TIPĂREȘTE

Introducere

Am descoperit acest hotel în urmă cu nouă ani. Petreceam în Bulgaria un sejur puțin mai lung (vezi impresii), legând sărbătorile pascale cu 1 Mai „muncitoresc” :D. La fel ca anul acesta, şi atunci, acum nouă ani, vremea nu prea a ţinut cu noi, fiind destul de răcoroasă şi deloc propice pentru plajă, ceea ce ne-a oferit prilejul de a ne plimba prin celelalte staţiuni bulgăreşti aflate la nord de Varna. Am dorit neapărat să ajung în Albena tocmai pentru a vedea cu ochii mei acest hotel la care intenţionam să ne petrecem concediul din acea vară. Am fost atrasă, printre altele, de conceptul ultra all inclusive, o noutate pentru Bulgaria la nivelul anului 2008, pe care îl implementau prima dată din acel sezon.

Am petrecut un sejur foarte plăcut la Kaliakra Superior (vezi impresii) în a doua jumătate a lunii iunie 2008. La acea vreme mi s-a părut ceva extraordinar, m-am întors absolut încântată din Albena şi am recomandat tuturor acest hotel.

În anii care au urmat am urmărit evoluţia acestui hotel, tot mai popular printre turiştii români, am remarcat creşterea exagerată a preţurilor, concomitent cu o scădere, ce-i drept mai puţin vizibilă, a calităţii serviciilor oferite. Acum doi ani am fost dezamăgită de decizia înlocuirii sistemul ultra all inclusive de la Kaliakra cu acel „all inclusive plus”, o glumă faţă de ceea ce fusese înainte, mai ales în condiţiile în care preţurile nu au fost diminuate corespunzător. Tendinţa de globalizare, de uniformizare a serviciilor oferite, tot mai vizibilă în Albena cam de prin 2014 încoace, are şi avantaje, dar şi dezavantaje. În acest caz, apare întrebarea firească: oare mai merită să plăteşti mult mai mult în plus pentru a beneficia de servicii aproximativ asemănătoare cu cele oferite pe mai puţini bani? Părerea mea este că nu prea merită, mai ales în plin sezon, diferenţele de preţ fiind mult prea mari doar pentru a beneficia de o cameră foarte mare într-un hotel aflat pe malul mării.

Oferta de Paşti 2017

Cu ocazia sărbătorilor pascale toate agenţiile s-au întrecut în oferte care mai de care, pentru toate buzunarele, ştiut fiind apetitul românilor pentru petrecerea sărbătorilor de orice fel (Paşti, 1 Mai, Rusalii, Crăciun, Revelion) la vecinii bulgari, atraşi de preţurile accesibile şi de serviciile all inclusive.

Pentru mine anul acesta a fost al optulea Paşte petrecut în Bulgaria în ultimii zece ani, după AquaAzur 4* din Constantin şi Elena (2008), Miramar 4* din Obzor (2010) şi Marina Royal Palace 5* din Duni (2009,2011,2012,2013,2014).

După experienţa de anul trecut, când am fost la TTR la sfârşit de februarie hotărâtă să-mi rezerv minisejurul de Paşti, dar, spre surpriza mea, tot ceea ce era bun se vânduse demult, iar agenţiile mai ofereau doar hoteluri modeste, la preţuri la fel de modeste, însă sub propriile mele standarde şi aşteptări, astfel că, de supărare, am ales să plec două săptămâni în Iordania :D, anul acesta m-am grăbit să rezerv şi să plătesc încă din ianuarie pentru a putea alege ceea ce doream.

Crăciunul precedent l-am petrecut tot în Bulgaria, rezervarea fiind făcută în urma solicitării unei oferte pe acest site. Pentru că am fost mulţumită atât de preţurile oferite, cât şi de colaborarea cu agenţia parteneră pentru Bulgaria a site-ului AmFostAcolo.ro, pe la jumătatea lunii ianuarie am contactat-o din nou pe reprezentanta aceleiaşi agenţii, solicitând o ofertă pentru Kaliakra. Astfel am ales, rezervat şi plătit un sejur de patru nopţi cu all inclusive la Kaliakra Superior 4* din Albena în perioada 14 - 18.04.2017 la preţul de 332 euro pentru doi adulţi, beneficiind şi de reducerea de early booking în vigoare la momentul respectiv. Diferenţa de preţ la cazare între Standard şi Superior era de doar 5 euro de persoană pe noapte, astfel că am ales tot Superior, restul serviciilor fiind identice. Practic, am plătit în plus 5 euro de persoană pe zi pentru a beneficia de o cameră de 40 mp în locul uneia de doar 28 mp. Am făcut această precizarea pentru cei care mă criticau că am fost nemulţumită de camera prea mică primită la Slănic. Am vrut să arăt faptul că mereu am plătit în plus pentru o cazare pe gustul meu, în care să mă simt bine, să respir în voie, să nu mă lovesc de mobila din cameră, iar rezervarea a fost făcută încă din ianuarie când nu ştiam ce va fi în martie.

Drumul

Dacă în urmă cu nouă ani am ales traseul București - Călărași - trecere cu bacul la Ostrov - Silistra - Dobrich - Albena, reuşind la întoarcere performanţa de a ajunge din Albena în Bucureşti în trei ore (este drept că ne şi grăbeam, deoarece trebuia să ajungem la o nuntă), anul acesta am preferat varianta prin Giurgiu – Ruse – Varna, despre care am povestit aici (vezi impresii).

Am plecat din faţa blocului la ora 05.40, iar la ora 09.20 eram în faţa hotelului Kaliakra din Albena.

Parcarea

Pentru a nu risca blocarea maşinii de către compatrioţii care urmau să vină, am preferat să parcăm maşina în stradă, lângă hotel, astfel încât să o vedem de pe geamul din hol. Menţionez faptul că parcarea din deal a hotelului era goală, locuri pe alese, doar o singură maşină, bulgărească, în toată parcarea. Ulterior s-a umplut şi aceea. Nu ştiam că hotelul mai dispune de o parcare proprie, în dreptul restaurantului, spre hotelul Arabella. Data trecută nu exista.

Tichetul de intrare cu maşina în staţiune mi-a fost solicitat la recepţie şi returnat în ziua plecării după achitarea taxei de 6 leva/sejur.

Cazarea

M-am prezentat imediat la recepţie, am dat voucher-ul şi cărţile de identitate şi am solicitat o cameră în corpul Superior, aşa cum plătisem, la un etaj cât mai sus, precizare pe care o făcusem încă din momentul rezervării. Din dorinţa de a nu avea surprize ca la vizita precedentă, i-am precizat din start recepţionerei şi am accentuat faptul că am mai fost la ei, specificând că vreau un anumit tip de cameră şi anume cu pat dublu şi canapea. Tipa s-a prefăcut mirată şi mi-a spus că nu are decât cu pat dublu şi încă un pat single. Am insistat, a verificat în calculator rezervarea noastră anterioară şi mi-a dat cardul unei camere aflate la etajul opt, cu menţiunea că, dacă nu îmi place, mi-o schimbă imediat fără probleme.

Camera

Am primit camera 821. Conform obiceiului, întâi am inspectat camera şi ulterior am adus şi bagajele. La prima vedere, era exact ceea ce mi-am dorit. Îmi oferea o vedere frontală superbă la mare, care m-a vrăjit din primul moment. Spun că m-a vrăjit, pentru că altfel nu-mi explic faptul că nu am observat din prima că nu am primit patul dublu solicitat, ci două paturi single lipite :D.

În cameră am avut două paturi simple, cu saltele cam tari pentru gustul meu şi cu perne aproape la fel de tari, cu două noptiere şi lămpi de citit la fiecare, o canapea mare, probabil extensibilă, dar nu am verificat, un suport de bagaje, un birou cu un scaun, o măsuţă cu un fotoliu, un lampadar, un corp pe care se afla televizorul cu ecran plat şi care ascundea minibarul (o bere, două sucuri la cutie cu pai şi două sticle mici de apă plată), gratuit la sosire, însă fără a fi completat ulterior.

Vedeam marea şi plaja din pat, aşa cum mi-am dorit.

Pe hol erau două dulapuri, într-unul se afla seiful, gratuit, dar pe care noi nu l-am utilizat fiind prea mic, o oglindă foarte mare, un pantofar şi setul de preparare a ceaiului şi cafelei.

Baia arăta exact aşa cum o ştiam, cu uşă glisantă pe care noi am ţinut-o mereu deschisă, cu două chiuvete sub care, într-un sertar, era uscătorul de păr (a doua oară nu mă mai păcăleau ei), cu o cabină de duş spaţioasă, cu duş fix şi mobil, cu toaleta separată de restul băii printr-o uşă înaltă cu geam mat, cabina respectivă beneficiind şi de propriul ventilator.

Din dulapul din baie au lipsit papucii de unică folosinţă şi halatele de baie (rămăseseră doar umeraşele goale :D).

Ca şi consumabile am primit două săpunuri micuţe, două periuţe de dinţi, un set de bărbierit şi două căşti de duş. La duş exista un dispenser de şampon şi gel de duş. Doar hârtia igienică a fost completată pe durata sejurului. Prosoapele au fost albe şi curate, schimbate zilnic.

Lumina din baie mi s-a părut cam slabă. Ar fi putut pune nişte becuri mai puternice.

Geamul care desparte baia de cameră, ne-a permis să admirăm marea în timp ce ne spălam pe dinţi.

Încălzirea camerei a fost realizată prin intermediul sistemului centralizat de climatizare foarte eficient. După ce am setat temperatura pe 27 de grade, în cameră a fost mereu foarte cald, chiar dacă nopţile au fost reci.

Balconul de formă dreptunghiulară, foarte spaţios, ne-a oferit plăcerea de a admira plaja şi marea de la înălţimea etajului opt. Balconul este dotat cu o măsuţă şi două scaune de plastic, precum şi cu un uscător de prosoape.

În fiecare dimineaţă deschideam uşa de la balcon şi ascultam... marea. Tot zilnic mi-am savurat cafeaua (şi nu numai) privind doar marea.

Curăţenie în cameră s-a făcut zilnic, dar destul de superficial. Mocheta a fost aspirată o singură dată. Nici baia şi nici balconul nu au văzut mopul în cele cinci zile de sejur. Prosoapele au fost schimbate zilnic, dar lenjeria niciodată. Pentru un sejur de patru nopţi, poate nu ar fi fost neapărat necesar, dar, având în vedere preţul plătit şi pretenţiile acestui hotel, cred că se impunea schimbarea cearşafurilor.

Restaurantul

Restaurantul se află la primul etaj deasupra lobby barului. Accesul se face în general pe scări, interioare şi exterioare, dar există şi un lift special. Practic, există trei secţiuni în restaurant: partea interioară, o terasă închisă şi o terasă descoperită. Fiind destul de răcoare, de această dată doar prânzul din prima zi l-am luat pe terasa exterioară. În rest, am mâncat mai mult pe terasa închisă (unde, graţie amabilităţii gazdelor, a fost permis fumatul) sau în interior, unde era prea cald pentru gustul meu.

Mâncarea a fost mai bună decât ne aşteptam, în urma multor impresii nu tocmai pozitive culese de-a lungul timpului. Comparativ cu vizita noastră anterioară la Kaliakra, am constatat o scădere evidentă a varietăţii şi chiar a calităţii produselor oferite. Brânza cu mucegai sau caşcavalul de oaie învechit, pe care le găseam atunci aproape la fiecare cină, au rămas doar amintire. Pot aprecia varietatea mâncării şi sub cea oferită la Marina Royal Palace din Duni. Dar nu aş vrea să se înţeleagă cumva că mă plâng că nu am avut ce mânca. Nici vorbă. La Kaliakra mâncarea este în continuare foarte bună, fiecare găsind ceva pe gustul lui.

În prima zi de Paşti am găsit coşuri cu ouă vopsite şi tăvi cu cozonac atât în faţa recepţiei, cât şi la intrarea în restaurant. Până la plecare, la fiecare masă puteam alege şi ouă roşii.

La micul dejun am avut cam tot ce doream, mai puţin bacon prăjit, preferatul meu, pe care l-am găsit doar o zi da şi una nu, cu un plus pentru omletele „personalizate” şi clătitele şi waffle-le fără coadă pentru cei care ajungeau relativ devreme la masă. Sucurile la dozator erau proaste ca peste tot şi pline de chimicale, cele acidulate, marca Pepsi, erau în nota obişnuită, dar, de această dată, am băut doar suc natural de mere, cu adevărat foarte bun. Spre marea mea satisfacţie, am avut la dispoziţie la fiecare masă din restaurant un espressor de la care luam diverse sortimente de cafea, foarte bună, râşnită pe loc, motiv pentru care am ignorat dozatoarele de cafea instant deloc pe gustul meu.

Prânzul şi cina din ziua de Paşti au fost mai festive, mâncarea şi spectacolele oferite, făcându-ne să uităm că ne petrecem sărbătorile departe de casă. Deşi am ajuns devreme la masă, mulţi alţi turişti furaseră startul, astfel că am găsit cu greu o masă liberă, dar am găsit. Am stat la coadă pentru friptura de miel de la prânz, din păcate mai mult coaste, în timp ce eu suspinam după pulpele de miel fără număr de la Duni, iar seara ne-am delectat cu purcel de lapte, dar tot după ce am stat la coadă. Şi-au mai spălat din păcate cu cotletele de berbecuţ excelente din ultima seară, dar eu tot m-am întors acasă cu regretul că timp de cinci zile nu am gustat un borş de miel.

Prăjiturile au fost ok, nimic deosebit; habar nu au să facă baclavale, dar măcar au încercat. Existau şi câteva sortimente de fructe, cam puţine, dar pentru mine au fost suficiente.

Băuturile ni le aduceam singuri de la barul din restaurant.

Am apreciat prezenţa permanentă şi implicarea deosebită a şefului de la Kaliakra, care făcea tot posibilul de a mulţumi pe toată lumea, de a ne face să ne simţim bine.

Nu a mai fost totul la superlativ ca în urmă cu nouă ani, dar, oricum, a fost foarte bine.

În două dupăamieze, de plictiseală, am vizitat şi snack restaurantul. Acesta oferea între 11.00-16.00 pizza, mici, sandvişuri, gogoşele şi îngheţată. Mi-au plăcut gogoşile şi îngheţata care a fost mult mai bună decât cea de la Duni, apropiindu-se puţin de cea turcească. Restul nu am încercat.

Baruri

Tot trei baruri am găsit la Kaliakra, dar aici lucrurile s-au schimbat mult şi nu în bine.

Aveam cunoştinţă despre schimbările intervenite la capitolul băuturi o dată cu renunţarea la regimul ultra all inclusive, dar parcă nu mă aşteptam să fie atât de rău.

Toate cele trei baruri: Lobby barul, Lounge barul şi Pool barul au acum program 10.00-23.00. Pe vremuri, lobby barul era deschis non stop.

Am înţeles că au scos din concept cele câteva băuturi de import rămase, numărul acestora tot scăzând an de an până la dispariţia lor totală începând cu 2015, nu m-a deranjat neapărat acest lucru, însă faptul că mai multe cocktailuri, la a căror preparare se utilizează exclusiv ingrediente locale, sunt cu plată mi s-a părut de prost gust. Permanent am făcut comparaţie cu Marina Royal Palace din Duni, un hotel la un preţ similar cu Kaliakra, care, deşi nu a avut niciodată ultra all, ci doar all inclusive, oferea o largă varietate de cocktailuri: cu alcool, slab alcoolizate şi fără alcool pentru copii, toate cu băuturi indigene, dar profesionist realizate şi frumos decorate cu paie şi umbreluţe. Din acest punct de vedere, cei de la Kaliakra au o mare bilă neagră de la mine.

Ne-am adaptat situaţiei, încercând doar din variantele free of charge, respectiv Cuba Libre şi gin tonic (cam naşpa la gust din cauza apei tonice folosite), apoi trecând pe „Campari” bulgăresc, dar fără „orange”, nedorind să consum şi chimicalele din sucul de portocale de la dozator.

La toate barurile m-am bucurat de aceleaşi cafele espresso bine preparate. Măcar atât. Doar cafeaua a rămas aproape la fel de bună.

Piscina

Hotelul are o piscină mare, cu apă curată, destinată adulților și o piscină pentru copii cu un tobogan interesant o atracție deosebită pentru cei mici. Acum în aprilie, pentru că am fost cuminţi, am beneficiat şi de apă în piscină şi mai erau şi şezlonguri libere la discreţie :D.

Pentru cei care vizitează hotelul în extrasezon, lipsa unei piscine interioare poate constitui un dezavantaj. Pe mine nu m-a deranjat.

Cei care totuşi doreau şi puţină bălăceală, puteau folosi piscina interioară încălzită de la hotelul Dobrudja, contra sumei de 5 leva de persoană.

Plaja și marea

Hotelul este poziționat foarte aproape de plajă, doar se traversează aleea de promendă şi se intră imediat pe nisip. Plaja este foarte lată, cu nisip fin, curată, cu multe șezlonguri aliniate frumos pe mai multe rânduri, astfel că riscul de a nu găsi loc, nu ar trebui să existe. Intrarea în mare este foarte lină, cu nisip. Acum bănuiesc că nu-şi imaginează cineva că am şi verificat acum de Paşti dacă intrarea în mare mai este la fel de lină cum o ştiam. Am aruncat doar o privire de pe mal şi nu am sesizat schimbări. La fel, nu pot da detalii referitoare la temperatura apei mării la jumătatea lunii aprilie. Site-urile meteo „zic” că avea doar 10 grade Celsius, iar eu nu le voi contrazice. Dar, chiar aşa foarte rece, a fost calmă, doar cu ceva valuri mici la mal, şi frumoasă. Mie mi-a plăcut.

Distracție și relaxare

Nici în plin sezon Albena nu este o staţiune care să exceleze la capitolul distracţie, fiind orientată predominant către familiile cu copii. Acum în aprilie erau doar câteva hoteluri deschise, astfel că nici distracţiile din staţiune nu erau în funcţiune.

La hotel, o echipă destul de „subţire” de animatori îi antrena în diferite activităţi pe turiştii dornici de asemenea distracţii şi pe copii. Seara debuta cu minidisco şi apoi ceva spectacole. În fiecare seară veneau animatoarele la masa noastră şi ne informau despre spectacolul care urma să aibă în seara respectivă, invitându-ne să participăm. Erau prea drăguţe ca să le refuzăm, dar nici nu aveam chef de spectacole.

Cât timp nu a plouat, am preferat să mă plimb prin staţiune. Mi-a plăcut mai mult Albena decât Nisipurile de Aur, pentru că este mult mai liniștită, mai puțin agitată, dar mai vie decât Constantin și Elena.

Am apreciat şi eu, poate nu la fel de mult ca majoritatea turiştilor, prestaţia celor de la Frenesy Duo, Cerasela şi Arpi, doi români din Mediaş. Nu sunt genul care să am efuziuni sentimentale, nu m-am pupat şi nici fotografiat cu ei, dar mi-a plăcut repertoriul acestora.

Pentru noaptea de Înviere, a existat o ofertă în holul hotelului de transport la o biserică din Balcik, pentru slujba de Înviere şi pentru a lua Lumină, contra sumei de 10 euro de persoană. Nu m-a interesat, era prea frig, dar am făcut comparaţie cu resortul de la Duni care oferea gratuit în acelaşi scop transportul la o biserică din Sozopol cu autocarele elegante ale resortului. Până la Balcik sunt vreo 12 kilometri, iar până la Sozopol doar 9 kilometri, dar impactul la nivel de imagine este altul, mai important decât cei 10 euro.

Internet wireless

Ştiam că de vreo trei ani în Albena există internet wireless gratuit pe plajă şi prin alte zone publice din staţiune. Surpriza plăcută a fost aceea că am beneficiat de internet cu semnal foarte bun şi în camera noastră de la etajul 8, semnal bun şi prin baruri, ceva mai slab în restaurant. Conectarea la reţeaua staţiunii (nu a hotelului!) se făcea cu un username şi o parolă, aceleaşi indiferent unde erai cazat şi pe oricâte dispozitive. Internetul funcţiona suficient de bine şi prin diverse locuri din staţiune.

Alte aspecte

Am ezitat înainte de a adăuga acest paragraf, dar totuşi o voi face, considerând că şi lucrurile mai puţin plăcute trebuie spuse.

Fără a avea legătură cu hotelul, nu pot să nu constat, cu dezamăgire, o scădere foarte vizibilă a calităţii multora din compatrioţii noştri, care, printr-un comportament neadecvat, aduc mari deservicii tuturor turiştilor români din această ţară. Nu ştiu ce scuze le-aş putea găsi: că a fost vremea prea răcoroasă şi au fost nevoiţi să consume mai mult alcool decât ar fi fost normal, că distracţia în grupul de prieteni i-a făcut uite numărul paharelor, nu ştiu . Gazdele de la Kaliakra au făcut efortul de a ne oferi un prânz şi o cină, ambele festive, în ziua de Paşti. Unii nu prea au înţeles cum este cu prânzul sau cina festivă, pentru că altfel nu-mi explic cum poţi participa la toate mesele din prima zi de Paşti îmbrăcat în acelaşi costum de trening, cu aceeaşi faţă mahmură, care nu a mai văzut lama de ras de câteva zile, deşi cei de la hotel au oferit gratuit câte un kit de bărbierit în fiecare baie, cum poţi deranja cinci mese în jurul tău ascultând video-uri imbecile de pe Facebook sau Youtube, deşi fiecare smartphone se livrează împreună cu o pereche de căşti, cum poţi să-ţi laşi copilul nesupravegheat să bântuie prin restaurant pe o trotinetă tamponând turiştii care îndrăzneau să-şi pună ceva de mâncare pe o farfurie şi circulau tot pe acolo, cum te apuci să lipeşti cât mai multe mese în restaurant pentru că este ziua ta şi te-ai gândit să-ţi cinsteşti toţi prietenii, demers banal fiind la all inclusive, fără să te intereseze că alţii vor trebui să ocolească tot cârnatul de mese şi exemplele ar putea continua, dar iar mă enervez.

Concluzie

Am petrecut un sejur reuşit la Kaliakra Superior. Raportul calitate preţ a fost unul corect. Şi de această dată consider că am primit mai mult pentru banii plătiţi.

Scăderea nivelului serviciilor oferite nu putea trece neobservată, tendinţa fiind, din păcate, cam generală pe litoralul bulgăresc. Norocul celor de la Kaliakra este acela că aveau ştacheta ridicată foarte sus, mult peste medie, ceea ce le permite să mai coboare, menţinându-se încă în topul preferinţelor, în timp ce un alt hotel cu servicii modeste acum câţiva ani, cu scăderile inerente ale serviciilor, devine de nerecomandat.

Preţul a făcut diferenţa. Am plătit nişte bani în plus, dar am fost sigură că nu voi regreta alegerea făcută. Dacă mă bucuram la un chilipir, economiseam nişte euro, dar mă întorceam apoi cu coada-ntre picioare, plângând după banii daţi pentru o vacanţă ratată.

Recomand în continuare acest hotel la care voi reveni cu plăcere, dar niciodată în plin sezon. Atunci este prea scump pentru ceea ce oferă, iar cu banii pe care i-aş da la Kaliakra, petrec un sejur de răsfăţ într-un resort de lux din Antalya.

---

VIZUALIZĂRI: 3255 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI